Calendarul lucrarilor agricole la culturile de camp

_Ultima lună a anului nu este o lună chiar lipsită de griji pentru agricultori. Principalele lucrări agricole care se execută în cursul lunii decembrie sunt reprezentate de: controlul semănăturilor de toamnă; aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide din zonele de deal; aplicarea îngrășămintelor organice; efectuarea ogoarelor de toamnă; păstrarea și controlul produselor sub formă de boabe depozitate; eliminarea excesului de apă; reținerea zăpezii pe pante; distrugerea crustei de gheață.

---

_Controlul culturilor în perioada de iarnă este o măsură obligatorie pentru fiecare bun cultivator. Eliminarea apei de pe terenurile mai joase, dacă nu s-au efectuat rigole imediat după semănat, este o operațiune obligatorie, indiferent de efortul pe care îl presupune.

Astfel, dacă luna este bogată în ploi, apare pericolul de băltire a apei, care provoacă asfixierea plantelor de orz, grâu, secară sau triticale. Dacă după semănat nu s-au efectuat șanțuri pentru scurgerea apei, atunci este necesară confecționarea lor acum. Pe terenurile în pantă, zăpada trebuie reținută, în vederea unei mai bune aprovizionări cu apă de-a lungul vegetației și, desigur, pentru a evita eroziunea solului.

Pentru aceasta, fie că se vor efectua digulețe bine îndesate, chiar din zăpadă, fie se procedează la tăvălugirea în benzi a zăpezii. Digulețele sau porțiunile tasate prin tăvălugire se vor topi mai încet, împiedicând formarea de șuvoaie, și vor asigura condiții pentru pătrunderea treptată a apei în sol. Foarte important de reținut este faptul ca atât digulețele, cât și benzile tăvălugite să se facă de-a lungul curbelor de nivel și nu din deal în vale.

O atenție deosebită trebuie acordată culturilor semănate devreme, la sfârșit de septembrie sau după această dată, dar și celor semănate târziu, în noiembrie. În primul caz, datorită zilelor calde din noiembrie, culturile au intrat în iarnă cu o stare de vegetație prea avansată, cu rezistență mică la iernare și în pericol de asfixiere sub zăpadă, în cazul în care vom avea ninsori abundente. În situație delicată sunt culturile abia răsărite sau chiar nerăsărite. În funcție de mersul vremii, numai cunoscând exact starea culturilor, pot fi alese cele mai potrivite măsuri.

În ambele situații, în cazul când la suprafața zăpezii se va forma crustă de gheață, este nevoie să intervenim pentru spargerea acesteia cu mijloacele mecanice din dotare (tăvălugi inelari, câmpuri de grape grele etc.) sau prin trecere cu animalele, pe suprafețe mici.

Aplicarea amendamentelor cu calciu
- în zonele colinare, cu soluri acide, aceasta este o măsură obligatorie. Numai pe solurile cu reacția corectată, astfel ca valorile pH-ului să se situeze între 6 și 7, plantele își formează un sistem radicular sănătos, capabil să asigure necesarul de elemente nutritive. Limitele valorilor pH-ului între care cresc și se dezvoltă principalele culturi de câmp de primăvară sunt: porumb - 6,5-7,0; sfeclă de zahăr, trifoi - 6,5-7,4; mazăre - 6,5-7,0; lucernă - 7,0-8,0; cartof și ovăz - 5,3-6,4.

Ca materiale, se pot folosi carbonatul de calciu (piatra de var), hidroxid de calciu (var stins), oxidul de calciu (var nestins), spumă de defecare de la fabricile de zahăr, zgură de furnal, tuful calcaros, reziduurile de la fabricile de îngrășăminte chimice, molozul ce rămâne de la demolarea cladirilor etc.

Din aceste materiale foarte bine mărunțite se aplică 3-5 tone la hectar, sub arătura de bază. Efectul amendamentelor este de lungă durată (6-8 ani) și deci cheltuielile efectuate se reîntorc, cu mari beneficii.

Aplicarea îngrășămintelor organice
sub arătura de bază este o problemă de foarte mare importanță pentru toate culturile și pe toate tipurile de sol. Despre importanța acestei lucrări, fiecare crede că știe totul, dar de fiecare dată mai sunt lucruri noi și bine de a fi învățate.

Ferestrele bune de lucru vor fi folosite pentru transportul gunoiului în câmp, împrăștierea lui și încorporarea sub brazdă. Această lucrare este deosebit de importantă pentru cei care nu au reușit să execute arăturile din toamnă. Efectul arăturilor executate în iarnă este la fel de benefic că și cel al arăturilor de toamnă, cu condiția să reușim să încorporăm bine sub brazdă resturile vegetale.

În mod prioritar, se va asigura gunoi de grajd pentru culturile viitoare de cartof, sfeclă de zahăr, cânepă și numai după aceea pentru porumb. Nici gerul și nici o altă problemă nu sunt mai importante pentru un agricultor bun decât să-și are ogorul și să-l fertilizeze cum trebuie cu gunoi, astfel speranțele
pentru anul care vine pot fi realizabile.

Un lucru nu trebuie uitat:
decât să aplici 40 de tone la un hectar, câștigi mult mai mult împărțind cantitatea în două și aplicând câte 20 de tone pe hectar, fertilizând astfel două hectare.

Păstrarea cartofilor
Trebuie controlată permanent: temperatura în depozitele de cartofi pentru consum trebuie să se mențină între 3 și 4 grade Celsius; la temperaturi mai mici, se îndulcesc, la minus 1 grad Celsius, cartofii deja îngheață.

La temperaturi mai mari, tuberculii încolțesc și dacă umiditatea aerului este mai scăzută, se zbârcesc, ca urmare a deshidratării.

Păstrați la lumină, tuberculii se înverzesc, devin amari și toxici pentru om și animale. Pentru cartofii destinați consumului există substanțe sub formă de pudră care împiedică și evită încolțirea acestora, tratamente interzise în cazul folosirii cartofilor pentru hrana oamenilor.

Păstrarea făinii
- făina se păstrează mai greu decât semințele. În condiții bune de temperatură (peste 20 de grade Celsius), umiditatea aerului scăzută și o bună aerație, în făina proaspătă se produc procese care-i îmbunătățesc culoarea și însușirile de panificație.

Astfel, culoarea albă a făinii se intensifică și se îmbunătățesc calitățile glutenului, proces care poartă denumirea de maturarea făinii. Păstrarea timp îndelungat a făinii la temperaturi pozitive duce la supramaturarea acesteia, din care cauză se înrăutățesc însușirile glutenului și se micșorează randamentul volumetric al pâinii.

Gustul făinii devine amărui, ca urmare a descompunerii și oxidării grăsimii. Făina aflată în păstrare trebuie supusă observării atente, controlată și în legătură cu posibila infestare cu dăunători.

În grija gospodarilor buni intră și controlul grâului supus păstrării, prin introducerea mâinii până atinge baza vracului de boabe. Dacă se semnalează ușoare procese de încălzire, în zilele reci și uscate se procedează la o lopătare a grămezilor de boabe.

Prin această operație simplă, făcută cu lopeți de lemn și executată cât mai bine (adică aruncarea boabelor să se facă la o distanță cât mai mare), se contribuie la răcirea masei de boabe, la reducerea respirației acestora și, deci, la reducerea pierderilor, oprirea atacului unor boli și dăunători aflați în faza de început. Boabele bine răcite se vor păstra bine până în vara următoare.

O atenție mare se va acorda și controlului porumbului, deoarece boabele sale se pot păta, mucegăiesc și se încing mai repede decât semințele de grâu, orz sau ovăz. Aceasta se datorează faptului că boabele de porumb au un conținut mai mare de fermenți care determină creșterea intensității proceselor biologice din bob. Altfel spus, porumbul se strică aproape la fel de ușor ca și floarea-soarelui, motiv pentru care trebuie menținut sub un control permanent.

Victor VĂTĂMANU