Dr. ing. Cr. Mazilu, dr. ing. I. Duțu, dr. ing. S. Ancu, dr. ing. A. Posedaru, ICDP Pitești – Mărăcineni Primii portaltoi cu înmulțire vegetativă au fost înregistrați în România în anul 1978, la Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Pomicultură Geoagiu: Corcoduș 163 și G21. Ulterior, și alte unități de cercetare din țara noastră au realizat portaltoi cu înmulțire vegetativă. Este vorba de 24 de portaltoi până în anul 2006, dar cu o singură excepție (portaltoiul de cireș C12), înmulțirea lor la scară comercială a fost limitată. Acești portaltoi au fost folosiți cu precădere în parcelele experimentale.
ICDP Pitești – Mărăcineni a obținut primul portaltoi cu înmulțire vegetativă în anul 1984 (portaltoiul IP-C1 pentru cireș și vișin). Numărul acestora a crescut de-a lungul timpului, iar până în anul 2006, în cadrul institulului s-a ajuns la nouă portaltoi înregistrați. La ora actuală, ICDP Pitești – Mărăcineni are cel mai mare număr de portaltoi vegetativi înregistrați, urmat de SCDP Vâlcea, cu un șase portaltoi.
Tehnologia de obținere a portaltoiului Adaptabil
Portaltoiul Adaptabil a fost obținut în urma polenizării libere a speciei Prunus besseyi Bailey, prin selecția individuală pozitivă a unui puiet din câmpul de hibrizi în anul 1983 (numele codificat de studiu a fost B 83/1). Acesta a fost înregistrat în anul 2000 ca portaltoi vegetativ pentru piersic, fiind alături de un alt portaltoi înregistat tot în același an, respectiv Miroper, primii portaltoi cu înmulțire vegetativă din România destinați piersicului.
Deși poate fi considerat un portaltoi polivalent, motivul pentru care acesta este utilizat doar pentru altoirea piersicului și nectarinului este acela că soiurile românești de prun din grupa Tuleu manifestă incompatibilitate întârziată în livadă, la fel ca și soiurile de cais congenitale (soiuri care pot fi altoite doar pe rădăcini de cais). În prezent, portaltoiul este în curs de testare cu soiuri de cireș și vișin.
Anul 2007 poate fi considerat anul în care s-a trecut la înmulțirea comercială a acestui portaltoi, deoarece s-au obținut peste 16.000 de plante înrădăcinate.
Rezultatele obținute la înmulțirea vegetativă prin butași verzi, atât în cadrul lucrărilor experimentale, cât și în partea de microproducție, nu au prezentat diferențe semnificative, fapt care a condus la concluzia că acesta poate fi folosit cu succes la înmulțirea comercială cu un minimum de dotări pe care și le poate permite orice pepinieră.
Confecționarea butașilor
Lăstarii necesari pentru confecționarea butașilor se obțin din plantațiile-mamă pentru butași, unde distanța dintre rândurile de plante este stabilită în funcție de utilajele mecanice de care unitatea dispune, iar distanța pe rând între plante, de un metru, asigură un spațiu corespunzător de dezvoltare.
În cadrul ICDP Pitești – Mărăcineni s-au folosit distanțe între rândurile de plante de 3 și, respectiv, 4 m. Cercetările efectuate au stabilit ca încă din anul trei de la înființarea plantației se pot confecționa minimum 150.000 de butași, ceea ce reprezintă cel puțin 135.000-140.000 de plante înrădăcinate.
Deoarece butașii de bază (segmentul doi al lăstarului) dau rezultate superioare din toate punctele de vedere, se recomandă ca după recoltarea lăstarilor de pe plantele-mamă să se confecționeze butași de vârf mai mici, de circa 20 cm lungime, și butași de bază mai lungi, de 35-40 cm. În anul următor, butașii de vârf se vor planta pentru fortificare timp de un sezon de vegetație, la distanțe mici pe rând, de 4-5 cm, iar cei de bază, direct în câmpul I al pepinierei, în vederea altoirii.
Substratul de înrădăcinare
Cercetările efectuate au avut drept scop stabilirea celui mai bun substrat de înrădăcinare, respectiv a celui mai eficient mod de folosire a lăstarilor pentru confecționarea butașilor verzi, precum și necesitatea utilizării sau nu a biostimulatorilor promotori ai înrădăcinării adventive.
Cel mai bun substrat de înrădăcinare s-a dovedit a fi nisipul spălat de râu, pe care butașii au înrădăcinat în proporție de 94,6%, urmat de amestecul dintre nisip și turbă, în proporții egale, care a înregistrat un procent de înrădăcinare de 90,1%, fără să se observe diferențe semnificative între cele două substraturi.
În cazul utilizării unui amestec de turbă și perlit, s-a obținut un procent de înrădăcinare de 78,2. În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că acest rezultat a fost influențat de faptul că substratul a fost folosit în anul anterior la înrădăcinarea butașilor de afin. Așadar, se recomandă ca substratul de înrădăcinare să fie înlocuit la fiecare ciclu de butășire pentru a se obține astfel rezultate bune. Reutilizarea unor medii de înrădăcinare duce la scăderea performanțelor, chiar dacă aceste medii sunt dezinfectate înainte de butășire.
Utilizarea nisipului de râu, care a avut cele mai bune rezultate la înrădăcinare, a condus la concluzia că acesta prezintă un avantaj deosebit pentru pepinieriștii români, deoarece este ușor de procurat și mai ieftin decât turba sau perlitul.
Singurul dezavantaj al acestui substrat este reprezentat de greutatea volumetrică mare, fapt care duce la necesitatea utilizării unor paturi de înrădăcinare solide, care să suporte o greutate de circa 600 kg/mp. Nisipul spălat de râu folosit în construcții este un mediu bun de înrădăcinare pentru butașii portaltoiului Adaptabil și poate fi folosit cu încredere de pepinieriști. Se recomandă acordarea unei atenții deosebite la procurarea acestui material, pentru a se evita folosirea nisipului nespălat, deoarece acesta nu are un drenaj corespunzător.
Cei mai buni butași sunt butașii de bază, care au înrădăcinat în proporție de 92,7%, comparativ cu cei de vârf, la care procentul de înrădăcinare a fost de 82,3.
Între cele două tipuri de butași au fost înregistrate diferențe asigurate statistic.
În plus, o parte importantă din butașii de vârf înrădăcinați necesită, de regulă, un an suplimentar de fortificare înainte de a fi plantați în câmpul pentru altoire.
Tratamentele hormonale folosite la înrădăcinare
Aplicarea tratamentelor hormonale a avut ca efect stimularea înrădăcinării. Cel mai bun biostimulator de înrădăcinare s-a dovedit Radistim V1, care este recomandat de producător pentru butașii erbacei. Acesta asigură o proporție de 93,9% butași înrădăcinați, comparativ cu Radistim V2, la care procentul de înrădăcinare a fost de 89,6, și martorul netratat, la care procentul înregistrat a fost de 79,3. Tratarea butașilor cu acești doi biostimulatori a dus la rezultate semnificativ mai bune, comparativ cu martorul. Între cele două tipuri de biostimulatori s-au înregistrat rezultate diferite doar pe substratul alcătuit din amestec de nisip și turbă. La toate cele trei tratamente aplicate s-au obținut rezultate diferite. Folosirea hormonilor promotori ai înrădăcinării crește performanțele și în cazul portaltoiului Adaptabil, per ansamblu, chiar dacă martorul netratat pe substrat de nisip a înregistrat o proporție de înrădăcinare de 97,5%.
Nicoleta Burtan
