Un studiu efectuat în anul 2006 arată faptul că, la nivel global, cererea de îngrășăminte chimice este în creștere. O cercetare extinsă și asupra celor 10 noi state membre ale UE oferă aceeași previziune: creșteri de 10% la azot și de 2-3% la fosfor și potasiu.
O tendință asemănătoare se înregistrează și în cazul prețului produselor agricole.
Diminuarea stocurilor mondiale de cereale, stagnarea suprafețelor cultivate, explozia demografică și presiunea exercitată de transferul unor produse agricole spre energie regenerabilă sunt principalele cauze care au determinat aceste creșteri. Dacă anul trecut pentru un kilogram de uree fermierul plătea echivalentul a 2,6 kg de porumb, astăzi dă 1,5 kg. Bilanțul prezentat în cadrul unui simpozion al firmei TimacAgrom, filiala Grupului Roullier în România, evidențiează faptul că, la nivelul fermei, prețurile îngrășămintelor scad, în ciuda creșterii mondiale a acestora. „Acum este cea mai prielnică perioadă de a investi în îngrășăminte de calitate pentru a crește producțiile per hectar“, a afirmat Adrian Drăgan, directorul general TimacAgrom.
O formă disponibilă plantelor și nelevigabilă
Sporirea producțiilor per hectar nu presupune utilizarea oricărui tip de îngrășământ. Directivele existente – „Nitrați“, „Sol“ și „Aer“ – vor impune fermierilor ca produsele chimice aplicate în culturile agricole să fie absorbite într-un procent cât mai ridicat de către plantă, pentru a nu fi levigate în apele freatice și de suprafață sau evaporate.
De aceea, agricultorii vor trebui să acorde o atenție deosebită alegerii fertilizanților în funcție de specificul fiecărei ferme (sol, condiții pedoclimatice), cerințele plantelor și producția urmărită. Este foarte important să ținem seama de stadiul de dezvoltare a plantelor. În acest caz, exemplul azotului este grăitor. Administrarea unor cantități prea mari de azot în primele faze de vegetație, când plantele au o capaciate redusă de absorbție, duce la costuri nejustificate.
„Scopul specialiștilor TimacAgrom nu este acela de a favoriza acumularea imediată a azotului în plantă, ci de a realiza un flux prin care elementul să se transforme pe măsură ce planta crește. Această transformare depinde de temperatură, pH-ul solului, tipul de sol și activitatea bacteriană“, a declarat Jean Nicolas Simon, specialist în agronomie în cadrul Grupului Roullier. Această opinie a fost susținută și de dr. ing. Gheorghe Budoi, profesor universitar USAMV București, acesta adăugând faptul că, „în fazele tinere de vegetație și în perioadele mai reci, forma amoniacală predomină, pentru că temperatura scăzută nu permite nitrificarea în același ritm ca în perioadele cu temperaturi ridicate. Mai clar, o dată cu creșterea temperaturii forma nitrică devine disponibilă în sol, fiind cea mai utilizată de către plantă, în timp ce forma amoniacală dispare într-un timp scurt, iar în sol preponderent va fi cea nitrică“.
„Un element extrem de important în cadrul Grupului Roullier îl reprezintă cercetarea, care nu urmărește realizarea unui produs industrial, ci obținerea unui îngrășământ adaptat nevoilor individuale. Microuzinele noastre sunt capabile să creeze astfel de produse la scară micro, iar specialiștii noștri să propună soluții agronomice pentru fiecare exploatație în parte“, a menționat dl Drăgan.
În compoziția celor mai multe îngrășăminte industriale cu azot, raportul azot nitric:azot amoniacal este de 1:1.
Acesta nu este în concordanță cu cerințele și capacitatea de absorbție a plantelor tinere. În ceea ce privește îngrășământul de tip Sulfammo, azotul este folosit în totalitate de către plante datorită unui raport optim între azotul amoniacal și azotul ureic.
Sulfammo, un îngrășământ eficient
Specialistul în nutriție vegetală Jean Nicolas Simon a prezentat modul de acțiune și efectele acestui îngrășământ, bazându-se pe argumente atât agronomice, cât și de protecție a mediului înconjurător. Eficiența îngrășământului a fost explicată, în primul rând, prin cinetica de punere la dispoziție, apropiată de curba de absorbție a plantei. Drept exemplu a fost prezentată situația culturii grâului de toamnă (vezi grafic).
Prin aplicarea produsului Sulfammo, azotul amoniacal (5%) este preferat de plantele tinere, iar diferența de 25% de azot ureic este transformată treptat, pe măsura cerințelor plantelor, în azot amoniacal și nitric, în fazele de vegetație cu capacitate puternică de absorbție.
Astfel, coeficientul real de utilizare a îngrășământului (CRU) are valoare maximă. Ce este CRU? Este raportul dintre azotul utilizat de plante și cel furnizat de îngrășământ. Prin utilizarea acestui tip nu există riscul levigării, azotul fiind utilizat în totalitate de către plante. Astfel, se asigură un bun management pentru apă și azot. Cum explicăm acest management? Atunci când se aplică un îngrășământ care conține 50% azot amoniacal și 50% azot nitric are loc o creștere vegetativă rapidă care intensifică fenomenul de evapotranspirație, sărăcind solul de apă.
Știm că la începutul perioadei de vegetație plantele nu au nevoie de prea mult azot.
După cum se observă din grafic, cea mai mare cantitate de azot este absorbită de plantele de grâu de la înălțarea paiului până la înspicare.
Dacă plantele au consumat azotul din sol înainte de această perioadă, iar apa din sol a fost consumată și ea, există riscul ca în perioada de absorbție maximă a azotului acesta să nu mai fie disponibil, influențând negativ formarea spicelor, și implicit producția.
Graficul nr. 1. Curba de absorbție a azotului la cultura de grâu
Compoziție și efecte
Acest tip de fertilizant a fost creat pentru soluri acide, cu cele două specificități, de tipul NPro și Mesactyl, și pentru soluri alcaline, prin specificitățile Basifertil MPPA și NPro.
Prin cele două biomolecule vegetale active, Mesactyl și NPro, se acționează atât asupra solului, prin asigurarea unui micro-pH optim în zona de absorbție radiculară, cât și asupra plantei, prin îmbunătățirea transformării și absorbției azotului.
NPro este un activator al nitrat reductazei, care transformă azotul nitric în azot amoniacal și permite astfel o acumulare mai scăzută a nitraților în celulă, o scădere a nitraților din vacuolă și o foame de azot la nivel foliar.
Această foame de azot înseamnă o stimulare a absorbției azotului la nivel radicular și a transportului nitraților din rădăcină către plantă. Altfel spus, mai mult azot absorbit și transformat în masă uscată pentru o producție mai mare și mai puțin nitrat acumulat pentru o calitate mai bună.
Pe solurile alcaline, biomolecula MPPA are rolul de a disloca ionii de calciu și fosfor din complexul argilo-humic, de a-i proteja și a-i pune la dispoziția plantelor, în soluția solului, într-o formă accesibilă.
Prezența sulfului, calciului și magneziului determină sinergismul dintre aceste elemente și o mai bună valorizare a soluției nutritive.
Sinergismul este situația prin care se intensifică efectul pozitiv al unui element de nutriție datorat prezenței simultane a altor ioni, astfel încât efectul final depășeste suma efectelor individuale ale acestora luate separat.
Sinergismul N-Mg-S stimulează sinteza proteinelor și favorizează o mai bună fotosinteză. Magneziul este atomul central al moleculei de clorofilă, de unde rezultă rolul său în fotosinteză.
El activează unele enzime, asigură înmagazinarea și transferul energiei metabolice, favorizează sinteza proteinelor și contribuie la echilibrul acido-bazic din celulă. Aflat în compoziția unor aminoacizi esențiali (cisteina, metionina) și a unor proteine specifice, sulful are rolul de a activa un număr mare de enzime și de a determina calitatea producțiilor, prin îmbunătățirea însușirilor de panificație ale grâului și a conținutului de ulei din semințele de rapiță.
Ana Mustățea
