Costică Măcelaru, președilnte APA Brăila
Unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei românești – agricultura – a fost marginalizat în ultimii ani. Terenurile fărâmițate, lipsa irigațiilor, formele de proprietate (diverse), firme conduse de nespecialiști, lipsa semințelor de calitate, a tratamentelor fito-sanitare și în special a îngrășămintelor chimice au dus la o agricultură de subzistență, cu producții mici, fără o planificare de piață, care încet-încet decapitalizează producătorul agricol și, în final, am ajuns ca importante suprafețe (care la nivelul județului Brăila au ajuns la circa 36.000) să fie lăsate necultivate.
Viața satului românesc nu este luată în considerare decât în tiradele bombastice ale politicienilor și numai în perioada alegerilor.
Se știe în toată lumea că agricultură nu se poate face decât cu ajutorul subvențiilor de la stat. Dacă analizăm subvențiile din programul de guvernare pe anul 2009, observăm ca sunt subvenționate tutunul, cânepa, cartoful, hameiul, inul, plante care se cultivă numai în 2-3 județe, conform regimului agrometeo-fluviometric din zona respectivă. Dacă ne referim la cea mai subvenționată cultură, sfecla de zăhar – din cauza lipsei fabricilor de zahăr se cultivă doar în patru județe, în zona depresionară. Dacă ne referim la legume și fructe, subvențiile sunt numai pentru industrializare și, de asemenea, având foarte puține fabrici de conserve – 4-5, nici aceste culturi nu se pot promova.
Importăm astfel până la 76% din produsele agroalimentare, care au calități suspecte. De ce grecii pot să facă legume și fructe pe pietre și noi, în acest teren bun, nu producem măcar atât cât mâncăm?
Vorbind despre situația secetei în județul Brăila, putem spune că anul agricol a început cu precipitații deficitare, pe tot parcursul iernii atingând doar 11 l/mp, rezerva de umiditate din sol fiind foarte scăzută, între 300 și 400 mc/ha.
Pe fondul deficitului de apă din sol, procesul de creștere și dezvoltare a culturilor de toamnă a fost mult încetinit, iar răsărirea plantelor de porumb, floarea-soarelui și a altor culturi de primăvară s-a făcut neuniform, cu multe goluri în culturi. La această dată, avem plante cu talie mică, aparat foliar îngălbenit, frunze bazale îngălbenite sau uscate.
S-a instalat deja seceta pedologică, iar prognoza este una și mai alarmantă.
Se anunță temperaturi mai mari în această perioadă decât în mod obișnuit, iar evapotranspirația este cu mult mai mare decât umiditatea din sol. De asemenea, cantitățile de precipitații vor fi minime, accentuând deficitul de apă din sol la culturile de toamnă, care vor intra mai repede în faza de înflorire și coacere, iar culturile prășitoare vor avea mult de suferit.
Nici prognozele Institutului Național de Meteorologie, pentru următoarea perioadă, nu sunt îmbucurătoare.
O vorbă din bătrâni spune, pentru culturile prășitoare, că „nu ai apă, dai o sapă”, dar cu ce bani?
– Nu au venit subvențiile europene pe suprafață din anul 2008, care ar mai fi fost o gură de aer.
– Nu s-au demarat proiectele structurale la FADR pentru achiziția de utilaje agricole sau alte investiții.
– Nu s-a aprobat acciza la motorină.
– Nu se dă nici o importanță sectorului zootehnic: nici dezvoltare, nici investiții, nici subvenții, nici cota de lapte.
– Nu se dă importanță dezvoltării sectorului legumicol și pomicol, prin înființarea piețelor de gros, a investiției în fabrici de conserve, pentru hrana cât mai naturală și mai autohtonă a populației.
– Nu s-a făcut nimic nici până la această dată pentru cultivarea soiei modificate genetic (avem voie să o importăm, avem voie să o consumăm, în schimb, nu avem voie să o cultivăm), având în vedere că această cultură, pe lângă faptul că lasă terenul curat de buruieni, este o cultură pentru care se investește puțin și se obține cât de cât un profit.
– Nu se face nimic pentru cultivarea sfeclei de zahăr, județul Brăila fiind capabil să cultive 10-15 mii de hectare cu producții mari (având posibilitatea de irigare) – neexistând desfacere la o fabrică de zahăr sau posibilități de export.
Atenționăm în final că producțiile pe hectar în acest an vor fi minime, din cauza secetei și a schimbării climei, a decapitalizării producătorului agricol, cu efecte nefaste asupra continuării activității în agricultură, cu efecte sociale privind siguranța alimentară, a falimentării multor societăți din agricultură și respectiv a problemelor celor 45% din populație care trăiesc din acest sector.
