Agroecologia nu este un concept, este o atitudine practică

​Unul dintre workshopurile organizate în cadrul Zilelor Horticulturii Bucureștene în campusul USAMV a avut ca temă ”Agroecologia în agricultură și horticultură, între validare în practică și extindere la scară largă”. S-a discutat despre regulamente europene, condiții, dovezi și forme de sprijin necesare pentru adoptarea și aplicarea pe scară mai largă a practicilor agroecologice. S-a punctat și ce nu este agroecologia, concepte noi și chiar o încercare de definire a acestui termen care a fost folosit pentru prima dată în literatura de specialitate în 1928 de către agronomul și omul de știință ruso-american Basil Bensin.

La discuțiile inițiate pe baza proiectelor celor de la USAMV București (AllEcosys, ACROPICS, SUNRISE, Agroecological Crop) au participat fermieri, reprezentanți ai cooperativelor agricole partenere, furnizori de inputuri, reprezentanți MADR. Pe lângă prezentări, evenimentul a oferit posibilitatea dezbaterii diferitelor teme ale domeniului agroecologic precum și inițierea de proiecte cu noi parteneri, adică extinderea rețelei de cercetare și aplicare.  
”Agroecologia nu este un concept, este o atitudine practică și reprezintă aplicarea principiilor ecologice în proiectarea și gestionarea agrosistemelor și sistemelor alimentare durabile. Aceasta ar putea fi o variantă de definire a acestui domeniu care vizează consolidarea biodiversității, reciclarea nutrienților, reziliență, reglare ecologică, reducând totodată dependența de resurse externe”, a explicat dr. Oana Venat în deschiderea sesiunii, arătând că avem simultan o disciplină științifică, un set de practici agricole, dar și o mișcare socială în favoarea acestor practici.
 
Agroecologia nu este doar certificare ecologică
De asemenea cercetătoarea de la USAMV București a subliniat și ce NU este Agroecologia, ”pentru că suntem într-un domeniu în care nimeni nu știe exact ce trebuie să facem deocamdată. Diferența esențială este că Bio reprezintă un sistem de certificare, unde ți se spune ce inputuri sunt interzise, dar nu ai o impunere ca să gândești sistemic.
Un fermier certificat bio poate să facă monocultură. Dar monocultura nu este acceptată în agroecologie. Deci, o diferență majoră.
Managementul integrat al dăunătorilor este un concept pe care de 20 de ani îl știm și îl aplicăm. Doar că problema rămâne centrată pe dăunător, în timp ce în agroecologie acesta devine simptom și nu țintă; iar agricultura biodinamică este a treia dimensiune ce se suprapune parțial pe tot ceea ce înseamnă agroecologie, dar are principii ezoterice (un gen calendar cosmic) și agroecologia nu a reușit să o implementeze. Agroecologia este ancorată în date măsurabile, ceea ce contează foarte mult pentru proiecte, pentru programe, pentru finanțările pe care mulți le căutăm la nivelul Uniunii Europene”, a mai spus dr. Oana Venat. Așadar domeniul agroecologic, susținut și de politica UE, adună în continuare detalii de nivel științific și este în permanentă dezvoltare.
 
Cum pot fi atrași bani și parteneri pentru proiecte cu finanțare europeană
Adrian Asănică, decanul Facultății de Horticultură a vorbit din perspectiva finanțatorului. Dorind să transmită un mesaj de ”susținere și încurajare pentru astfel de aplicații”. El a explicat cât de importantă este crearea de parteneriate, comunități în care se agreează la nivel național temele de interes pentru agricultori, pentru cercetare. Există bani disponibili, un număr mare de țări implicate, atât europene cât și din afara UE, și o rețea de aproape 120 de parteneri, număr în creștere.
”Deci care este motivul în spatele acestei extinderi și punere în comun a resurselor? Ne dorim ca agroecologia să penetreze și mai mult spațiul agricol, în ferme. Degeaba se lucrează în Franța, Germania sau Austria, dacă alte țări nu o fac.
Impactul la nivelul Europei va fi extrem de redus și toți au înțeles, din perspectiva finanțării, că trebuie să pui resurse ca să ceri rezultate”, a spus decanul, care a subliniat că ”la final trebuie să vedem cât din această cercetare se duce în producție, în societate și are un impact relevant, până la nivel de fermier, de consumator. Vorbim de o cercetare transformativă, nu doar aplicată”.
Un alt aspect punctat de decan este că în proiectul privind implementarea practicilor agroecologice, fiecare țară are anumite priorități. Dar nicio țară nu are suficienți bani pentru a finanța toate domeniile de interes. ”Noi am ales conform resurselor noastre, dar este important să fim consecvenți pentru că cercetarea agricolă aduce contribuție reală. Trebuie să fim acolo unde se pun bani europeni, care atenție, nu sunt puțini și mare parte nerambursabili”.
În obținerea banilor europeni pentru proiecte s-a implementat un sistem numit co-creation (un proces colaborativ prin care știința tradițională, inovația și cunoștințele practice ale fermierilor și comunităților locale sunt combinate pentru a construi sisteme alimentare durabile.
Această abordare pune accent pe egalitatea între participanți, înlocuind modelul tradițional în care doar cercetătorii dictau soluțiile) în care partenerii sunt parte atât din construcție, cât și din decizie. De aceea, a accentuat decanul Adrian Asănică, este necesar ca toți cei care au proiecte, care vor să se implice, să colaboreze mai strâns aici în țară, să comunice și să-și coordoneze activitatea. Cu cât mai multe proiecte se depun, cu atât avem șanse mai mari să fie selectate mai multe. Pentru România agroecologia este ”mănușă”. O făceam oricum și fără să știm de multe ori, doar că nu știam să vorbim așa frumos ca ei. Este un instrument foarte bun, și vă recomand să colaborați pentru că, cu cât avem o rețea mai bună cu atât este mai bine evaluat proiectul!”, a fost îndemnul lui.
 
Roxana Drăghici