Boli şi dăunători ai culturii de cartof

15/6/2020

Boli şi dăunători ai culturii de cartof

Mana cartofului (Phytophtora infestans)

Boala, care este considerată cea mai păgubitoare pentru cultura cartofului, afectează toate părţile plantei, inclusiv tuberculii, mai puţin rădăcinile acesteia. Încă din luna iunie, pe frunze încep să apară
pete mici, aproximativ rotunde, decolorate, cu aspect uleios. Petele se extind rapid şi ca mărime, şi ca arie de răspândire, putând compromite întregul aparat foliar într-un timp destul de scurt. Efectul este uscarea plantelor, în faza finală petele sunt închise la culoare, fiind înconjurate de un halou galben-pal. (F. Mateescu) Pe dosul frunzelor, în dreptul petelor, se dezvoltă un mucegai pufos de culoare albă. Tulpinile pot fi şi ele atacate, mai ales în partea superioară. Când apa din precipitaţii antrenează în sol sporii ciupercii, sunt afectaţi şi tuberculii în diferite faze de dezvoltare. Pe suprafaţa acestora apar nişte pete uşor adâncite, sub care ţesuturile încep să fie afectate, căpătând o culoare brun-ruginie.

Alternarioza (Alternaria solani)

Boala atacă frunzele şi tuberculii cartofului. Spre deosebire de mană, atacul de alternarioză se face simţit în cea de-a doua perioadă de dezvoltare a plantelor. La început pe frunzele de la baza tulpinii apar pete rotunde cu diametrul de circa 3-10 mm, în interiorul cărora se observă nişte cercuri concentrice. În condiţii de secetă şi temperaturi ridicate, boala evoluează pe măsură ce planta se apropie de maturitate. Petele se extind şi pe frunzele etajelor superioare, frunzele sunt afectate în diferite proporţii, dar nu se desprind de plantă.

Fusarioza (Fusarium spp.)

Cele mai mari pierderi cauzate de această boală se înregistrează în silozuri, deşi ea apare şi se dezvoltă pe câmp. La început frunzele de la baza plantei încep să se ofilească, iar cu timpul procesul de ofilire cuprinde întreaga plantă. În condiţii de umiditate sporită, pot apărea micelii albicioase în diferite zone ale plantei. La recoltare, tuberculii pot să nu prezinte nici un fel de modificare. În primăvară însă, pe suprafaţa tuberculilor apar pete cu suprafeţe de 2-3 cm2 uşor adâncite. Sub aceste pete ţesuturile sunt afectate de un miceliu alb-cenuşiu, brun sau chiar negru. Imediat sub coaja afectată se pot vedea cu ochiul liber nişte puncte mici de culoare neagră.

Verticilioza sau uscarea timpurie a cartofului (Verticillium dahliae)

În cazul verticiliozei, nu pot fi descrise manifestări exterioare tipice. Plantele atacate încep să scadă în vigoare, îmbătrânesc prematur şi se usucă cu până la două săptămâni mai devreme decât cele sănătoase. Desigur, această întrerupere forţată a vegetaţiei are repercusiuni asupra dezvoltării tuberculilor, în zilele foarte călduroase şi mai ales la culturile înfiinţate pe terenuri nisipoase; la anumite plante se poate constata veştejirea tulpinii sau a unei părţi dintre frunze. O secţiune a unei astfel de tulpini făcută imediat deasupra solului dezvăluie vase de conducere brunificate.

Rizoctonioza (Rhizoctonia solani)

Primăverile umede, cu temperaturi scăzute favorizează atacul. Boala se manifestă pe tuberculi, stoloni, rădăcini şi tulpini. Pe tulpini şi stoloni apar leziuni de culoare închisă. Pe tuberrculi apar cruste albicioase, care cu timpul devin brun-negricioase. Tuberculii afectaţi vor genera plante debile, inapte să se dezvolte. Atacul tulpinii se manifestă prin apariţia unor pete brune în zona coletului. Pe aceste pete se pot dezvolta micelii alb-cenuşii.

Putregaiul alb al coletului şi tuberculilor (Sclerotinia sclerotiorum)

Dezvoltarea ciupercii este favorizată de clima umedă sau de irigarea frecventă a culturii. Scleroţii ciupercii rezistă în sol timp de 7-8 ani şi de aceea asolamentul şi rotaţia vor trebui să ţină cont de acest aspect. În zona coletului, pe plantele atacate apar pete decolorate, moi. Pe suprafaţa acestor pete vor apărea micelii albe în interiorul cărora încep să se dezvolte scleroţi negri.

Înnegrirea bazei tulpinii (Erwinia carotovora)

Sursa de infecţie o constituie cartoful de sămânţă infectat. După ce planta a răsărit, porţiunea tulpinii, începând chiar de la ieşirea din cartoful-mamă, începe să se înmoaie şi să se înnegrească. De obicei, înmuierea şi putrezirea tulpinii se opresc până la ieşirea din sol, dar determină uscarea plantei.

Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Deşi a pătruns în România doar cu câteva decenii în urmă, dăunătorul s-a răspândit rapid pe întreg teritoriul ţării. Atacă cu predilecţie culturile de cartof, dar şi alte specii legumicole. Adulţii iernează în sol la adâncimi de 40-50 cm, deci greu de atins de către arăturile la adâncime normală. În primăvară, adulţii ies din sol cam odată cu răsăritul cartofului şi încep să caute culturile favorite. Deplasarea se face pe sol sau în zbor. Ajuns în cultură, dăunătorul începe să se hrănească şi să depună ouă. În maxim 10 zile, din ouă apar larvele, care cunosc apoi patru stadii de dezvoltare. Aflate în ultimul stadiu, larvele pătrund în sol, unde impupează. După 1-2 săptămâni, din sol apare o nouă generaţie de adulţi. În condiţiile oferite de România, dăunătorul poate avea 1-3 generaţii pe an. Trebuie subliniat că larvele consumă frunzele plantelor în toate cele patru stadii de dezvoltare. Întrucât frecvenţa atacurilor şi densităţile dăunătorilor diferă de la o regiune la alta în funcţie, în special, de climă, este greu de întocmit un calendar al tratamentelor. De reţinut faptul că larvele sunt mult mai vulnerabile la insecticide decât formele adulte şi că apariţia primelor larve pe plante prevesteşte o sporire
a numărului lor de la o zi la alta.

Viermii-sârmă (Agriotes sp.)

Sub denumirea de gândaci pocnitori sunt incluse mai multe specii de insecte ale căror larve sunt denumite viermi-sârmă. Larvele au aspect cilindric, lungimi între 20-23 mm, tegument chitinos, galben-portocaliu. Dăunătorul are o generaţie de adulţi o dată la 4-5 ani. Între timp, larvele parcurg mai multe stadii de dezvoltare în sol. Larvele care au parcurs toate stadiile de dezvoltare impupează înspre toamnă, iar din pupe se dezvoltă adulţii (în 2-3 săptămâni). Aceştia rămân în sol pentru iernat, de unde ies la suprafaţă în primăvară. Femelele depun un număr de până la 300 de ouă în sol, la adâncimi de 5-15 cm. Aria de deplasare a adulţilor este foarte restrânsă, deşi periccolul extinderii focarelor este redus. După 3-4 săptămâni de la depunere, din ouă se dezvoltă larvele în primul stadiu. Ele atacă culturile în toate fazele de dezvoltare, migrând în adâncime sau către suprafaţa solului, în funcţie de temperatură. La cartof, cei mai afectaţi sunt tuberculii, iar atacurile cele mai puternice au loc în lunile mai-iunie şi august-septembrie. Larvele sapă galerii în tuberculi pe diferite adâncimi.

Viermii albi (Melolontha melolontha)

Aşa sunt denumite larvele cărăbuşului de mai. Ele pot produce daune culturilor de cartof, dar nu în măsura în care o fac viermii-sârmă. Larvele produc rosături mai adânci sau superficiale tuberculilor şi favorizează astfel apariţia bolilor. Arăturile adânci de toamnă expun larvele păsărilor, care le adună chiar în urma plugului. Trebuie, de asemenea, distruşi cărăbuşii, care se adună pe plante şi pomi prin stropiri cu insecticide.

Afide

Afidele sau păduchii plantelor au dimensiuni reduse (0,5-4 mm) şi forme şi culori diferite. Colonizează dosul frunzelor, înţeapă epiderma şi se hrănesc cu sevă. Sunt vectori importanţi ai unei serii întregi de viruşi. Cel mai important pentru cultura cartofului este păduchele piersicului (Myzus persicae). Tratamentele cu insecticide pot deveni oportune încă din prima fază de vegetaţie, având în vedere că zborul insectelor începe la temperaturi în jur de 15 grade Celsius, deci în cursul lunii martie.

Nematozii comuni ai cartofului

Cei mai importanţi sunt nematozii tulpinilor (Dithylenchus dipsaci) şi nematozii tuberculilor (Dithylenchus dustructor). Nematozii sunt nişte viermişori minusculi, greu de observat cu ochiul liber. Pe tuberculii afectaţi de dăunător se pot identifica nişte pete mărunte, albe, care apar sub coaja cartofului. În timp, petele se măresc, devin cenuşii, iar apoi negricioase. Coaja crapă în dreptul acestor leziuni, se usucă şi devine pergamentoasă. Se creează porţi de intrare pentru alţi paraziţi.

Nematozii cu chişti ai cartofului

Atacă rădăcinile cartofului, provocând pierderi însemnate. Dăunătorul poate rezista în sol ani de-a rândul, eclozând în anumite circumstanţe. Nu au mari posibilităţi de migrare, dar solul, odată infestat, devine interzis anumitor specii de plante, inclusiv cartofului. Larvele (omizile) au lungimi de până la 4 cm, capul şi toracele sunt negre, abdomenul verde-cenuşiu. De-a lungul spinării are o dungă decolorată, iar lateral de aceasta, dungi galbene.

Molia verzei (Plutella maculipennis)

Dăunătorul iernează în stadiul de pupă, în sol. Fluturii apar în luna mai. Aceştia depun ouă pe dosul frunzelor (izolat, câte un ou sau grupuri restrânse de ouă). Din ouă se dezvoltă larvele, care sapă galerii pe dosul frunzelor, de-a lungul nervurilor. După câteva zile, larvele părăsesc galeriile, populând dosul frunzelor, unde continuă să se hrănească cu ţesuturile plantei. Nu străpung frunza, oprindu-se în apropierea epidermei feţei frunzelor. Adulţii au lungimi de până la 2 cm, aripile anterioare sunt brune, iar cele posterioare sunt cenuşii. Larvele cu lungimi de 10-12 mm sunt galben-verzui, cu corp negru În cultura de cartof, se mai întâlnesc şi următorii dăunători: ploşniţa verde, omida păroasă şi păduchele solanaceelor. Aceştia au fost descrişi în articolele anterioare şi au o importanţă mai mică decât cele din actuala prezentare.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Boli şi dăunători ai culturii de cartof

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT