În ultimii ani, sectorul piscicol din România a avut o contribuție mică la economia națională. Producția a suferit o scădere accentuată, de la 18.675 de tone în 1998 la 13.352 de tone în anul 2005. Cu toate acestea, sectorul piscicol românesc prezintă anumite puncte tari și oportunități pentru demararea unor investiții viabile: existența resurselor piscicole exploatabile; tradiție în pescuit; prezența unor suprafețe semnificative de ape; cerere ridicată pentru produsele pescărești și diversitatea speciilor disponibile în apele interioare.
Revigorarea acestui sector se va realiza prin Programul Operațional pentru Pescuit al României, lansat recent, astfel încât domeniul piscicol să devină competitiv, modern și dinamic, bazat pe activități durabile de pescuit și acvacultură, care ia în considerare aspectele legate de protecția mediului, dezvoltarea socială și bunăstarea economică. Bugetul alocat pentru activitățile de acvacultură și pescuit se ridică la aproximativ 300 de milioane de euro.
Axele programului și sumele alocate
România trebuie să-și adapteze flota de pescuit în așa fel încât să existe un echilibru durabil între capacitatea de pescuit și resursa accesibilă și disponibilă. Prima axă a Programului Operațional pentru Pescuit cuprinde aceste măsuri de adaptare a flotei comunitare, iar resursa financiară acordată este de 4,33% din totalul sprijinului acordat de Fondul European pentru Pescuit (FEP).
–Axa 1 include măsuri cu obiective specifice pentru pescarii afectați de evoluția activităților de pescuit, ca urmare a încetării permanente a activității de pescuit a navelor prin casare sau prin schimbarea activității, susținere pentru tinerii muncitori din sectorul de pescuit, pentru achiziționarea pentru prima dată a unei nave, pensionarea timpurie și activități de instruire.
–Axa 2 primește un buget de 45,51% din totalul ajutorului alocat prin FEP și include măsuri de susținere pentru: dezvoltarea de ferme mici și micro de acvacultură, dezvoltarea de unități de procesare, modernizarea pescuitului în apele interioare, prin construirea sau modernizarea pescuitului în ambarcațiuni, îmbunătățirea calității produselor din pescuitul din apele interioare, prin echiparea ambarcațiunilor cu mașini de gheață, crearea condițiilor specifice pentru prima vânzare și dezvoltarea altor facilități specifice, ce nu există sau nu corespund cu standardele UE.
–Axa 3 reprezintă 13% din totalul ajutorului alocat prin FEP. Măsurile din această axă vor ajuta la îndeplinirea obiectivelor politicii comune de pescuit în sectorul pescăresc. Axa include măsuri de susținere pentru modernizarea porturilor pescărești și a locurilor de debarcare.
–Axa 4 primește un buget de 32,51% din totalul ajutorului alocat prin FEP, întrucât România dorește să ofere o mare importanță strategiilor locale integrate de dezvoltare, ce par a fi extrem de adaptate nevoilor din zonele pescărești.
–Axa 5: 4,65% vor fi necesare pentru atingerea obiectivelor de creștere a capacității administrative, inclusiv aspectele Politicii Comune pentru Pescuit legate de implementarea FEP.
Orientarea către speciile cu o bună desfacere pe piață
Producția de pește cu valoare și calitate ridicate, așa cum sunt sturionii, are oportunități bune de dezvoltare și trebuie stimulată, în locul unei simple creșteri a producției de specii tradiționale.
O creștere a valorii adăugate prin procesare și comercializare apare ca o oportunitate, la fel ca și diversificarea către noi specii (sturioni, calcan, moluște etc.), dar și către turism și activități colaterale, cum ar fi amenajarea bazinelor piscicole pentru pescuitul sportiv.
Dezvoltarea acvaculturii tradiționale în România trebuie să reducă posibilul impact negativ sau să intesifice efectele pozitive asupra mediului și orientarea către speciile cu bună desfacere pe piață.
Prin programul SAPARD s-a finanțat construirea de noi unități de procesare, a căror capacitate de producție nu poate acoperi cererea pieței, fiind necesare noi investiții. Diversitatea produselor procesate din pește este încă destul de limitată.
Principala oportunitate de dezvoltare este realizarea unor produse piscicole „moderne“, de calitate ridicată și solicitate de consumatori, de exemplu produse din pește care sunt ușor de preparat și consumat.
Acest segment a determinat creșterea în ultimii ani a cantității de pește procesat.
Potențialul se regăsește în special în sectorul produselor semipreparate, dar nu atât de mult în producția de conserve, care stagnează, mai mult sau mai puțin, în cea mai mare parte a Europei.
Este posibil și ca produsele din pește congelat să aibă o bună desfacere pe piață, dar acest lucru trebuie verificat printr-un studiu de specialitate. În particular, pescuitul costier la scară mică, pescuitul în apele interioare și acvacultura, creșterea valorii adăugate prin procesare, comercializarea directă și unele activități de aprovizionare reprezintă o oportunitate pentru producătorii primari.
Provocările pentru sector sunt reprezentate de continuarea procesului de adaptare a sectorului românesc de procesare și comercializare a peștelui la standardele UE și dezvoltarea produselor, care nu sunt doar competitive cu produsele importate pe piața națională, dar trebuie să-și găsească cumpărători și în alte țări, atât timp cât forța de muncă din România este ieftină, făcând această industrie foarte competitivă.
Necesitatea creșterii consumului de pește
Consumul de pește a scăzut de la mai mult de 8 kg/locuitor/an în 1989 la un minimum de 2 kg/locuitor/an în perioada 1993-1999. De atunci a început să crească iar și a atins valoarea de 4,5 kg/locuitor/an în 2005, dar încă se situează printre cele mai mici valori din UE. O categorie largă de produse este disponibilă pe piața românească, reflectând o schimbare în preferințele consumatorilor către noi specii și noi forme de prezentare (filetat, decapitat, eviscerat).
În anul 1989, producția piscicolă din România acoperea 96% din consumul intern. Producția de pește a țării a avut un declin constant până când s-a stabilizat.
Ca rezultat, România a trecut din postura în care își asigura necesarul pieței interne din producția de pește proprie la situația în care producția internă acoperea doar 14,4% din consumul intern, în 2005.
Această diferență este acoperită prin import. Exportul de pește și produse din pește a scăzut continuu din 1989 și România suferă din cauza balanței comerciale negative.
Piața românească pentru pește și produsele din pește este în dezvoltare, dar există puține legături între piață și producătorii primari din România.
Creșterea consumului produselor din pește reprezintă o necesitate. Aceasta trebuie realizată prin reducerea dependenței de importuri și creșterea producției piscicole locale pe piața internă.
Este necesară adaptarea comercializării produselor pescărești la așteptările pieței: specii noi, produse semipreparate, produse de calitate, în perspectiva asigurării trasabilității. De asemenea, este nevoie de o monitorizare mai bună a pieței, în scopul anticipării evoluției acesteia și adaptării în consecință a capacității de producție.
Ana Mustățea
