Temerile fermierilor de a investi în echipamente de irigații

​Pe cât de necesare, pe atât de riscante sunt pentru unii dintre fermieri investițiile într-un sistem de irigații, de oricare ar fi el. Lipsa de predictibilitate pe mai toate direcțiile pentru alcătuirea unui plan de afacere pe câțiva ani îi face pe mulți să se gândească de două ori înainte de a investi. 

Pantazi Gabriel din localitatea Ştefăneşti, judeţul Călăraşi se numără printre fermierii care au renunțat, cel puțin deocamdată, în a face investiții mai mari în irigații. Se va limita pentru moment la o suprafață mică de porumb, câteva hectare, pe care va încerca să instaleze un echipament de irigat prin picurare.
”Am făcut câteva încercări cu apa din foraj, pe 3-4 hectare. Vom vedea cum funcționează un sistem de picurare la porumbul de consum. Dar să vedem și cum evoluează și prețurile la aceste instalații, pentru că la cereale a rămas la nivelul de acum 7-8 ani.(..) Nu avem apă pe canale, de aceea nu pot face o investiție în irigație. Ar trebui să forăm niște puțuri, dar și acolo sunt probleme cu pânza de apă freatică insuficientă pentru nevoile fermei, plus că ar trebui să forăm la adâncimi de circa 200 m pentru a avea debitul necesar.
Este foarte greu să obții avizele.  Nu vreau să am surpriza ca după ce pornesc o investiție, peste un an-doi, când nu este încă amortizată, să nu mai pot folosi apa exact atunci când am nevoie sau în cantitatea necesară, pentru că ar fi complet inutil”, spune agricultorul, gândindu-se la legislația din ce în ce mai restrictivă privind utilizarea apei din foraje.
În zona în care se află ferma sa, spune că și înainte de 1990 doar o parte din sistem a fost funcțional, cea care se alimenta din râul Mostiștea.
Teoretic posibilități sunt, dar cu riscuri greu de asumat. Are foarte mari rețineri din cauza că sursa de apă este din ce în ce mai puțină, iar legislația nu este deloc prietenoasă, în condițiile în care ”vedem deja că sunt localități unde instalațiile funcționează cu intermitență”, mai precizează Gabriel Pantazi, care crede că tendința de secetă și deficitul hidric în sol va mai crește, deoarece nu a găsit rezerve de apă pe un profil de sol nici la doi metri adâncime.
În aceste condiții nu este sigur nici pe suprafețele ce le va însămânța în acest sezon. A început cu rapița, dar și aici are deja neplăceri. Din 300 de hectare planificate, a semănat circa o treime. A avut precipitații de 5-6 litri, ceea ce a făcut ca o parte din ea, pusă la o adâncime mai mică, să germineze, dar neavând apă să continue vegetația, s-a uscat. Restul a fost semănat cu circa 0,5- maxim 1cm mai adânc, și nu a germinat, în condiții de minim till.
”Încercăm să facem tehnologia cu date cât mai concrete, pentru că uneori nici previziunile meteorologice pe câteva zile nu se mai adeveresc (erau prognozate precipitații de 20 litri/mp și am primit doar 2 litri). Vom mai semăna rapiță, dar mai așteptăm câteva zile. Acum este cea mai profitabilă cultură, iar riscul este mai mic cu o rapiță de toamnă decât cu o cultură de primăvară, când nu ai sistem de irigații.
La păioase încercăm să punem mai mult soiuri care să înfrățească în primăvară”, explică fermierul din Călărași. Funcție de evoluția vremii va păstra o suprafață și pentru porumb, dar nu mai mult de 10%. Dacă rapița nu trece bine de perioada de iarnă, suprafața de floarea soarelui va fi mai mare, un maxim de 30% probabil, iar păioase restul, soiuri care înfrățesc mai degrabă în primăvară.”
”Așadar nu investim pentru că nu avem sursa de apă disponibilă în viitorul apropiat. La investiție trebuie să adăugăm și toate celelalte cheltuieli de întreținere, combustibil, forță de muncă. Este foarte complicat să îți faci un plan de afaceri, pentru că nimic nu mai este stabil. La toate acestea se adaugă discuțiile legate de plafonarea subvențiilor, dar și alte restricții, deci nu pot risca. Din anul 1991 am această afacere și nu vreau să risc să pierd tot ce am munci până acum.”
 
Roxana Drăghici