În a doua jumătate a lunii noiembrie, în ferma Iuliei Blagu din județul Ialomița, a fost identificat un atac al larvelor de cărăbuș într-o o solă de orz. Semnale ale acestor atacuri la cereale au mai fost, dar izolate. Dr. Emil Georgescu de la INCDA Fundulea atrăgea atenția asupra revenirii lui ca dăunător (făcând referire la cărăbușul de stepă, foarte asemănător cu cărăbușul de mai în stadiu larvar) și în anii anteriori, dar ceea ce i-a surprins pe fermieri este perioada în care s-a produs acest atac al larvelor de cărăbuș.
Atacul s-a produs în vetre, dar ca suprafață este cam jumătate din sola de 100 de hectare semănată cu orz. Cred că este compromisă cultura. Nu știm cum ar fi fost dacă aveam altă cultură, dar știm sigur, și ne-au confirmat și alții, că dacă aveam sămânța tratată cu imidacloprid, nu am fi avut acest atac. La noi este prima dată, nu ne-am mai confruntat cu acest dăunător. Când am văzut larva, ne-am gândit la orice altceva, dar nu la cărăbuș. Situațiile sunt rare, nu este cunoscut ca și dăunător la cereale, cel puțin noi nu am auzit nici la alți colegi din sudul țării cu care am mai discutat. Este posibil să mai apară și alți dăunători cu care nu am fost obișnuiți, dar cred că anul acesta atacul de larve s-a datorat faptului că nu am mai putut trata sămânța. Schimbările climatice au favorizat cu siguranță. Probabil și terenul foarte umed, pentru că la noi este prima toamnă după foarte mulți ani când avem apă suficientă în sol, până la 50 cm, ceea ce cred că le-a favorizat creșterea populației. Trebuie să găsim rapid o soluție”, a spus Iulia Blagu. Nu știe încă dacă această solă va rămâne așa, sau o va înlocui la primăvară cu o cultură de floarea soarelui, eventual. Însă soluții de combatere nu prea sunt și nici informații suficiente în acest sens nu au aflat deocamdată.
Solul cald a favorizat atacul larvelor de cărăbuș
Dr. Cristina Fătu de la Institutul de Protecția Plantelor a subliniat că este un dăunător polifag și atacă inclusiv cereale. Atacul larvelor s-a produs în această perioadă pentru că pământul este cald încă și au rămas în primii 20 cm. În culturi de cereale cazurile sunt foarte rare, dar o larvă foarte asemănătoare cu cea de Melolontha (cărăbuș de mai) este larva cărăbușului de stepă Anoxia vilosa, o specie aproape uitată de fermierii români, dar răspândită în toată Europa. La noi este prezent în zonele de stepă, în trecut cele mai mari populații înregistrându-se în zona Dobrogei. Adulții au corpul de 24-28 mm lungime, brun-roșcat/castaniu, cu perișori fini. La dezvoltare completă larva atinge 4-5 cm, este brun-gălbuie. Este polifag, dar în cazul cerealelor cele mai mari pagube s-au observat la grâu. Larvele se hrănesc cu rădăcinile plantelor, dar produc pierderi și în pepinierele pomicole sau silvice, în perioada aprilie-iunie. Plantele atacate se îngălbenesc și se usucă. Dacă atacul se produce mai târziu, plantele au vegetația întârziată, talia mai scăzută. Este posibil ca în anii următori acest dăunător să devină o problemă și în alte zone dacă populația va continua să crească și în lipsa unui tratament eficient la sămânță.
Cum combatem larvele de cărăbuș în culturile de cereale
Ca metode chimice de combatere, cercetătoarea de la ICDPP nu putut recomanda un anumit tratament deoarece nu a găsit în baza de date oficială soluții omologate la orz, pentru combaterea larvelor de cărăbuși. Produsul Trika expert (10-15 kg/ha) este omologat pentru utilizarea contra acestui dăunător (Melolontha) doar în cazul culturilor semincere!
Ca metode tehnologice sunt recomandate: arătură adâncă de toamnă (25-30 cm), metodă prin care se poate reduce densitatea larvelor cu până la 60% în zonele cu infestări puternice, lucrări repetate ale solului (grapat, discuit) care expun larvele la lumină, uscăciune, prădători; inundarea solului timp de câteva zile, acolo unde este posibil; Evitarea monoculturii: asolamentul reprezintă o metoda eficienta pentru reducerea densității larvare a speciilor de viermi albi. Chiar daca nu acționează direct, aplicarea corecta a rotației culturilor influențează în mod semnificativ habitatul și resursele de hrană ale acestor dăunători. Introducerea în rotație a culturilor de rapiță sau floarea soarelui, culturi neatractive pentru larve, determină diminuarea naturală a densității larvelor din sol în decurs de câțiva ani. Totodată, rotația culturilor permite efectuarea unor lucrări ale solului în momente cheie (arătură adâncă de toamnă, discuiri, pregătirea patului germinativ), care contribuie la expunerea larvelor la factorii nefavorabili (frig, uscăciune, prădători naturali) și conduc la scăderea densității acestora. În pepiniere se lasă ogor negru și se aplică tratamente.
Metode preventive: monitorizarea densității larvelor în sol înainte de înființarea culturii, prin efectuarea de sondaje (se sapă gropi 25x25x25 cm). La cereale, PED (prag economic de dăunare) este de 10 larve /mp.
Frecvența atacurilor: larvele apar aproape anual datorită prezenței în sol a mai multor generații de cărăbuși, dar pagubele mari apar atunci când larvele sunt în cel de-al treilea an de dezvoltare (sunt mai vorace). Larvele pot deveni foarte frecvente atunci când se îndeplinesc condiții propice dezvoltării lor: ierni blânde soluri bine drenate, terenuri agricole exploatate intens, fără rotație, pășuni sau lucerne vechi. Femelele adult preferă să depună ponta în solurile fără pomi, bine afânate și bogate în substanțe organice. Sunt preferate terenurile ușoare deoarece acestea se închid imediat după ce femela a intrat în sol, fiind greu de găsit. Ouăle sunt depuse la 10-20 cm adâncime, grupate câte 20-40. Deoarece larvele se hrănesc cu rădăcinile plantelor, în locurile atacate, plantele nu mai răsar sau se ofilesc și își schimă culoarea iar în cultură, aceste suprafețe atacate apar ca niște petice sau insule de formă neregulată, rotunjite, eliptice sau difuze care se mai numesc și vetre de atac (deci nu apar benzi paralele, nu apar pătrate sau dreptunghiuri, nu apar margini perfect delimitate). Formele rotunjite sunt datorate modului de hrănire al larvelor-fiecare larvă roade rădăcinile în jurul ei, într-un cerc mic, iar larvele nu migrează pe distanțe mari (au o distribuție în cuiburi). Aceste vetre de atac pot avea dimensiuni variabile (în funcție de nivelul de infestare, vârsta larvelor, tipul de sol sau de cultură), de la câțiva centimetri până la 2-5 m în diametru. Când densitatea este foarte mare, vetrele se unesc și formează suprafețe mai mari.
Roxana Drăghici
