În data de 29 februarie 2008, la sediul MADR a avut loc o conferință de presă privind controlul de sănătate al Politicii Agricole Comune (PAC). În cadrul acesteia, ministrul Agriculturii, Dacian Cioloș, a prezentat poziția României față de inițiativa Comisiei de a propune anumite măsuri de ajustare și îmbunătățire a PAC. „Pentru a promova și mai mult poziția noastră, nu vom merge singuri, ci vom încerca o comunicare cu anumite grupuri de state membre. Mai exact, vom demara o ofensivă diplomatică“, a afirmat dl Cioloș.
Continuarea modelului european de agricultură, capabil să furnizeze produse agroalimentare de calitate și diversificate, suficiente, la prețuri accesibile, este unul dintre obiectivele MADR. De asemenea, România consideră importantă implementarea PAC, datorită efectului pe care aceasta îl are asupra mediului de afaceri din sectorul agroalimentar și asupra sistemului administrativ, datorită rigorilor impuse, care asigură continuitate și predictibilitate, deziderat major al perioadei de preaderare, caracterizată de instabilitate.
Susținerea exploatațiilor agricole de tip familial
„Modelul de agicultură europeană ce se bazează pe exploatațiile familiale asigură prin mecanismele sale diversitatea. Astfel, orice modificare a PAC trebuie să susțină întotdeauna acest model“, a susținut dl Cioloș. Mai mult, în cadrul acestui model sunt încadrate multe ferme existente în România.
Numărul mare de gospodării agricole, circa 4,3 milioane, și numărul mic de ferme de mari dimensiuni conferă agricultrurii românești un caracter dual. Existența unor limite superioare și inferioare la nivelul sprijinului ar putea determina divizarea exploatațiilor mari în ferme mai mici, eligibile, cu efecte asupra competitivității și viabilității lor economice pe termen mediu și lung.
Limitarea inferioară a fost deja implementată în România, prin stabilirea suprafeței minime eligibile a fermei la un hectar și a parcelei minime eligibile la 0,3 ha. Creșterea acestei limite nu este dorită, pentru că ar duce la o diminuare drastică a numărului de beneficiari de plăți directe.
Viitorul plăților parțial cuplate și directe
România a optat pentru aplicarea Schemei Plății Unice (SAPS) și are dreptul să o folosească până în anul 2011. Propunerea Comisiei privind prelungirea aplicării SAPS până în anul 2013 este agreată și de țara noastră, deoarece acest sistem este simplu de aplicat, iar costurile administrative suplimentare pot fi evitate.
În vederea reducerii formalităților birocratice și a costurilor administrative, România sprijină simplificarea aplicării cerințelor de eco-condiționalitate.
De asemenea, se urmărește eliminarea prevederilor care nu sunt relevante pentru atingerea obiectivelor specifice eco-condiționalității și modificarea altor standarde pentru a atinge scopul pentru care au fost introduse – de a răspunde la nevoile societății.
Oportună este și discutarea actualului set de standarde GAEC și adaptarea acestora la specificul fiecărui stat membru.
O altă propunere susținută de către România este amânarea implementării pachetului C (cerințe privind bunăstarea animalelor) până în anul 2016, când nivelul plăților directe la hectar va avea același nivel cu cel din vechile state membre. În ceea ce privește menținerea diversității agricole și rurale, mai ales în regiunile în care nu există alternative care să conducă la o acțiune viabilă din punct de vedere social și economic, se dorește menținerea plăților parțial cuplate pentru sectoarele sensibile. Acestea sunt: tutun, hamei, in, cânepă, creșterea animalelor.
„La aceste culturi, costurile de producție sunt foarte mari, iar inexistența unei compensații financiare ar duce la pierderea interesului agricultorului pentru acestea. De asemenea, solicităm menținerea plăților parțial cuplate și pentru creșterea animalelor, pentru zonele de deal și munte, unde există riscul abandonării“, a susținut ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Necesitatea instrumentelor de stabilizare a piețelor
În contextul actual, de creștere a numărului de locuitori și a cererii crescânde de materii prime pentru biocombustibili, utilizarea unor instrumente ca „set-aside“ sau înghețarea terenurilor, stabilită la 10% din suprafața acestora, precum și mecanismele de intervenție pe piață nu mai sunt necesare. Totuși, datorită faptului că în România la unele produse sensibile este necesară o regularizare a pieței, se dorește să nu se renunțe la unele dintre aceste mecanisme, pentru a răspunde, într-o manieră corspunzătoare, crizelor care pot apărea pe aceste piețe. Până la aderarea la UE, unul dintre dezideratele fermierilor români a fost includerea într-o piață agricolă stabilă. Drept urmare, România nu dorește să se renunțe în totalitate la instrumentele de stabilizare a piețelor prin controlul ofertei. În cazul pieței de cereale, în special cea a grâului, se impune necesitatea menținerii mecanismelor de intervenție pentru evitarea dezechilibrelor care pot apărea. România este, în general, un mare producător de cereale, cu toate că în ultimii ani producția a fost mult redusă din cauza condițiilor climatice nefavorabile. „Menținerea unor instrumente de stabilizare a pieței care să acționeze sub forma unei «plase de siguranță», atunci când prețurile la cereale cad brusc, este necesară. În prezent, nu există riscul acesta, însă noi luăm decizii pe termen lung. Crearea unor stocuri strategice la nivelul UE ar asigura piețelor o stabilizare viabilă“, a afirmat dl Cioloș.
În ceea ce privește instrumentul de „set-aside“, România este în favoarea desființării măsurii de scoatere temporară din circuitul agricol și necultivarea acestuia în scop comercial din considerente de securitate alimentară și de echilibrare a cererii și ofertei pe piața internă, precum și pentru promovarea înființ ării culturilor energetice.
„Aterizări ușoare“, în vederea eliminării cotei de lapte
România sprijină propunerea Comisiei de eliminare a cotei de lapte. Totuși, o creștere graduală pe an, de 2,5-3%, ar fi oportună pentru consolidarea sectorului și creșterea competitivității la nivel național, precum și ca instrument prin care s-ar putea evita posibilele distorsiuni ale pieței. Ar fi utilă instituirea unui sistem de reevaluare periodică a cotei de lapte, pe baza fluctuațiilor de pe piață, pentru fundamentarea deciziilor viitoare. Pentru zonele care vor fi afectate de procesul de eliminare a cotei, se impune găsirea unui macanism de sprijin financiar. Se vor căuta și modalități de susținere (plăți compensatorii) pentru zonele defavorizate, pentru a se evita riscul dispariției efectivelor de vaci de lapte. Păstrarea acestor efective în zonele montane ajută la menținerea spațiului rural viu, a echilibrului ecologic al pajiștilor și a peisajului rural; produsele obținute, în general în mod tradițional, contribuie la menținerea diversității ofertei și a specificității locale. Pentru a crește rezerva națională de lapte se urmărește acordarea de cotă tinerilor fermieri. România mai propune reducerea penalizărilor în cazul depășirii cotei de lapte de către fermieri.
Modularea
Ca nou stat membru, modularea obligatorie se va aplica în România doar după anul 2015. Până în 2011, nivelul plăților directe va fi mai mic comparativ cu cel din vechile state membre și va crește gradual până la acea dată, când va atinge același nivel cu plățile directe din vechile state membre. Din acest considerent, România a luat decizia de finanțare a unui procent din CNDP pentru perioada 2008-2009, prin transferul anual a 20% din PNDR, ținând cont că fondurile alocate plăților directe sunt mult mai reduse decât fondurile alocate pentru dezvoltare rurală.
În consecință, pentru România, modularea ar trebui să rămână o opțiune voluntară pentru statele membre.
Fond european pentru gestionarea riscurilor
Evoluția condițiilor economice și de mediu induc fermierilor două tipuri de riscuri: riscuri de piață, datorate prețurilor, și riscuri de producție, datorate condițiilor climatice și celor sanitare. Din acest motiv, introducerea unui mecanism comun de gestionare a riscurilor este potrivit pentru un astfel de obiectiv.
O soluție pentru diminuarea efectelor cauzate de aceste fenomene ar putea fi constituirea unui fond sau a unui mecanism de asigurare la nivel comunitar, în cadrul Pilonului I, pentru situațiile generate de calamități naturale sau de diferite boli. De asemenea, ar putea fi avută în vedere cofinanțarea primei de asigurare pentru fermieri din bugetul UE sau național. O sursă de finanțare pentru a face față noilor provocări ar putea să o constituie economiile anuale înregistrate în cadrul Pilonului I.
Fonduri din Pilonul II al PAC
Pentru prevenirea efectelor schimbărilor climatice, pentru îmbunătățirea managementului resurselor de apă, pentru furnizarea de servicii ecologice în sectorul bioenergiei și pentru păstrarea biodiversității pot fi utilizate fonduri din Pilonul II al PAC. De asemenea, trebuie ținut cont de necesitatea implicării altor politici europene în rezolvarea noilor teme, luând în considerație că efectele produse de schimbările climatice sunt transnaționale și sunt greu de combătut numai cu resurse unisectoriale sau chiar naționale.
Schema de culturi energetice este de interes pentru România, având în vedere dorința noastră de a atrage în circuitul productiv noi suprafețe neutilizate în prezent, fără a afecta producția de alimente și furaje.
Reducerea decalajelor existente prin menținerea bugetului PAC
România susține o Politică Agricolă Comună stabilă financiar și predictibilă care să poată oferi fermierilor perspectiva pe termen mediu și lung și fonduri suficiente pentru reducerea decalajelor față de celelalte state membre și pentru a-și rezolva problemele structurale cu care se confruntă sectorul agricol românesc (fărâmițarea fermelor, dotare tehnologică slabă etc.).
Pe de altă parte, având în vedere că România a aderat la UE în urmă cu doar un an, orice schimbare radicală sau bruscă a PAC și a bugetului acordat agriculturii ar impune un efort prea mare și costisitor pentru a-și reorganiza structurile administrative specifice la noile schimbări, cu atât mai mult cu cât acestea sunt foarte tinere și încă depun eforturi mari pentru a fi ajustate cerințelor actuale.
De aceea, România susține necesitatea menținerii bugetului agricol și a Politicii Agricole Comune într-o formă cât mai apropiată de cea actuală, chiar și după 2013, astfel încât structurile administrative și economice din țara noastră să aibă timpul necesar adaptării la cerințele actuale.
Ana Mustățea
