Apa este un factor de producție esențial în agricultură atât pentru producția vegetală, cât și pentru cea animală.
Schimbările climatice vor avea un impact semnificativ asupra agriculturii în ceea ce privește cantitatea, dar și calitatea apei.
Fenomenul se va exacerba din cauza creșterii cererii mondiale de alimente, ca o consecință firească a creșterii populației.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
Agricultura europeană suportă deja consecințele fenomenelor extreme, cum sunt inundațiile, furtunile și seceta, a căror frecvență riscă să se accelereze, din cauza schimbărilor climatice, și care se traduc prin excedent sau penurie de apă.
Agricultorii europeni, care administrează peste 50% din suprafața UE 27, joacă un rol esențial în garantarea administrării durabile a resurselor de apă. Practicile lor pentru administrarea cât mai eficientă a apei au fost adaptate la noile cerințe ale societății și continuă să se îmbunătățească.
Una dintre principalele priorități ale viitorului constă în găsirea soluțiilor pentru creșterea producției agricole utilizând o cantitate din ce în ce mai redusă de apă.
Producția de biomasă este indisolubil legată de nevoia de apă dulce, la fel și animalele depind de apa dulce pentru a se adăpa.
Agricultura depinde în mare măsură de condițiile naturale
Condițiile climatice aflate în permanentă schimbare antrenează dezechilibre între precipitații și necesarul de apă al culturilor pe parcursul perioadei de vegetație și au un impact notabil asupra randamentului și calității produselor agricole. Frecvența crescută și amploarea fenomenelor meteorologice extreme duc la creșterea vulnerabilității sectorului agricol european.
Irigația reprezintă un instrument indispensabil pentru menținerea producției în diverse regiuni ale Europei, și nu numai. Fără irigație, riscăm abandonarea terenurilor, cu consecințe economice grave, fără a menționa eventuala delocalizare a producției agricole. Tehnicile cele mai bune de irigație și practicile care favorizează economisirea apei vor deveni elemente esențiale pentru protejarea producției agricole în anumite regiuni ale Europei în viitorul apropiat.
Astăzi, doar 9,85% din terenul agricol al Europei este irigat și este recunoscut faptul că doar agricultura irigată este foarte productivă. Majoritatea terenurilor europene irigate sunt concentrate în regiunea mediteraneană, Franța, Grecia, Italia, Portugalia și Spania contabilizează împreună 9,15 milioane de hectare, ceea ce corespunde unei proporții de 84,5% din suprafața totală echipată cu sisteme de irigații din UE 27. În aceste state, o mare parte din apa captată este utilizată în scopuri agricole. În Spania, 14% din terenurile agricole irigate produc mai mult de 59% din valoarea totală a producției agricole. În Italia, 50% din producția agricolă și 59% din valoarea totală a producției agricole provin din cele 21% de terenuri agricole irigate.
Aceste regiuni produc fructe și legume sănătoase, disponibile rapid și cu o bună valoare nutrițională. În statele din nordul Europei, irigațiile sunt utilizate pentru a completa precipitațiile naturale.
În 2007, în Olanda, 19% din totalul exploatațiilor agricole au folosit cel puțin o dată pe parcursul anului irigațiile pentru aprovizionarea corectă a plantelor cultivate.
Impactul schimbărilor climatice asupra apei și agriculturii
Apa dulce nu reprezintă decât 3% din totalul mondial de apă existent pe planetă, iar 1% este apa disponibilă pentru activitățile umane, printre care se numără și agricultura. Volumul de apă necesar producției vegetale depinde de condițiile de sol, de varietățile cultivate și de temperatură. Schimbările climatice vor exacerba dezechilibrele dintre disponibilitățile și cererea de apă și, la fel ca și în cazul accesului la energie, administrarea resurselor de apă este pe cale să devină principala provocare geostrategică a secolului al XXI-lea.
Stresul hidric sau seceta indusă de verile călduroase și secetoase se repercutează puternic asupra solului din Europa, ducând la degradarea accentuată a acestuia.
Sudul și sud-estul Europei sunt regiunile cele mai expuse la creșterea riscurilor de secetă, pierderile financiare fiind cifrate la 12,5 miliarde de euro pe parcursul anului 2003.
Apariția și frecvența inundațiilor au crescut în numeroase regiuni din Europa. Când terenurile agricole sunt amplasate în zone inundabile, este obligatoriu să se ofere o compensație agricultorilor, pentru ca aceștia să fie încurajați să transforme terenul arabil în pășune. În aceste regiuni este necesar să se reducă vulnerabilitatea agricultorilor, prin oferirea de informații detaliate care să le permită administrarea terenurilor cu riscuri din ce în ce mai mici. Inundațiile, grindina, furtunile și ploile torențiale afectează culturile și au un impact negativ asupra veniturilor agricultorilor.
Agricultura este în egală măsură expusă la o creștere a numărului de dăunători, de boli și unui spectru larg de buruieni atunci când condițiile sunt foarte calde, foarte seci sau foarte umede. Rezistența căpătată la pesticide poate fi extrem de importantă, ca urmare a creșterii numărului generațiilor de dăunători de peste an, dar și din cauza iernilor mult mai călduroase, care favorizează supraviețuirea organismelor dăunătoare.
Adaptarea la impactul schimbărilor climatice – câteva soluții ale sectorului agricol
Din cauza caracterului unic, sectorul agricol sau producția agricolă nu se poate realiza în condiții clare, bine definite și controlabile, depinzând de diversitatea condițiilor locale și de practicile de producție agricolă europene. Ca urmare, anumite regiuni din Europa suferă de secetă prelungită și aceste condiții se vor permanentiza, ca o consecință a schimbărilor climatice. În aceste zone, deșertificarea și abandonul terenurilor agricole, în prealabil productive, se vor accentua.
Stabilizarea comunităților agricole, prin adaptarea la schimbările climatice, transmiterea celor mai bune informații în vederea atenuării efectelor negative, precum și găsirea soluțiilor de stimulare a creșterii activităților în sectorul agricol reprezintă primul pas în depășirea actualelor inconveniente.
Soluțiile de succes sunt cele care dau profit și care sunt acceptate de agricultori. Agricultorii trebuie susținuți, prin furnizarea serviciilor și punerea la dispoziție a consultanței de specialitate.
Practica utilizării raționale a apei în agricultura europeană trebuie să se amelioreze an de an. În numeroase state europene, eforturile sunt extinse în direcția creșterii capacității de depozitare a apei în sol și utilizării acesteia în scopuri agricole. Modernizarea sistemelor de irigații a dus la economii importante de apă.
Agricultorii joacă și rolul de administratori ai resurselor naturale. Alimentarea cu apă a pânzelor freatice subterane este compromisă în numeroase regiuni din Europa, ca urmare a unui nivel scăzut al precipitațiilor, creșterii intensității precipitațiilor, creșterii temperaturilor, ce se traduce prin creșterea fenomenelor de evapotranspirație, și printr-un nivel redus de infiltrare al apei din precipitații.
Măsurile de economisire a resurselor de apă, puse deja în practică de numeroși agricultori pentru a ameliora elasticitatea activităților lor la schimbările climatice, trebuie să câștige în popularitate.
Aceste măsuri înglobează: colectarea apei de ploaie, rotația culturilor, pentru utilizarea mai bună a apei disponibile, ajustarea datelor de semănat în funcție de temperatură și de precipitațiile căzute, utilizarea de varietăți mai bine adaptate la noile condiții climatice (varietăți cu ciclu scurt de producție, mai rezistente la stresul hidric), adoptarea practicilor de conservare a apei, favorizând infiltrarea și stocarea apei în sol, reutilizarea apei, ameliorarea sistemelor de irigații printr-o bună întreținere a lor, planificarea udărilor la plante sau plantarea pe terenurile arabile a gardurilor vii sau a micilor păduri, care duc la reducerea scurgerilor și care acționează ca veritabile paravânturi, cu rol în evitarea evaporării apei.
Menținerea irigațiilor este esențială pentru evitarea pierderii terenurilor agricole înalt productive, pentru prevenirea creșterii riscurilor de incendii și de eroziune a solului și, de asemenea, pentru reținerea carbonului. Irigațiile realizate la un nivel optimal garantează calitatea culturilor și creșterea randamentului, reducerea pierderilor de recoltă și a apelor uzate. Accentul trebuie pus pe ameliorarea randamentului irigațiilor și modernizarea sistemului de irigații, creșterea performanței acestuia și planificarea mai bună a udărilor.
Printre alte măsuri, un tarif al apei corect, mai apropiat de realitate, poate contribui la reducerea utilizării și evitarea uzării apelor. Acest tarif trebuie să țină cont de aspectele sociale, economice și de mediu, precum și de zonele de utilizare.
Este foarte greu să ne adaptăm la condițiile meteo extreme, cum sunt grindina și ploile torențiale. Rețeaua antigrindină, ca sistem tehnic, este extrem de costisitoare. O asigurare a culturilor contra anumitor evenimente climatice extreme poate contribui la prevenirea de o manieră considerabilă a pierderilor economice.
Provocările viitorului
Este esențial să se obțină recunoaștere clară a faptului că sectorul agricol joacă un rol unic în dezbaterile privitoare la apă. Sectorul agricol poate juca un rol activ, fiind vorba de găsirea soluțiilor pentru problemele legate de apă, și nu doar pentru consumul de apă.
Este esențial să se garanteze menținerea producției agricole în situația noilor provocări climatice și găsirea măsurilor care să răspundă cererii mondiale de alimente, aflată în creștere și cu scopul de a elimina foamea.
Agricultorii sunt dispuși să-și asume partea lor de responsabilitate, pentru gestionarea durabilă a apei în agricultură, pentru a răspunde noilor provocări reprezentate de schimbările climatice și toate în profitul societății, în ansamblul său. Așa cum peste tot se solicită, în special de către producătorii agricoli, menținerea și dezvoltarea sistemului național de irigație cred că reprezintă principala prioritate către care trebuie să-și îndrepte privirea decidenții în materie, deoarece, fără un sistem de irigație bine pus la punct, nu putem vorbi de un sector agricol performant și durabil.
