 Pagube apreciabile asupra legumelor depozitate sunt provocate de dăunători, în special asupra bulbiferelor (ceapă, usturoi etc.), iar dintre aceştia se evidenţiază nematodul bulbilor şi al tulpinilor, acarianul bulbilor şi dipterele, musca cepei şi a narcisei şi muştele bulbilor. Add Comment  Lucrările legumicole ce se desfăşoară pe parcursul lunii aprilie sunt multiple şi se pot distinge prin lucrări specifice culturilor legumicole înfiinţate şi, respectiv, lucrări legumicole în vederea semănatului sau plantatului la speciile legumicole de primăvară.  Se poate afirma că în luna martie activitatea din legumicultură este în plină desfăşurare, atât pentru culturile deja înfiinţate, cât mai ales pentru producerea de răsaduri specifice fiecărei specii legumicole. De aceea, prezentăm în continuare cele mai importante secvenţe tehnologice care se desfăşoară pe parcursul acestei luni.  Amplasarea culturii Rotaţia culturii are un rol deosebit de important pentru sporirea producţiei de sfeclă de zahăr. Sfecla de zahăr este bine să se cultive după cerealele păioase, în special după grâu şi orz de toamnă. Se poate cultiva cu succes după leguminoase anuale, cartof de vară şi in de ulei, după care terenul se poate pregăti devreme şi în bune condiţii. Atenţie! Nu se va cultiva sfeclă de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiţă, muştar, sorg, iarbă de Sudan şi nici după culturile succesive erbicidate cu substanţe triazine. Amplasarea culturii intensive de sfeclă de zahăr se va face în zonele tradiţionale ale acestei culturi, pe tipurile de sol de tip cernoziom sau pe alte tipuri de sol profunde, fertile, bine structurate, un un pH cuprins între 6,7 şi 8,4. De asemenea, cultura de sfeclă de zahăr se va amplasa cu prioritate în condiţii de irigare sau pe terenuri cu aport freatic. Se va evita cultivarea sfeclei de zahăr după ea însăşi la mai puţin de 4-5 ani, pentru a nu se resimţi efectul nefavorabil al oboselii solului sau al transmiterii de boli şi dăunători specifici.  Prazul este una dintre legumele cele mai vechi din cultură. Cunoştinţe despre această cultură au existat de pe vremea egiptenilor şi a grecilor, care consumau cu mare plăcere leguma. Valentin Voican şi colaboratorii consideră că originea prazului se află în ţările învecinate Mării Mediterane, zonă în care se cultivă şi astăzi pe suprafeţe relativ mari, cum ar fi: Turcia, Siria, Egipt şi Grecia. Tot pe suprafeţe mari se cultivă prazul şi în ţările balcanice, ţările vestice ale Europei (Anglia, şi în special Franţa), unde se bucură de o bună apreciere din partea cultivatorilor şi a consumatorilor. Pe suprafeţe importante se mai cultivă prazul şi în Germania, Olanda şi Belgia.  Pentru toţi legumicultorii, efectuarea ansamblului de lucrări şi activităţi pentru pregătirea, înfi inţarea, îngrijirea şi recoltarea culturilor de plante legumicole la timpul optim are o importanţă deosebită, practică şi economică.  Dovleacul comestibil este o specie strâns înrudită cu dovleacul plăcintar, dovlecelul şi patisonul. Originea acestei plante agricole este considerată America de Nord. Valentin Voican şi colaboratorii consideră că prezenţa în cultură în ţările din Apusul Europei se semnalează în secolul al XVII-lea.  Dacă grâul şi în general cerealele păioase - exceptând orezul - aparţin acestor pământuri din vremuri străvechi, iar porumbul, cartoful, roşia şi alte câteva plante s-au impus şi pe meleagurile noastre în urmă cu câteva secole, datorită valorii lor nutritive ridicate, există plante a căror arie de cultivare este mult mai restrânsă, deşi valoarea lor alimentară şi, în foarte multe cazuri, terapeutică nu este cu nimic mai prejos decât a altora.
 Societatea Timate SRL, administrată de dl Bajcsi Akos, îşi desfăşoară activitatea în localitatea Cernat, judeţul Covasna, unde exploatează o suprafaţă de 500 de hectare, cultivată cu grâu, rapiţă, cartof şi sfeclă de zahăr. În cadrul fermei, cultura de cartof ocupă circa 140 ha, iar tehnologia aplicată este una performantă, care permite obţinerea de producţii mari şi de calitate.
 Fixarea biologică a azotului atmosferic se desfăşoară la temperatura şi presiuni ambientale. Fixarea biologică foloseşte energia solară captată fotosintetic şi se petrece în câmp, excluzând consumurile energetice implicate în transportul şi administrarea îngrăşămintelor chimice.
| 
Arhivă Articole
May 2012 CategoriiAll 
© 2012 Agri Media Invest s.r.l. Toate drepturile rezervate. 
 
Loading
|
RSS Feed