Ing. Daniela Coață, ADP Pitești
Realizarea măsurilor de protecție a plantelor are o importanță deosebită în obținerea unor producții mari și calitative de flori și bulbi.
Rezistența lalelelor la atacul diverselor boli și dăunători depinde de o serie de factori interni, cum sunt: integritatea bulbului, vârsta și faza de vegetație a plantei, precum și de câțiva factori externi: temperatura mediului, umiditatea solului și umiditatea atmosferică, structura solului. Locul central din categoria bolilor este ocupat de putregaiurile provocate de diferite ciuperci și bacterii. Acestea produc pagube mari, în special în timpul perioadei de păstrare a bulbilor, iar dezvoltarea lor este favorizată de temperatura ridicată și de umiditate. În cazul bolilor, sursele de infecție sunt reprezentate de sol și bulbi bolnavi.
Mucegaiul cenușiu al lalelelor
(Botrytis tulipae)
Este o boală frecvent întâlnită în cadrul culturilor de lalele, în special în anii cu precipitații abundente și temperaturi moderate. Din punct de vedere economic, (Botrytis tulipae) putregaiul cenușiu este boala cea mai importantă, la care atacul se manifestă pe toate organele plantei, atât pe cele aeriene, cât și pe cele subterane.
Simptomele caracteristice bolii diferă în funcție de organul atacat. Astfel, pe bulb mucegaiul debutează din partea superioară sub forma unor pete circulare, de culoare galben-brună, inițial adâncite, care apoi se vor extinde treptat pe tot bulbul. Pe frunze, atacul are drept simptome caracteristice apariția unor pete mici, de culoare gălbuie, ușor alungite pe direcția nervurilor, înconjurate de o zonă mai închisă, umedă și macerată. Aceste pete conferă frunzelor un aspect pestriț.
Pe măsură ce petele se măresc, ele se adâncesc în țesuturi, prezintă o culoare cenișie-albicioasă cu tentă brună și sunt înconjurate de o zonă translucidă, umedă.
În anii în care se înregistrează condiții favorabile, petele se extind, se unesc și acoperă parțial sau total suprafața frunzei.
În cazul în care umiditatea atmosferică are valori ridicate, la suprafața țesuturilor atacate apare o eflorescență prăfoasă, de culoare cenușie. Pe flori pot apărea leziuni mici, de culoare albă sau cafenie.
Pe măsură ce atacul evoluează, leziunile se măresc, prezintă o culoare brun-închisă, iar petalele se zbârcesc și se usucă, ceea ce face ca valoarea decorativă a florilor să fie mult diminuată. Pe tulpini, leziunile sunt alungite și adâncite în țesuturi.
Pentru combaterea putregaiului cenușiu al lalelelor se recomandă aplicarea unei serii de măsuri: bulbii se recoltează la trei săptămâni de la scuturarea petalelor, depozitarea bulbilor pe timpul verii se va face în spații speciale, unde se asigură o temperatură de 4-5 grade Celsius și o umiditate atmosferică de 60-70%.
Combaterea chimică se aplică înainte de plantare și constă în sortarea bulbilor, eliminarea celor bolnavi, urmată de înmuierea în una dintre următoarele soluții: Topsin 70 PU – 0,1%, Bavistin 50 DF – 0,25% timp de 15-30 de minute sau se poate aplica o prăfuire cu Captadin 50 PU. Când plantele ajung la înălțimea de 10 cm se fac cel puțin patru tratamente foliare cu produsele Topsin 70 PU – 0,1% și Dithane M 45 – 0,2%. Tratamentele se efectuează la un interval de 7-10 zile și se recomandă alternarea produselor.
Fusarioza lalelelor
(Fusarium oxysporum)
Boala se manifestă prin putrezirea bulbului de la bază, care ulterior se va extinde spre colet. Atacul cuprinde straturile interne, cărnoase ale bulbului, pe care le transformă într-o masă cafenie, putrezită.
Frunzele care se dezvoltă din bulbii bolnavi (Fusarium oxysporum) se ofilesc, au o culoare violetă, iar în scurt timp se usucă și mor.
Condițiile favorabile dezvoltării ciupercii sunt reprezentate de căldură și umiditate, atât în cultură, cât și în depozit.
Măsuri de combatere: recoltarea la timp a bulbilor este foarte importantă, deoarece întârzierea efectuării acestei lucrări favorizează creșterea atacului din cauza temperaturilor ridicate.
Combaterea chimică se realizează prin îmbăierea bulbilor în soluții de Bavistin 50 DF – 0,25%, Topsin 70 PU – 0,1% tip de 15-30 de minute.
Păianjenul lalelelor
(Aceria tulipae)
Este un dăunător specific culturilor de lalele, care se întâlnește cu precădere în zonele de șes.
(Aceria tulipae)
Femela este de culoare galbenă, cu abdomenul cilindric, format din inele abdominale care prezintă aceeași grosime pe toată lungimea corpului. Picioarele anterioare sunt alcătuite din cinci segmente. Aceria tulipae este un dăunător întâlnit atât în culturile din câmp, cât și în depozite. Larvele dăunătorului atacă bulbii și frunzele, iar prin înțepare absorb sucul celular. Plantele provenite din bulbii atacați sunt de talie redusă, frunzele sunt răsucite, iar florile nu emit boboci florali.
Păianjenul lalelelor reprezintă un vector de viroze și bacterioze.
Combaterea dăunătorului se realizează prin măsuri preventive: sortarea bulbilor înainte de plantare și eliminarea acelora care prezintă simptome de atac, rotația culturilor, cu revenire pe terenurile infestate după 3-4 ani.
Din categoria măsurilor curative se recomandă tratarea bulbilor infestați înainte de efecuarea lucrării de plantare cu Sanmite 20WP – 0,08% și Omite 57 EC – 0,1%.
Păduchele verde al lalelelor
(Dysaphis tulipae)
A fost semnalat în special în Muntenia și Moldova. Apterele au capul și toracele brun-deschise, abdomenul este de culoare roz-cenușie, prevăzut cu pete mici, brune, dispuse lateral. Corpul este acoperit de o secreție pulverulentă, de culoare alb-cenușie. Picioarele sunt brune, iar tibiile și tarsele sunt mai închise la culoare.
Păduchele verde al lalelelor se dezvoltă în sere, unde se înmulțește pe tot parcursul anului. Din sere, prin migrare, ajunge în culturile din câmp și solarii.
Larvele și adulții dăunătorului formează colonii aglomerate, cenușii-pulverulente pe frunze, lăstari, tulpini, bulbi, unde prin înțepare absorb sucul celular. Frunzele atacate se îngălbenesc și se usucă.
Pe bulb atacul este localizat la nivelul meristemelor de creștere. Plantele atacate se dezvoltă lent și neuniform, iar în anumite cazuri nu înfloresc.
Dysaphis tulipae este un vector important pentru viroze.
Combaterea dăunătoului se realizează prin aplicarea tratamentelor foliare la semnalarea primelor colonii de afide pe plante. Se aplică, prin alternanță, produsele Confidor 70 WG, Actara 25 WG – conc. 0,02%, Cipertrin 10 Ec – 0,02%. Se recomandă aplicarea acestor tratamente până la deschiderea bobocilor florali.
(Dysaphis tulipae)
Nicoleta Burtan
