Când cocorii umbresc cerul, când rândunelele revenite din pribegie în triluri prelungi îşi manifestă bucuria regăsirii cuibului în care îşi perpetuează specia, când solitarul cuc cântă într-un brăduţ de se-aude-n Rădăuţi, cum cu patos ne încântă marele rapsod şi culegător de folclor Grigore Leşe, este vremea însămânţărilor de primăvară.

În fiecare etapă importantă a unui an agricol considerăm necesar să facem o amplă documentare în ţară. Aflăm astfel nemijlocit starea agriculturii, dar şi ingrijorările acelora care ne asigură, prin munca lor, o mare parte din necesarul vieţii.

Anul trecut, în septembrie-octombrie, agricultorii erau ingrijoraţi că, din cauza secetei prelungite, nu puteau înfiinţa culturile de toamnă programate. În acest context, revenim la o mai veche preocupare. Am reîntalnit, într-o deplasare, multe sisteme de irigaţii nefuncţionale în Oltenia, Bărăgan şi Dobrogea, cu staţii de pompare şi liniile electrice aferente devalizate. Oare ce pornire diabolică te poate impinge să sfărâmi cu ciocanul betonul acestor importante investiţii pentru a recupera ceva fier vechi?! Şi asta se întâmplă sub ochii noştri, de 22 de ani, timp în care fermierii tânjesc după asigurarea apei la rădăcina plantelor.

Paradoxal, deşi în tot acest interval s-au pompat în sectorul îmbunătăţirilor funciare sume impresionante, starea acestuia este jalnică. Se tot vorbeşte despre finalizarea Canalului Siret- Bărăgan sau Bucureşti-Dunăre, potenţiale surse de apă pentru principala zonă agricolă a ţării, însă deocamdată suntem la stadiul de dorinţă, intrucat Compania Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, pe de-o parte, se tot reorganizează, iar pe de altă parte deţine locul 6 în topul marilor datornici la bugetul de stat. Bine că responsabilii acestui domeniu sunt prosperi, dacă ne referim doar la declaraţiile lor de avere! În această primăvară deocamdată lucrurile se pare că au intrat pe făgaşul normal. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, după o iarnă aprigă, a dat ploi pe întreg cuprinsul ţării.

Cotidian, pe toate arterele de circulaţie se întalnesc puzderie de maşini şi utilaje agricole, care mai de care mai sofisticate, ce au ca destinaţie câmpul, câmp pe care predomină verdele, negrul solelor recent lucrate şi tot mai rar bălăriile cu care ne obişnuisem în anii din urmă. Ne-am bucurat să întâlnim pe câmp în acest sezon mulţi tineri. Erau veniţi să-şi ajute părinţii, cu maşini încă înmatriculate în ţări străine, mânaţi de criza care bântuie şi Vestul, hotărâţi să-şi investească bruma de agoniseală în brazda strămoşească, întrucât au realizat că pămantul este inepuizabila noastră comoară.

Am avut ţiţei cât pentru toată Europa, care în mare parte a fost epuizat. Am avut numeroase zăcăminte de substanţe minerale solide, care sunt pe cale să devină istorie. Pământul ne-a asigurat o sursă de trai şi chiar o relativă independenţă. Sperăm că noul guvern, ce are ca filozofie şi o componentă socială, să sprijine în egală măsură furnicuţe precum IMM-urile (decimate, în mare parte, prin actualele reglementări fiscale, ce au o contribuţie de aproape 70% la PIB-ul ţării) şi agricultura, principalul motor apt să redreseze în termen scurt economia naţională. Sprijinul poate veni spre agricultorii adevaraţi atât din surse bugetare, cât mai ales din cele comunitare, dacă persoanele abilitate vor şti să negocieze profesional în cadrul PAC.

Simona MUNTEANU

Dragomir Vâlcu, Administrator al SC Agro Lact SRL, Localitatea Săcele, judeţul Constanţa

„În cadrul societăţii, exploatez o suprafaţă totală de 1.500 ha, iar culturile agricole de bază sunt cele păioase. Cum anul acesta culturile de toamnă nu au mers foarte bine, fiind nevoit să intorc cultura de rapiţă, am mărit suprafaţa ocupată cu cele de primăvară. Semăn floarea-soarelui atunci când nu reuşeşte în vegetaţie rapiţa. În cadrul asolamentului din acest an, floarea-soarelui este semănată pe o suprafaţă de 700 ha şi am folosit hibrizi rezistenţi la erbicide de la două firme producătoare de seminţe, respectiv Pioneer şi Syngenta. În 2011, cultura de floarea-soarelui a fost semănată pe o suprafaţă de 450 ha şi am folosit trei hibrizi marca Syngenta: Adagio, Alego şi Neoma. Ultimul hibrid nu s-a comportat bine în zona mea şi atacul de Orobanche a fost unul puternic, cu toate că am semănat într-un teren în care timp de 10 ani nu a mai fost cultivată floarea-soarelui. Costurile cu acest hibrid au fost mai mari comparativ cu cele inregistrate la celelalte două varietăţi, pentru că sămanţa la Neoma este mai scumpă, iar producţia realizată a fost mică. Aceasta a fost de numai 2.650 kg/ha, spre deosebire de recolta obţinută la Adagio şi Alego, de 3.800 kg/ha. În acest an am decis să cultiv hibrizii de la Syngenta, de care am fost mulţumit, dar şi de la Pioneer, pentru a avea date comparative legate de costurile de producţie şi recoltă. Totodată, hibrizii de la cele două firme fac parte din tehnologii diferite de combatere a buruienilor, una se numeşte Clearfield şi erbicidul recomandat este Pulsar, iar cea de-a doua presupune utilizarea produsului Express. Combatem buruienile doar pe cale chimică, fără intervenţii mecanice; dacă mai răscolim acum pămantul, care deja suferă din cauza lipsei de apă, pierderile ar fi şi mai mari. La hibrizii Pioneer, aplic erbicidul în postemergenţă, când planta este în faza de 4-6 frunze, pentru distrugerea buruienilor cu frunză lată, cele dicotiledonate. Produsul Express este mai ieftin faţă de Pulsar, dar este energic în combaterea pălămidei şi a cornuţilor. La hibrizii marca Syngenta, aplicarea erbicidului Pulsar se face un pic mai tarziu în vegetaţie, iar avantajul aici este că acţionează asupra unui spectru mai larg de buruieni. În privinţa schemei de fertilzare, am aplicat complexe (20-20-20) în toamnă la rapiţă şi, dacă am intors această cultură, ingrăşămintele chimice o să le folosească floarea-soarelui. În primăvară am completat cu 200 kg/ha azotat de amoniu. Floarea-soarelui este mare consumatoare de elemente nutritive din sol, pentru că are un sistem radicular profund, bine dezvoltat. Avem mari speranţe de la culturile prăşitoare, de floare şi porumb, şi ne rugăm să cadă precipitaţii pentru ca măcar aceste culturi să se dezvolte bine şi să obţinem producţii. Pierderile la cerealele păioase, grau şi orz, sunt foarte mari din cauza secetei şi cred că în zona noastră nu se va obţine nici măcar 40% din producţia realizată anul trecut.”

Kerim Kadan, Administrator al SC Victoria Import Export SRL, Localitatea Pecineaga, Judeţul Constanţa

„În cadrul societăţii lucrăm 900 de hectare, care la ora actuală sunt cultivate cu grau (410 ha), orz (203 ha), floarea-soarelui (270 ha) şi porumb. Este al doilea an în care nu mai cultiv rapiţă deoarece nu mai vreau să risc şi să nu obţin producţii. La floarea-soarelui am început semănatul din 24 martie, deoarece am ales hibrizi mai timpurii. Folosesc varietăţi de la firma Syngenta, Neoma şi Sanay, şi de la firma Caussade Semences - hibridul de floarea-soarelui Imeria. Programul de fertilizare la cultura florii-soarelui a cuprins aplicarea a 300 kg/ha de sulfat de amoniu. Distrugerea buruienilor se realizează cu erbicidul Pulsar, deoarece hibrizii fac parte din tehnologia Clearfield şi sunt rezistenţi la acest produs. Erbicidul se administrează în faza de 4-6 frunze, dar probleme deosebite nu au ridicat buruienile în acest an deoarece este seceta aceasta cruntă. Plantele de cultură au nevoie urgentă de apă. Cerealele păioase au fost semănate tarziu, din cauza toamnei secetoase, iar acum culturile suferă mult din cauza lipsei de apei şi sunt în pericol dacă nu plouă. În 2011, am folosit hibrizii de floarea-soarelui Alego, Neoma şi Imeria, iar producţiile realizate, în medie, au fost de 2.700 kg/ha. Anul trecut am valorificat recolta la 1,4 lei/kg.”

Viorel Gavrilescu, inginer SC Elcomex Agroindustrial, Localitatea Nicolae Bălcescu, Judeţul Constanţa

„Societatea Elcomex exploatează o suprafaţă agricolă totală de 1.300 de hectare. În toamnă, au fost infiinţate culturile de grau (558 ha), orz (194 ha) şi rapiţă, pe o suprafaţă de 144 ha, dar pe care a trebuit s-o intoarcem. Cultura de floarea-soarelui ocupă în cadrul asolamentului o suprafaţă de 200 de hectare, iar hibrizii pe care exploataţia îi foloseşte sunt Neoma şi Alego. La această cultură planul de fertilizare a inculs administrarea de complexe, respectiv Eurocereal (10-20-0), şi azotat de amoniu. În privinţa distrugerii buruienilor din cultura de floarea-soarelui, se efectuează două tratamente de erbicidare: primul se realizează inainte de răsărirea culturii cu produsul Dual, iar cel de-al doilea se aplică în vegetaţie, cu erbicidul Pulsar. Dual se administrează pentru că în primele faze de vegetaţie concurenţa între planta de cultură şi buruieni este mult mai puternică. Mai tarziu, în vegetaţie, se aplică tehnologia Clearfield care dă rezultate foarte bune, atât timp cât respecţi doza şi momentul de aplicare a erbicidului.”

Alexe Ţiţu, Administrator SC Gamalex Impex SRL, Localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea

„Suprafaţa totală pe care o lucrăm în cadrul societăţii noastre este de 850 de hectare, din care 200 de hectare sunt cultivate cu floareasoarelui. În toamnă, am cultivat grau pe o suprafaţă de 550 de hectare şi rapiţă pe 200 de hectare, dar din cauza condiţiilor meteo nefavorabile cultura de rapiţă am intors-o pe o suprafaţă de 150 de hectare. La cultura de grau inregistrez deja pierderi în proporţie de 30-40% din cauza secetei. La cultura de floarea-soarelui, hibrizii pe care îi cultiv aparţin companiei Syngenta şi se numesc Alego şi Adagio, iar producţiile obţinute cu aceste varietăţi sunt destul de mulţumitoare. Anul trecut, am obţinut o producţie medie de 1.700 kg/ha, iar preţul de valorificare a seminţelor de floarea-soarelui fost de 1,4 lei pentru un kilogram. Schema de fertilizare aplicată la floarea-soarelui cuprinde administrarea de complexe şi, în primăvară, de azotat de amoniu, într-o cantitate de 150-200 kilograme la hectar. Pentru combaterea buruienilor-problemă din cultura de floarea-soarelui administrez erbicidul Pulsar.”

Ana MUSTĂŢEA

În cadrul ceremoniei de instalare în funcţie, dl Daniel Constantin a făcut cunoscute priorităţile pe care le are în vedere pentru perioada următoare, care nu este una tocmai foarte lungă, după cum aprecia şi dl Fuia. „Deşi nu o să aibă mandatul foarte lung, ci doar de 6-7 luni, până  în noiembrie, îi doresc multă baftă şi îi doresc să facă în continuare paşi în direcţia modernizării agriculturii romaneşti”, a declarat fostul ministru al Agriculturii. În cadrul ceremoniei de predare-primire a mandatului de ministru al Agriculturii, dl Daniel Constantin a vorbit despre obiectivele sale, obiective care „pun bazele unui mandat de 4 ani”.

Primul obiectiv menţionat de dl Constantin a fost mărirea gradului de accesare a fondurilor europene: „După cum ştiţi,  România , în anul 2012, pentru a evita riscul de dezangajare, trebuie să cheltuiască aproximativ 6 miliarde de euro fonduri europene, din care 2,5 miliarde sunt numai la Mnisterul Agriculturii: 1,1 miliarde prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi 1,4 prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.” Sectorul de irigaţii constituie pentru proaspăt desemnatul ministru al Agriculturii un obiectiv esenţial, deoarece potenţialul agricol foarte mare al Romaniei nu este pus în valoare din cauza lipsei sistemelor de irigaţii. Pentru dezvoltarea acestui sector, oficialul are în vedere posibilitatea accesării de fonduri structurale.

„Am discutat şi cu domnul Leonard Orban şi voi discuta şi cu comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Dacian Cioloş, să identificăm din fondurile structurale, nu din fondurile de dezvoltare rurală sau din FEGA, un program special pentru zona de irigaţii, care să refacă toată infrastructura care aparţine statului. Cred că există şi un studiu al Băncii Mondiale, care arată că aproximativ 800.000 de hectare se pot reabilita cu o sumă de 370 de milioane de euro. Eu sper ca programul să aibă şi alte obiective şi suma să fie mult mai mare. Şi cred că este extrem de important dacă vrem să punem accent pe agricultură, dacă vrem să fim un exportator şi să revenim la ceea ce a fost  România  odată, să avem ca prioritate sectorul de irigaţii”, a susţinut ministrul Agriculturii.

O altă prioritate a noului ministru al Agriculturii, şi pe care speră s-o indeplinească până  la sfarşitul anului, este pregătirea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru exerciţiul financiar 2014-2020. Potrivit ministrului Agriculturii, în viitorul PNDR fermele de semisubzistenţă vor fi o prioritate. „După cum ştiţi, în noul PNDR fermierii pot să opteze pentru un sprijin fix pe suprafaţă, între 500 şi 1.000 de euro, sau să rămană la sprijinul actual”, a spus dl Constantin. Noul ministru al Agriculturii a adus în discuţie şi problema fărămiţării terenurilor agricole: „Liberalizarea pieţei funciare ne prinde cu valoarea terenurilor foarte mică, comparativ cu ceea ce se întamplă  la nivel european. Una dintre cauze se referă şi la faptul că avem exploataţii făramiţate, că avem terenuri excesiv de mici. Din cate ştiţi - nu ştiu cifrele exacte -, când eram director general la APIA, 900.000 de fermieri aveau între 1 şi 5 hectare. Şi mai este Încă un indicator care nu cred că face bine Romaniei: 1 la sută din fermieri, adică 11.000 de cereri de plată, luau peste 50% din fondurile care veneau pentru sprijinul pe suprafaţă. Noul PNDR va plafona sprijinul pe care îl primesc marii fermieri la un anumit nivel. Dar acestea sunt lucruri pe care le discutăm în perspectivă”, a afirmat dl Constantin. O atenţie deosebită va fi indreptată şi către sectorul legume-fructe, în vederea infiinţării de centre de colectare cu surse de finanţare din PNDR şi prin parteneriate publice-private.

„Depozitele de colectare legume-fructe sunt finanţate în momentul de faţă pentru agenţii economici prin PNDR. Ne gandim şi la o anumită formă, dacă ne permite şi legea ajutorului de stat, să intrăm într-un parteneriat public-privat cu organizaţiile profesionale din domeniu. Dacă acestea vor performa, într-un interval de timp, în 5 sau 10 ani, statul se va retrage din acea asociere, din acel parteneriat publicprivat, şi organizaţiile vor performa în continuare”, a precizat dl Constantin.

Combaterea evaziunii fiscale

Combaterea evaziunii fiscale, prin susţinerea pe termen mediu şi lung a unei cote reduse a TVA, în stransă colaborare cu Ministerul Finanţelor, constituie pentru noul ministru al Agriculturii una dintre priorităţi. „Reducerea TVA la alimente este o prioritate şi sper ca în aceste 6 luni să dăm măcar un exemplu. Nu pot să vă spun că va fi de la 1 iunie, 1 iulie, probabil spre sfarşitul anului, după discuţiile cu Ministerul de Finanţe, care ştiţi şi dumneavoastră că nu sunt foarte uşoare, şi mai ales cu FMI, care deja a ridicat această problemă la modul informal. Sperăm să putem introduce reducerea TVA pe zona de morărit şi panificaţie, pentru a da un exemplu că în acest mod putem combate evaziunea fiscală. Nu am cifrele exacte ale evaziunii din agricultură şi din toate sectoarele conexe, dar o evaziune foarte mare avem la cereale, la panificaţie, la morărit, la carne, flori şi alte domenii care, cred eu, pot aduce un plus la bugetul de stat”, a declarat ministrul Agriculturii. În privinţa bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dl Daniel Constantin a afirmat că pentru anul viitor speră să fie mai mare, având în vedere contribuţia mare pe care a avut-o agricultura în 2011 la Produsul Intern Brut al ţării.

„Anul trecut am avut venituri la PIB, dacă nu mă inşel, în jur de 7% din agricultură, iar bugetul Ministerului Agriculturii este sub 1%. Sper ca în anul 2013 să avem venituri într-o proporţie mult mai bună din acest punct de vedere”, afirmat oficialul.

Un nou concept pentru dezvoltarea satului românesc

„Mă gandesc împreună cu specialişti din  România , specialişti şi de la Comisia Europeană de la Bruxelles, să definim un nou concept pentru dezvoltarea satului românesc. În satul românesc s-au investit foarte mulţi bani în ultimul timp, pe zona de infrastructură-aducţiuni de apă, aducţiuni de gaze. Din păcate, cetăţenii care trăiesc în mediul rural nu au suficiente venituri şi nu-şi permit să dea drumul la apă, la gaz şi atunci cred că ar fi bine să ne ocupăm de dezvoltarea macroeconomică a satului romanesc şi după aceea să dezvoltăm şi celelalte activităţi din mediul rural”, a precizat dl Constantin, ministrul Agriculturii. Proaspătul ministru al Agriculturii vrea să-l propună pentru funcţia de secretar de stat pe Achim Irimescu. „O să-i propun domnului prim-ministru un secretar de stat în persoana domnului Achim Irimescu, care de foarte mulţi ani reprezintă România la Delegaţia României pe lângă Comisia Europeană. Este un specialist desăvârşit, care se va ocupa de coordonarea celor două agenţii de plăţi, Autoritatea de Management şi Relaţia cu DG AGRI şi Comisia Europeană pe problemele de agricultură”, a precizat ministrul Agriculturii.

Lista de priorităţi a noului ministru mai cuprinde: crearea unui fond de creditare a beneficiarilor de proiecte prin PNDR; analizarea posibilităţii unificării celor două agenţii de plăţi; accesul fermierilor la apa pentru irigaţii, prin facilitarea cumpărării energiei; accelerarea procesului de comasare a terenurilor agricole prin măsuri de sprijinire a efectuării cadastrului, asigurarea cadrului legal şi instituţional necesar comasării şi măsuri care să incurajeze tranzacţiile cu terenuri agricole, în scopul comasării; sprijinirea producătorilor din sectorul zootehnic prin plăţi pentru bunăstarea animalelor şi prin armonizarea directivelor APIA cu cele ale ANSVSA în privinţa crotalierii şi identificării animalelor.

Ana MUSTĂŢEA

La data de 26 aprilie a.c., Institutul European din România (IER) a organizat o conferinţă cu tema „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013”. Punctul de plecare al discuţiilor a fost rezultatul cercetărilor întreprinse în cadrul studiului privind reforma PAC. Coordonatorul studiului, doamna dr. Daniela Giurcă, cercetător, consultant pentru politici agricole şi dezvoltare rurală, a susţinut o prezentare amplă pe marginea cercetării desfăşurate.

În cadrul studiului sunt prezentate sintetic poziţiile preliminare ale statelor membre UE privind evoluţia PAC la orizontul anilor 2020. Majoritatea ţărilor doresc o politică agricolă puternică şi integrată, cu un buget semnificativ, care să poată asigura securitatea alimentară, veniturile fermierilor şi dezvoltarea zonelor rurale. Există totodată anumite interese de grup, care pun alături state cu anumite concepţii privind viitorul PAC, comunitatea de interese fiind generată fie de motive financiare coroborate cu o concepţie mai liberală privind politicile agricole etc., care a produs grupul statelor europene mai conservatoare. Statele nou aderate vor dori un pilon I foarte puternic, cu plăţi directe care să crească semnificativ după 2013. Aceste state vor dori o redistribuire a plăţilor directe între ţări, dar este greu de crezut că statele net contribuitoare vor accepta această situaţie. Dacă statele nou aderate vor forţa pentru o redistribuire majoră a plăţilor directe, atunci suportul politic pentru ajustarea PAC se va diminua, se arată în studiul realizat de IER. Statele net contribuitoare la bugetul UE nu sunt dispuse să accepte mari modificări în redistribuirea fondurilor între ţări şi mai ales către ţările nou aderate, iar această reţinere, care s-a manifestat Încă din anul 2007, este acum cu atât mai justificată de actuala criză financiară.

Subvenţiile - cea mai importantă formă de spijin
Studiile de impact, lucrările de cercetare şi diversitatea opiniilor exprimate în ultimii doi ani conduc la concluzia că plăţile directe sunt percepute ca fiind cea mai importantă formă de sprijin pentru fermieri şi de fapt „bătălia” se dă în jurul modului în care se vor impărţi sumele alocate pentru acestea. Principala concluzie care se desprinde din studiul realizat de IER este aceea că statele cu o agricultură competitivă, cu ferme mari şi eficiente, în care forţa de muncă ocupată în agricultură este relativ redusă, se situează pe poziţii liberale şi sunt dominate de preocupările privind calitatea mediului şi dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale. Amintim aici statele nordice, dar şi Marea Britanie. Statele mai puţin dezvoltate, cu ferme mici şi numeroase, dar mai ales cu o populaţie importantă ocupată în agricultură, doresc menţinerea unei politici agricole care să subvenţioneze într-o formă sau alta fermele, pentru a putea face faţă concurenţei pe piaţa agricolă comunitară. Pe poziţia aceasta se situează multe dintre statele nou aderate, inclusiv  România , dar şi cele cu un sector agricol important, cum sunt Italia, Portugalia şi Franţa. Comisia Europeană propune ca distribuţia plăţilor directe să se facă într-un mod mai „echitabil” între statele membre, şi anume: decalajul plăţilor la hectar se va reduce gradual cu cate o treime faţă de media plăţilor directe din UE-27.

„Pentru  România , care este până  în 2016 în procesul de ≪phasing-in≫ în ceea ce priveşte convergenţa plăţilor directe, va rămane valabilă completarea plăţilor directe din bugetul naţional. Considerăm că această opţiune se inscrie în filozofia anterioară a PAC şi nu reflectă, practic, unul dintre principiile acestei reforme, şi anume eliminarea referinţelor istorice”, a afirmat dna Daniela Giurcă, coordonatorul studiului. Există posibilitatea transferului de sume între cei doi piloni ai PAC, iar  România  ar putea să profite de această opţiune. „Deoarece decalajul în ceea ce priveşte plăţile directe între statele membre se va menţine,  România  ar putea solicita un procent de 10% din fondurile pentru dezvoltare rurală pentru completarea plăţilor directe”, a mai precizat consultantul pentru politici agricole. În privinţa propunerii CE de a acorda 30% din plăţile directe pentru aplicarea unor practici benefice pentru climă şi mediu, cercetătorii Institutului European din  România  consideră ca aceste plăţi să fie egale pentru toate statele membre: „Având în vedere că cerinţele legate de aceste practici sunt aceleaşi pentru toţi fermierii din UE, ar fi necesar ca aceste plăţi să fie egale la nivelul Uniunii Europene, de exemplu 25% din media UE 27”, a spus dna Giurcă. Referitor la plafonarea plăţilor pentru fermele mari, studiul arată că fermele de peste 5.000 ha vor fi cel mai puternic afectate de această măsură, dar că procentul acestora reprezintă numai 4% din suprafaţa eligibilă pentru plăţile directe. Vor fi afectate de plafonare, într-o măsură mai mică, şi fermele între 2.000 şi 5.000 hectare. Analizele realizate de IER în cadrul studiului „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013” relevă că fermele mici ar primi cei mai mulţi bani în situaţia în care segmentul 1-2,5 ha ar opta pentru plata unică per fermă (500 euro), iar fermele din clasa 2,5-3 ha pentru plata la hectar.

„Considerăm că, în ţările în care segmentul fermelor mici este semnificativ, procentul stipulat în propunerea legislativă a Comisiei ar trebui extins la 15%, pentru că poate exista situaţia în care şi ferme din clase de mărime mai mari, de 4,5 ha, să adopte această formulă simplificată, mai ales în situaţia unor fermieri bătrani, care nu-şi mai pot lucra corespunzător terenurile.  România  ar trebui să militeze pentru a obţine acest lucru şi să-şi găsească aliaţi printre ţările membre cu probleme structurale similare”, a afirmat coordonatorul studiului.

Ana MUSTĂŢEA

La data de 23 aprilie, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal, din judeţul Olt, compania Euralis Seminţe a semănat agroarena. În cadrul acestei agroarene au fost semănaţi 12 hibrizi de floarea-soarelui şi 12 hibrizi de porumb din toate grupele de maturitate. La începutul lunii mai, urmează să se mai semene 10 hibrizi ultraperformanţi de sorg, devenind astfel una dintre cele mai mari agroarene din ţară.

„Acesta este al patrulea an în care staţiunea noastra colaborează cu Euralis. La început, colaborarea s-a rezumat la testarea hibrizilor de rapiţă de toamnă, iar acum s-a ajuns până  la organizarea acestei agroarene, cu 32 de hibrizi. Colaborarea nu va inceta, ba dimpotrivă”, a spus dl ing. Eustatiu Constantinescu, cercetător şi secretar ştiinţific la institutul din Caracal. Rezultatele colaborării dintre Euralis şi SCDA Caracal şi cercetăriile tehnice efectuate de acestea s-au dovedit, de-a lungul timpului, a fi deosebit de utile pentru promovarea tehnică a companiei Euralis. Pe lângă această agroarenă, la SCDA Caracal s-au mai semănat şi două loturi demonstrative, de porumb, respectiv floarea-soarelui, destinate organizării unor zile ale campului în toamna anului 2012.

Întreaga sumă se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate MADR pentru anul 2012. De asemenea, a mai fost aprobată şi hotărarea pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului.

MADR a elaborat proiectul de hotărare pentru a veni în sprijinul producătorilor de cartofi a căror cultură a fost afectată de organismele de carantină Clavibacter michiganensis ssp. Sepedonicus (putregaiul inelar al tuberculilor de cartofi) şi Ralstonia solanacearum (putregaiul brun al cartofului).

Hotărarea stabileşte:

- cadrul legal în vederea acordării ajutorului de stat pentru despăgubirea producătorilor de cartofi de sămanţă şi a producătorilor de cartofi de consum, afectaţi de organismele de carantină Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus (putregaiul inelar al tuberculilor de cartofi) şi/sau Ralstonia solanacearum (putregaiul brun al cartofului), care au utilizat la infiinţarea culturii sămanţă de cartof certificată oficial; - suma maximă anuală pe unitatea de măsură, respectiv per kg, aferentă perioadei 2010-2013, pe categorii de cartofi şi gradul de contaminare. Hotărarea va avea un impact pozitiv asupra producătorilor de cartofi afectaţi de cele două organisme de carantină, precum şi a mediului inconjurător, prin aplicarea corectă a măsurilor de control stabilite la nivelul CE pentru tuberculii declaraţi contaminaţi sau probabil contaminaţi, în vederea eradicării/impiedicării răspandirii acestor organisme de carantină.

Aproximativ 200 de persoane, majoritatea tineri fermieri, din 21 de judeţe ale ţării, alături de reprezentanţi ai Guvernului, Comisiei Europene şi ai organizaţiilor europene de profil, au participat, la data de 11 mai, la Sibiu, la întâlnirea de constituire a Federaţiei Tinerilor Fermieri din România, organizată de Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România.

Federaţia Tinerilor Fermieri din  România  işi propune să devină reprezentantul oficial al sectorului agricol tanăr şi inovator, constituind, totodată, şi factorul de dialog social instituţionalizat în relaţia cu instituţiile publice centrale, locale şi europene, astfel ca reglementările legale emise de acestea să favorizeze realizarea obiectivelor, proiectelor şi intereselor armonizate ale membrilor săi. În cadrul conferinţei, au fost dezbătute problemele importante din agricultura romanească, cu accent pe intinerirea şi modernizarea agriculturii, proiectelor şi programelor interne şi europene pentru tinerii fermieri, precum şi sprijinul financiar acordat acestora. S-a ales un Consiliu Director, format din reprezentanţi ai tinerilor fermieri din 19 judeţe, preşedinte interimar pentru un an fiind ales Andrei Haschi, care este şi directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din Harghita, iar director executiv Cleo Baltac, actualul director FNPAR.

„Rolul meu ca preşedinte este să aducem, pentru început, această asociaţie în Uniunea Europeană, să aderăm la CEJA - Consiliul European al Tinerilor Fermieri şi să fim egali cu toţi fermierii din Europa”, a declarat Andrei Haschi. „Mesajul meu este punctual şi v-aş menţiona trei obiective care pot constitui baza activităţii viitoare a FTFR:

• Asocierea - singura posibilitate de conlucrare şi comunicare cu Europa;
• Asigurarea accesului tinerilor fermieri la informaţii, programe şi fonduri;
• Colectarea, fundamentarea şi impunerea obiectivelor federaţiei în politica agrară internă şi europeană. În acest sens, am convingerea că dăm dovadă de angajare şi de responsabilitate în prefigurarea structurii de conducere provizorie a federaţiei, astfel incat să nu-i dezamăgim pe cei care ne-au acordat această incredere”, a declarat Cleo BALTAC.

„Ne întâlnim cu foarte multe probleme, toţi cei care facem agricultură, de la tânăr la bătrân. De azi ne propunem ca într-adevăr viitorul agriculturii să intre pe făgaşul agriculturii europene prin care tinerii, viitorul, să işi spună cuvantul, să poată să facă politici agrare europene. Scriptic, suntem în Europa, dar faptic suntem foarte departe. Dacă toate ţările europene au organizaţii de tineret puternice, care decid viitorul agriculturii,  România  nu are aşa ceva. Apar pe hartie una, două, trei organizaţii făcute pe interese de grup sau personale. Ce vrem să facem împreună cu colegii din Ungaria, Polonia, să intrăm în circuitul european, să dăm puterea tinerilor agricultori să işi creeze singuri viitorul.

(...) Trebuie ajutaţi, sprijiniţi, dar nu trebuie indrumaţi, nu vrem să fim mentori, să le spunem pe ce drum trebuie să meargă, ci trebuie să le creăm condiţiile să se poată organiza, iar ei vor şti ce vor”, a precizat preşedintele FNPAR, Viorel Matei. Europarlamentarul Norica Nicolai a declarat, la eveniment, că va organiza, în luna octombrie, la Bruxelles, o conferinţă, la care îi va invita pe reprezentanţii noii federaţii constituite. „Fără să pretind că sunt un specialist în domeniu, din punctul de vedere al riscurilor, imi dau seama că acestea vor fi cele care ţin de poziţia noastră economică şi socială şi printre ele riscul alimentar devine din ce în ce mai pregnant. Mă bucur de această iniţiativă, accesul dumneavoastră într-o economie din ce în ce mai competitivă nu se poate realiza decât  impreună.

(...) în urmă cu 10 zile am discutat cu comisarul european Dacian Cioloş, la Bruxelles, şi imi spunea că trebuie să facem ceva în mod deosebit pentru  România , dar lui statutul nu îi permite acest lucru. Va trebui să găsim formule pe noua politică agricolă, să vă promovăm şi să vă deschidem apetitul antreprenorial spre acest domeniu de succes.

(...) Am hotărat ca în acest an să găzduiesc o conferinţă la Bruxelles pe tema politicilor agricole comune, în care conducerea voastră va fi invitată şi acolo vă veţi intalni cu specialişti în domeniu, cu preşedintele Comisiei pentru agricultură şi, în al doilea rand, ce mai pot face este să vă ajut să vă asociaţi cu foarte multe organizaţii identice din ţările membre”, a spus europarlamentarul. În acest moment nu pot fi ajutaţi tinerii fermieri. Incercăm un prim sistem de organizare a lor, pentru că este greu să îi identifici şi ei să găsească oportunităţi. Ceea ce se incearcă aici este o chestiune care trebuia incercată de mulţi ani.

(...) Se discuta de 500-600 de participanţi, dar în sală sunt 200. Agricultura este într-o totală dezorganizare economică. Ceea ce face Ministerul Agriculturii este paralel cu ceea ce se întamplă  în agricultură, pentru simplul motiv că agricultura este sută la sută privată”, a criticat Adrian Rădulescu. Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, a transmis un mesaj video, prin care preciza:

(...) Fără tineri, nu există un viitor pentru agricultura europeană şi pentru agricultura romanească. Totuşi, în ciuda instrumentelor pe care le avem în prezent, în ultimii 10 ani agricultura europeană a pierdut aproape 4 milioane de fermieri! în momentul de faţă avem circa 10 milioane de fermieri în Uniunea Europeană. În  România , doar unul din 10 fermieri are sub 40 de ani.

(...) Din punctul meu de vedere, tinerii agricultori sunt o temă centrală a reformei Politicii Agricole Comune după 2014. De aceea, în cadrul acestei reforme, am propus un pachet de măsuri dedicat tinerilor, care incep sau preiau o activitate agricolă. Am creat un instrument nou. Subvenţia la hectar pentru un tanăr fermier până  în 40 de ani va fi suplimentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani după instalare în activitatea agricolă. Pentru statele cu ferme mici, cum este şi  România , limita maximă pentru care se va primi această subvenţie suplimentară va fi de 25 de hectare.

(...) Totodată, în programul de dezvoltare rurală tinerii fermieri vor avea acces la finanţări nerambursabile de până  la 70.000 de euro. Prin reforma PAC, acordăm statelor membre posibilitatea de a crea subprograme în cadrul programului de dezvoltare rurală. Un astfel de subprogram ar putea fi dedicat în intregime tinerilor fermieri - care să beneficieze de mai mult sprijin financiar, la o rată de cofinanţare mai mare, de sprijin pentru investiţii, pentru instruire, pentru dezvoltarea fermei. Acestea sunt cateva dintre propunerile pe care Comisia Europeană le-a făcut pentru tinerii agricultori în viitoarea Politică Agricolă Comună, după 2014.

(...) E foarte important să rămaneţi independenţi! Nu izolaţi, dar independenţi. Indiferent de cât sprijin primiţi dintr-o parte sau alta a clasei politice – şi sper să primiţi sprijin -, rămaneţi pe picioarele voastre, cu incredere în voi. Faceţi politica tinerilor fermieri şi faceţi politica agriculturii! Veţi avea nevoie de sprijinul oamenilor politici, veţi avea nevoie de sprijinul administraţiei publice, dar mai mult decât  orice aveţi nevoie de încredere în voi, în proiectele voastre şi mai ales de sprijinul societăţii. Şi pentru a avea acest sprijin din partea societăţii trebuie să fiţi în măsură să explicaţi ce înseamnă  activitate agricolă în societatea rurală romanească, ce înseamnă  să faci agricultură în  România , ce înseamnă  să faci activitate agricolă în anul 2012.

(...) Vă urez succes şi puteţi fi sigur că voi fi alături de voi în orice întreprindere care merge în această direcţie.”

La sfârşitul lunii aprilie, dl Stelian Fuia, care avea în portofoliu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a declarat, cu ocazia deschiderii sediului Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Naturale (IBA) - Bucureşti, în cadrul căruia există şi un compartiment care priveşte calitatea produselor alimentare, faptul că laptele vândut în magazine nu este natural şi este produs în mare parte din lapte praf.

„Foarte mult din laptele pe care îl cumpărăm din magazin este făcut, de fapt, din lapte praf, deci nu este lapte natural. Vina o poartă probabil autorităţile, care la ora actuală ar trebui să contureze acest proces. Poate există şi un vid legislativ pe această temă”, a spus acesta. Afirmaţia ministrului Agriculturii a făcut valvă în rândul  consumatorilor, iar autorităţile au început deja să facă tot felul de declaraţii.

Preşedintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, dl Adrian Rădulescu, a afirmat că ministrul Agriculturii ar trebui fie să retracteze această afirmaţie, fie să o explice, pentru că nu poate acuza intreaga industrie. „Nu poţi face o asemenea afirmaţie, chiar dacă se întamplă  un fenomen, trebuie să ştii punctual: unde, cum, cine şi cum ai constatat. De siguranţa alimentară se ocupă ANSVSA, nu Ministerul Agriculturii. Nu este nici măcar în subordinea Ministerului Agriculturii, este în subordinea primului-ministru”, a precizat dl Rădulescu.

Ca răspuns la afirmaţia dlui Stelian Fuia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), dl Radu Roatiş Cheţan, a precizat, în cadrul unei conferinţe de presă, următoarele: „Mă intrigă aceste declaraţii, probabil pentru că în MADR există o consiliere care nu este de cea mai bună calitate. Acea persoană sau acel grup de oameni din minister nu este cel mai bine pregătit, dacă poate să susţină astfel de declaraţii”, a spus dl Radu Roatiş. Potrivit preşedintelui ANSVSA, laptele de consum este obţinut din lapte proaspăt şi folosirea laptelui praf presupune nişte procedee tehnologice destul de costistoare pentru industrie.

„Laptele de consum este obţinut din lapte proaspăt provenit de la fermele comerciale, din gospodăriile populaţiei sau din comerţul intracomunitar şi, chiar dacă ar fi obţinut din lapte praf, nu ar fi nici o problemă, deoarece laptele praf este fabricat tot din lapte natural sută la sută”, a spus dl Roatiş. Legislaţia permite ca în perioada 1 noiembrie - 1 martie, când lactaţia vacilor este scăzută, să se folosească lapte praf pentru producerea produselor lactate într-o proporţie de până  la 30%.

Potrivit comunicatului de presă trimis de ANSVSA, la ora actuală există în  România  patru unităţi de procesare a laptelui crud în lapte praf, producţia totală de lapte praf obţinută de la data de 1.01.2011 până  în prezent fiind de 1.680 de tone. Cu privire la declaraţia ministrului Agriculturii, dl Nicuşor Şerban, crescător a peste 800 de vaci de lapte, susţine poziţia oficialului MADR.

„Ministrul Agriculurii spune purul adevăr. atât timp cât pe etichetă sunt scrise componentele din care este obţinut laptele, fără să fie menţionate şi procentele, cu cât participă fiecare, ce ne impiedică să credem că dacă scrie lapte praf sau lapte natural şi alte ingrediente, unul din componente să fie în proporţie de 60%? Pentru că nu ştim cât este proporţia, nici nu ştim din ce sunt obţinute produsele lactate. Noi, ca şi crescători de animale, trebuie să furnizăm fabricilor cu care avem incheiate contracte lapte care respectă anumiţi indicatori de calitate. La rândul  lor, fabricile ar trebui să aibă contracte cu retailerii, pentru că nici ei nu pot să ducă în magazine orice fel de lapte. Esenţial este că până  la urmă cel care decide este consumatorul, cu condiţia ca acesta să fie şi foarte bine informat”, a afirmat dl Şerban, administratorul societăţii Agroserv Măriuţa din judeţul Călăraşi. Potrivit fermierului, vânzările la dozatorul de lapte pe care îl deţine au crescut în urma afirmaţiilor făcute de ministrul Agriculturii.

Ana MUSTĂŢEA

Mai puţin răspândite, dar care necesită prevenire şi supraveghere

În Franţa, porumbul este, în general, puţin expus bolilor criptogame. Această situaţie le permite producătorilor să nu recurgă la aplicarea produselor de protecţie fitosanitară în timpul perioadei de vegetaţie. Ea se explică, în esenţă, prin condiţiile climatice favorabile din timpul verii şi gestionarea reziduurilor, care o face puţin propice dezvoltării acestor boli, precum şi cultivării unor hibrizi care, în cea mai mare parte a lor, sunt rezistenţi la patogeni, datorită unui istoric de selecţie fără protecţie fitosanitară.

Cu toate acestea, în funcţie de ani şi regiuni, porumbul poate face obiectul unor pagube la nivel local. În cele ce urmează, vom face o trecere în revistă a ciupercilor parazite ale porumbului, a situaţiilor de risc şi a metodelor de menţinere sub control a potenţialelor focare de infecţie.

Necrozele radiculare
Aceste necroze sunt cauzate de dezvoltarea mai multor fungi patogeni – Rhizoctonia solani (Ag 2-2), Pythium arrhenomanes si/sau Fusarium (F. Graminearum şi Fusarium din sectiunea liseola) - la nivelul rădăcinilor. Prezenţi deseori sub forma unei afecţiuni combinate, aceşti fungi au totuşi simptome diferite. Astfel, Pythium atacă mai ales radicelele şi distruge cortexul rădăcinilor, care ajunge să se desprindă foarte uşor atunci când se trage de el; Rhizoctonia determină apariţia unor necroze importante la nivelul rădăcinilor principale (necroze vizibile mai ales la rădăcinile de ancorare, care pot dispărea aproape complet), care prezintă o culoare neagră, caracteristică. Ciupercile genului Fusarium produc un putregai brun al rădăcinilor. La nivelul solei, primele simptome apar la finele acumulării rezervelor de amidon din bob. Într-un inteval de cateva zile, frunzele se decolorează, trecând de la verde la verde-cenuşiu, apoi la roz, după care se usucă complet: planta este atunci fragilă, uşor de smuls şi foarte sensibilă la cădere, din cauza proastei stări a sistemului radicular de ancorare. Situaţiile riscante se intalnesc mai des pe solurile nisipoase, pe suprafeţele irigate, dar şi în majoritatea monoculturilor de porumb unde aratul solului şi gestionarea irigaţiilor nu sunt realizate la nivel optim. Pentru a restrange riscul apariţiei necrozelor radiculare, este importantă respectarea unei tehnologii agricole bune: lucrările solului şi aratul trebuie să se desfăşoare în condiţii bune, alături de o reluare a acestora pe un sol suficient zvantat. Pe lângă aceste precauţii, combaterea prin tratamente locale, pe linia semănăturii, cu Amistar, oferă o soluţie bună, în special impotriva Rhizoctoniei.

Helmintosporioza
Helmintosporioza este cauzată de Exserohilum turcicum şi este o boală foliară endemică, frecventă în Alsacia, Achitania şi pe valea raului Isere, precum şi în departamentele din vestul Franţei, din Bretania.

Această boală se manifestă în mod vizibil după momentul infloririi, prezentandu-se sub forma unor necroze fusiforme mari, tipice, de formă alungită, dispuse pe direcţia nervurilor şi care pot provoca o uscare prematură a frunzelor. Pe vreme umedă, se dezvoltă nişte fructificări maro-inchis, care provoacă noi contaminări. Diseminarea atmosferică a sporilor (prin campuri invecinate, plante-ştafetă etc.) afectează direct frunzele de la etajele superioare. Prezenţa acestor necroze diminuează activitatea fotosintetică a porumbului. În situaţiile cele mai grave, cu dezvoltare timpurie şi rapidă, pierderile de producţie medie pot ajunge la 20-50% la porumbul boabe.

Pentru a se dezvolta, patogenul are nevoie de temperaturi ridicate (18-27°C) şi de o umiditate relativă importantă (peste 95%). Roua abundentă şi luminozitatea slabă sunt propice proliferării acestei boli. În condiţii climatice favorabile, intervalul dintre infecţie şi apariţia simptomelor este destul de scurt, de 5-12 zile. Cunoaşterea situaţiilor care comportă riscuri constituie elementul prealabil al aplicării unor măsuri de prevenţie adaptate.

Riscul afectării la nivel de parcelă este maxim atunci când se reunesc următorii factori:
• zonă cu dezvoltare endemică de helmintosporioză;
• atac puternic în anul precedent;
• monocultură de porumb sau proximitatea unor parcele cu precedent de porumb afectat de helmintosporioză;
• proximitatea porumbarelor sau uscătoarelor.

Combaterea helmintosporiozei presupune mai intai nişte precauţii de ordin agronomic:
• zdrobirea fină şi ingroparea reziduurilor de porumb;
• alegerea unor hibrizi cu sensibilitate scăzută.

Indicii de rezistenţă la helmintosporioză a hibrizilor de porumb sunt difuzaţi anual în documentele „ARVALIS - CETIOM info, Resultats des varietes de mais” şi „Choisir mais”, pe ianuarie. O aducere la zi a acestor materiale a fost realizată în ediţiile din ianuarie 2011 şi 2012.

Helmintosporioza «punctată»
Mult mai rară, helmintosporioza cauzată de Bipolaris zeicola (formă sexuată a dăunătorului Cochliobolus carbonum) se transmite prin seminţe. Din cauza acestui fapt, este uşor de recunoscut în cultură, pentru că afectează tulpini izolate, lăsand neafectate plantele vecine. Pe frunze, teci şi pănuşi apar pete ovale de culoare crem, până  când ajung pe ştiulete, care se innegreşte. Aceste necroze se unesc şi dau aspectul punctat clasic al acestei boli.

Pe vreme umedă şi cu temperaturi ridicate (28-30°C), ciuperca fructifică în interiorul necrozelor (conidiofore - deci purtătoare de conidii), dandu-le un aspect negricios. Cu toate acestea, sporulaţia dăunătorului Bipolaris zeicola este net inferioară celei a dăunătorului Exserohilum turcicum, limitand puternic dezvoltarea bolii în ansamblul culturii.

Această boală anecdotică poate fi favorizată de:
• seminţele contaminate;
• o monocultură de porumb în care sunt prezente reziduuri;
• un climat cald şi umed.

Celelalte helmintosporioze
Mai există două specii de ciuperci care pot fi responsabile pentru această boală în cadrul culturii, însă prezenţa lor pe teritoriul francez nu a fost Încă dovedită formal. Este vorba de Bipolaris maydis (formă sexuată a dăunătorului Cochliobolus heterostrophus) şi Exserohilum rostratum (formă sexuată a dăunătorului Setosphaeria rostrata). Simptomele generate de aceste două specii sunt apropiate, determinand apariţia unor mici necroze alungite, la nivelul limbului (de circa 1-2 cm lungime pe 0,5 cm lăţime), având uneori o margine de culoare mai inchisă, maro-violacee. Arvalis, institutul sectorului vegetal, investighează actualmente posibilitatea prezenţei acestor fungi patogeni pe teritoriul Franţei.

Rugina porumbului
Ca multe alte specii de plante, porumbul are şi el rugina lui - Puccinia sorghi - insoţită de simptomele tipice. Această boală este dăunătoare pentru hibrizii de porumb doar în cazuri excepţionale. În producţia de seminţe, ea poate implica un tratament de protecţie fungicidă. Boala este prezentă în principal în zonele sudice ale Franţei, însă din cauza temperaturilor ridicate inregistrate în ultimii ani în această ţară, boala s-a extins pe intreg teritoriul acesteia.

Pustulele caracteristice, maro-portocalii, sunt dispersate pe frunzele, tulpinile şi pănuşile expuse luminii. Ele evoluează treptat spre un colorit negru, cu aspect crustos, care corespunde, practic, producţiei de spori rezultaţi în urma reproducţiei sexuate a acestei ciuperci (teleutospori). Boala apare adesea în stadii tarzii ale porumbului, după inflorire, fiind favorizată de temperaturile blande, de 16-25°C, şi de nivelul de umiditate ridicat (şase ore de umiditate sunt suficiente pentru germinaţia sporilor pe suprafaţa frunzei).

În 2011, pe fondul unui climat propice, boala a fost constatată frecvent, având simptome mai discrete uneori (necroze în jurul unor pustule neieşite). Este probabil ca planta să-şi fi declanşat un sistem de apărare. Sporii produşi din reziduurile de cultură sunt răspandiţi în atmosferă imediat ce condiţiile climatice favorizează acest lucru. Ciclul biologic al ruginei porumbului este foarte scurt (sporulaţia durează 7 zile după infectare), ceea ce permite realizarea mai multor cicluri pe parcursul perioadei de vegetaţie a porumbului. Ingroparea reziduurilor de cultură este necesară pentru a limita potenţialul de infecţie.

S-au constatat diferenţe de manifestare a simptomelor între hibrizi, dar frecvenţa slabă a bolii şi efectul dăunător sesizat asupra hibrizilor nu au justificat până  acum selectarea şi evaluarea specifică a gradului de toleranţă, ştiut fiind că, în cazul simptomelor, comparaţiile de producţie medie între hibrizi în cadrul testelor pe hibrizi iau în considerare şi acest efect.

În zonele de stepă din România, insuficienţa apei este factorul care limitează producţia. De aceea, prin lucrările solului, fără a pierde din vedere rolul lor multilateral, trebuie să se urmărească înmagazinarea unei cantităţi cât mai mari de apă în orizonturile active ale solului şi păstrarea ei pentru plantele cultivate.

Chiar în zonele de stepă, când se va aplica irigarea pe suprafeţe mari, va fi necesar să se inmagazineze şi să se păstreze în intregime apa provenită din precipitaţii. Inmagazinarea şi păstrarea în sol a unui singur milimetru de precipitaţii înseamnă  o economie la hectar de 10 metri cubi de apă de irigaţie. Apa din precipitaţii este curată, aproape la fel de curată ca apa distilată, pe când apa de irigaţii conţine o cantitate de săruri, este adevărat mică, dar suficientă ca după o perioadă indelungată de irigaţie să provoace sărăturarea solului. Imediat ce s-a recoltat planta premergătoare, se aplică lucrarea solului după regulile cunoscute. Graul urmează după leguminoase timpurii: mazăre, linte, borceaguri, dar şi după alte plante care se recoltează devreme, ca: rapiţa, inul pentru ulei. După recoltarea acestor plante, dacă solul este în bună stare de umiditate, trebuie făcută arătura de vară cât mai devreme posibil. După arătura principală de vară, solul se menţine curat şi afanat. Inainte de semănat se face o lucrare cu grapa cu discuri sau combinatorul, la adancimea la care se introduc seminţele. S-a constatat că aratul din vară la 20 cm, executat imediat după recoltarea plantelor premergătoare timpurii, a reuşit, fără aplicarea ingrăşămintelor, să sporească recolta de grau cu 24-30%, faţă de varianta martor cu arătură în toamnă. Când se aplică ingrăşămintele chimice sau organice, efectul arăturilor de vară se micşorează. Când graul de toamnă se seamănă după porumb sau alte prăşitoare tarzii, se va ara la adancimea la care nu se scot bulgări mari care să impiedice semănatul uniform. Când stratul de sol arabil este suficient de umed, se va face aratul până  la 20-25 cm, ca să se ingroape toate resturile vegetale. Pentru ingroparea totală şi uniformă a resturilor vegetale este necesar, în unele cazuri, ca, inainte de arat, să se facă o lucrare cu grapa cu discuri. Dacă stratul de sol arabil este uscat, atunci se va face aratul la adancime mai mică sau, în cel mai rău caz, se poate face o dublă discuire. Este absolut necesar în toate imprejurările ca graul să se semene într-un strat de sol bine mărunţit. Nu este permis să se semene într-un strat de sol bulgăros. Plantele care se seamănă primăvara pot urma după premergătoare timpurii sau după premergătoare tarzii. După premergătoare timpurii, aşa cum sunt cerealele păioase, se face numai o arătură de vară, la 20 cm adancime. Se poate face o discuire sau o arătură de vară şi la adancime mai mică, după care, în toamnă, în funcţie de posibilităţile materiale şi financiare, se poate executa o arătură la 25-28 cm adancime. Lucrările de primăvară dinaintea semănatului se fac la adancime mică. După topirea zăpezii în primăvară, de indată ce se poate ieşi pe teren, se nivelează şi se afanează suprafaţa solului cu grapa cu colţi, pentru a micşora evaporaţia apei. După această lucrare, urmează lucrările specifice fiecărei culturi. Pentru semănăturile de primăvară mai timpurii, cum ar fi: mazărea, lintea, floarea-soarelui etc., solul se lucrează direct cu combinatorul sau grapa cu discuri, la adancimea la care se ingroapă seminţele, şi apoi se grapează, pentru nivelarea terenului. Pentru plantele care se seamănă tarziu, cum sunt: porumbul, fasolea, bumbacul etc., solul se menţine curat şi afanat până  la data semănatului. În acest scop, se lucrează cu grapa cu colţi reglabili imediat ce se poate intra cu utilajele agricole, apoi solul se menţine curat de buruieni prin lucrarea cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face cu grapa cu discuri în ajunul semănatului, la adancimea la care trebuie ingropate seminţele. Deseori, în zonele de stepă din  România , pe suprafeţele unde s-au aplicat an de an cele mai potrivite măsuri agrotehnice. Ogoarele de toamnă apar primăvara cu stratul de sol de la suprafaţă afanat şi fără buruieni. În acest caz, se poate face semănatul direct, fără o lucrare prealabilă, seminţele ajungand într-un strat de sol cu acelaşi conţinut de umiditate şi răsărirea este uniformă. Astfel, semănatul se va face cu maşini şi utilaje agricole de ultimă generaţie, care execută mai multe lucrări agricole printr-o singură trecere. Nu este bine să se are solul primăvara. Când totuşi nu s-au putut face lucrările de vară şi de toamnă arătate mai sus şi este necesar a se ara primăvara, atunci arătura se face cât mai timpuriu, când stratul de sol arabil este zvantat, se tăvălugeşte, se grăpează şi se seamănă plantele din epoca I. Sistemul de lucrări recomandat pentru stepa de sud-est şi sud este valabil şi pentru stepa din vestul Romaniei. Lacoviştile, care ocupă o suprafaţă mare în stepa de vest, au cateva particularităţi de care trebuie să se ţină seama când se fac lucrările de pregătire a solului pentru semănat. Lacoviştile sunt soluri grele, argiloase, cu permeabilitate mică şi eroziune mare. Ele nu se pot lucra decât  în stare optimă de umiditate şi această stare durează foarte puţin timp. Arătura principală executată la un conţinut optim de umiditate trebuie să fie mai adancă, pentru a imbunătăţi condiţiile de aeraţie şi de permeabilitate şi a da posibilitatea microorganismelor să descompună o cantitate mai mare de materie organică. Aratul solului pe lacovişti necesită tractoare de mare capacitate. Pe lacovişti, pentru semănăturile de primăvară, cea mai bună metodă de lucrare a solului s-a dovedit următoarea: arătură adancă de vară, la 20-25 cm, arătură superficială de toamnă la  18-20 cm, iar primăvara, până  în preajma semănatului, se lucrează cu ajutorul cultivatorului sau combinatorului.

Alte măsuri agrotehnice
Semănatul trebuie făcut la începutul epocii favorabile fiecărei plante şi la adancimea corespunzătoare. În acest fel, răsărirea este uniformă, plantele işi incheie ciclurile de dezvoltare inainte de seceta de vară. Epoca optimă pentru semănatul graului de toamnă este în jurul datei de 1-10 octombrie (ca dată medie pe ţară). Soiurile noi de grau create în cadrul Institutului Naţional de la Fundulea şi celelalte Staţiuni de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă se deosebesc de soiurile mai vechi prin faptul că perioada optimă în care se pot semăna este mai scurtă. Trebuie acordată toată atenţia epocii optime de semănat, altfel se inregistrează pierderi mari de recoltă. Recoltele de grau scad fie că se seamănă mai devreme decât  epoca optimă, fie că se seamănă mai tarziu decât  1 noiembrie. În anii secetoşi, diferenţele de producţie la semănăturile făcute în epoca optimă, faţă de semănăturile efectuate în afara perioadei optime de semănat, au fost mai mari decât  în anii cu condiţii climatice normale. Orzul de toamnă şi rapiţa de toamnă se seamănă mai devreme, în jurul datei de 10-15 septembrie. Rapiţa trebuie să se semene într-un strat bine mărunţit. Ea trebuie să răsară curand după semănat, să crească în toamnă, ca să poată rezista la temperaturile scăzute din timpul iernii. Semănăturile de primăvară se fac cât mai devreme posibil pentru plantele din prima epocă, în ultimii ani, în funcţie de intensitatea iernii, semănatul s-a efectuat chiar în luna februarie. Intarzierea semănatului plantelor din prima epocă cu 10 zile produce o scădere de recoltă de circa 10-20%. Trebuie alese soiurile şi hibrizii cei mai timpurii la fiecare plantă. Hibrizii dubli de porumb mai timpurii se vor semăna mai des, scăderile de recoltă din cauza perioadei de vegeţaţie mai scurte vor fi compensate de o desime mai mare. Sămanţa trebuie ingropată adanc, şi anume la adancimea maximă pentru fiecare specie, pentru ca să răsară curand după semănat, cu umiditate din sol, care este sigură, şi nu cu cea din precipitaţii, care vine deseori prea tarziu, şi pentru ca la cerealele păioase nodul de infrăţire să fie bine acoperit cu un strat de sol, spre a fi ferit de ger. Numărul de plante la unitatea de suprafaţă are o importanţă deosebită în zona stepei pentru toate plantele cultivate. Un număr prea mare de plante la o rezervă de apă mică aduce serioase scăderi cantitative şi calitative de recoltă. Un număr mai mic de plante la unitatea de suprafaţă nu valorifică în intregime lumina, rezerva de apă şi de hrană. Şi în acest caz se obţin recolte mici. Pentru graul de toamnă, are insemnătate şi capacitatea de infrăţire a soiului cultivat. Pentru soiurile cu infrăţire mai puternică, se recomandă să se semene 450-500 de boabe la metrul pătrat, iar pentru soiurile mai puţin rezistente la ger, cu o infrăţire mai slabă, se recomandă să se semene 500-550 boabe la metrul pătrat. Pentru porumb, este o corelaţie pozitivă între densitatea lanului şi rezerva de apă din sol existentă în momentul semănatului. Când solul este umezit pe o adancime de 1 metru şi chiar mai mult, se va putea semăna în aşa fel incat să se recolteze 40-45.000 de plante la hectar pentru hibrizii semitardivi. Când în momentul semănatului stratul de sol este umezit pe o adancime mai mică de 1 metru, se va semăna în aşa fel incat să se recolteze 38-40.000 plante la hectar. Grăpatul porumbului inainte de răsărire şi după răsărire sau lucrarea cu sapa rotativă, când planta are 3-4 frunze, este o măsură utilă pentru distrugerea buruienilor şi micşorarea evaporaţiei, deci pentru păstrarea apei în sol. De asemenea, trebuie distruse buruienile care consumă mari cantităţi de apă din rezerva solului. Lupta contra buruienilor este lupta pentru apă în regiunile de stepă din  România . Lucrările solului şi erbicidele trebuie aplicate în aşa fel incat să realizeze distrugerea radicală a buruienilor. Când porumbul este planta premergătoare pentru grau, se fac cel puţin de două praşile, progresive ca adancime. În acest caz, pot exista puţine rădăcini ale porumbului care pot fi afectate, dar care se refac datorită creşterii puternice a sistemului radicular. Acoperirea suprafeţei solului cu paie, pleavă, mraniţă sau chiar cu gunoi de grajd bine fermentat este recomandabilă, mai ales la unele culturi, care cer un mediu umed şi răcoros, cum este cartoful cultivat pe suprafeţe mici. Prin acoperirea suprafeţei solului cu resturi vegetale s-au obţinut recolte bune de cartofi în stepa sudică, unde condiţiile climatice nu sunt proprii pentru această plantă, din cauza temperaturilor ridicate din sol şi a umidităţii scăzute.

Victor VĂTĂMANU