Asigurarea apei pentru agricultură este cea mai urgentă măsură

Marian Popa, fermier în județul Teleorman, activează în domeniul agriculturii de 45 de ani, iar exploatația pe care o administrează a fost întemeiată în anul 2000, în localitatea Siliștea, timp în care suprafața lucrată a rămas aceeași încă de la început, respectiv 1.500 de hectare.

Invitat la o conferință pe tema irigațiilor organizată în cadrul expoziției Agriplanta de la Fundulea, fermierul teleormănean a afirmat că în ultimii ani agricultura s-a confruntat cu seceta și că lipsa apei a devenit o problemă națională.
În opinia sa, autoritățile ar trebui să se implice mai mult, să facă studii de caz, să implementeze și dezvolte sisteme de irigații, inclusiv lacuri de acumulare, și să aloce fondurile atât de necesare pentru demararea acestor investiții.
„Sunt un fermier care își dorește să implementeze un sistem de irigat într-o zonă în care nu a ajuns acele sisteme făcute în regimul apus. Pe atunci, se vorbea despre construirea unui canal, denumit Argeș, care trecea prin zona noastră, tot pentru a se extinde suprafața irigată a României. Acest sistem a rămas în fază de proiect, fără să se implementeze.
În ultimii 4 - 5 ani, cu toții ne-am dat seama că apa a devenit o problemă națională și că agricultura se confruntă din ce în ce mai des cu lipsa precipitațiilor, iar anul trecut majoritatea fermierilor au avut probleme din acest punct de vedere.
România este brăzdată de multe râuri și îmi amintesc că atunci când erau ploi, când vremea era, să zic, obișnuită, se formau lacuri care ocupau în cadrul fermei mele o suprafață de 25 ha, din cele 1.500 ha. Apa era în exces și din această cauză băltea. La vremea respectivă era o problemă și trebuia să construim canale pentru desecat.
Acum ne plângem de lipsa apei și doresc să fac o zonă de acumulare pentru că în zona mea este un pârâu care atunci când vin precipitații parcă-i Dunărea. Am început deja să fac acest lucru pentru a demonstra că putem face ceva în lupta pe care o ducem. Vreau să prezint acest proiect și celor care ne conduc ca să facă studii și astfel de sisteme de irigații locale în zonele agricole. Desigur, cu acest lac de acumulare a apei nu voi putea iriga întreaga suprafață, dar un procent de 25 - 30% din fermă tot înseamnă ceva pentru situații asemănătoare cu cele de anul trecut, când ne-am confruntat cu seceta.
Din fericire 2025 a început mai bine din punct de vedere al regimului pluviometric decât anul agricol trecut, când am avut 270 litri/mp pe întreaga perioadă de vegetație – într-o zonă în care media multianuală este de 550 l/mp. Anul acesta, până la sfârșitul lunii mai, am avut 400 l/mp, dar culturile de primăvară încep să intre în criză de apă și și ar fi fost necesar să le irigăm. Poate conducerea țării și ministrul Agriculturii vor auzi nevoile fermierilor pentru că asigurarea apei pentru agricultură ar trebui să fie o prioritate. De asemenea, sunt necesare fonduri pentru a rezolva această problemă a României.
În încheiere, aș dori să mai adaug faptul că sunt în sistemul privat de 25 de ani și am pus exploatația la punct așa cum am văzut eu că există în lume și cum trebuie să arate o fermă performantă, însă pentru a continua să o dezvolt am nevoie de irigații. Regulile care vin de la Comisia Europeană privind gestionarea apei nu ar trebui să fie o piedică pentru fermieri în a iriga culturile. Se iau măsuri pentru noi și nu știu dacă sunt bine analizate, de aceea reprezentanții noștri la instituțiile europene ar trebui să prezinte situația României, seceta cu care ne confruntăm, faptul că ploile vin din vest și se opresc la munți, iar aici, în Bărăgan, devine o zonă din ce în ce mai secetoasă și trebuie să facem ceva pentru a salva agricultura.”

​Ana Ioniță