În cursul acestei luni, se execută următoarele lucrări tehnologice: încheierea semănatului la culturile pretențioase față de temperatură, plantarea tutunului, răritul culturilor și combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor.
De asemenea, se poate executa și semănatul culturilor duble după recoltarea anumitor specii cultivate pentru masă verde, cum ar fi: secară, rapiță, borcegul de tomană sau Lolium multiflorum.
În cea mai frumoasă luna a primăverii, „Florar”, se încheie semănatul culturilor pretențioase la căldură, ultima specie din această categorie fiind sorgul, plantă de origine tropicală, care se seamănă când temperatura solului ajunge la 14-15 grade Celsius. Sorgul constituie și o soluție foarte favorabilă pentru cultivarea terenurilor sarăturate, cele nisipoase sau pentru cele sărace, cu variantele: sorgul pentru boabe, sorgul pentru mături și sorgul pentru sirop (sorgul zaharat). Pe terenurile menționate, cu un grad de salinitate de 1-2%, pe care alte culturi dau recolte mici, dar și pe terenurile nisipoase și cele sărace care nu au primit de mulți ani îngrășăminte organice, cultura sorgului, semănat în cursul lunii mai, poate reprezenta o soluție foarte avantajoasă din punct de vedere economico-financiar.
Sorgul cultivat pentru boabe, cultivat pe piața mondială pe o suprafață de peste 40 de milioane de hectare, poate produce 5.000-10.000 kg/ha boabe, cu valoare cel puțin egală cu a porumbului, care pot fi folosite ca furaj sau valorificate pentru industria spirtului sau a berii.
Sorgul pentru mături poate să asigure producții de 2.000-4.000 kg de panicule pentru fabricarea măturilor sau a periilor. Sorgul zaharat poate produce 40.000-60.0000 kg de tulpini la hectar.
Dintr-o tonă de tulpini se obțin până la 60 de litri de sirop sau din producția totală se pot obține până la 3.000 de litri de alcool la hectar.
Semănatul sorgului se poate realiza în cursul lunii mai, la distanță între rânduri de 70 cm și adâncime de semănat de 3-5 cm, cu o cantitate de sămânță de 8-15 kg/ha.
Densitățile care sunt necesare pentru a realiza recoltele menționate sunt: sorgul pentru boabe – 100.000 de plante la hectar pe terenurile nefertilizate; 200.000 de plante la hectar pe terenuri fertilizate și 300.000 de plante la hectar pe terenurile fertilizate și irigate; sorgul pentru mături: 40.000-60.000 de plante la hectar; sorgul zaharat: 70.000-80.000 de plante la hectar.
De reținut că din numărul de semințe germinabile semănate, 40-45% nu vor răsări, fapt ce obligă cultivatorul să mărească norma de sămânță.
Pentru realizarea unor recolte bune, sorgul răspunde cu sporuri mari de recoltă atunci când se aplică doze de îngrășăminte moderate. De preferat, dacă îngrășămintele se aplică în luna mai, este să se aplice îngrășăminte complexe.
După rapița masă verde, borceag de toamnă, lolium multiflorum, secara masă verde, în cultură succesivă se pot obține, în anii favorabili culturilor și în mod obligatoriu în condiții de irigare, rezultate bune la porumbul pentru boabe, fasole și soia (cultivând soiuri extratimpurii).
Reușita depinde de pregătirea imediată a terenului prin discuire energică sau a semănatului cu semănători speciale direct în teren nelucrat. Înainte de semănat se aplică doar îngrășăminte cu azot, în doză de 50-150 kg/ha substanță comercială. La culturile menționate se folosesc aceleași erbicide înainte de semănat, se seamănă cu aceleași densități și se execută aceleași lucrări de îngrijire ca și în cultura principală.
Cultivatorii de tutun, plantă aducătoare de mari venituri pentru producători, desfășoară lucrările de plantare a răsadului de tutun. Plantarea acestora trebuie realizată la distanță de 60-65 cm între rânduri și 35-40 cm între fire pe rând, realizându-se astfel 38-46 mii de plante la hectar. Prin orientarea rândurilor pe direcția nord-sud se asigură condiții mai bune de vegetație, ceea ce va conduce la obținerea de recolte mai mari și mai valoroase calitativ.
Un răsad bun pentru plantare manuală trebuie să aibă lungimea de 7-8 cm și un număr de 5-6 frunze. Pentru plantarea mecanică, răsadul trebuie să aibă tulpina de 15-18 cm lungime și cu 7-8 frunze.
Plantatul trebuie efectuat numai în orele de dimineață și de după-amiază, când este mai răcoare și aerul are mai multă umezeală.
Deținătorii de soluri nisipoase din zonele de câmpie pot să cultive și alune de pământ (arahide). Semănatul trebuie efectuat în primele zile ale lunii mai, la distanță între rânduri de 50 de cm și 15-20 cm între semințe pe rând.
Adâncimea de semănat este de 5-6 cm. Se pot semăna boabele scoase din păstăi sau păstăile întregi, caz în care cantitatea de sămânță se dublează, de la 60-70 kg la 100-120 kg/ha.
Meiul reprezintă o altă variantă pentru cei care nu au reușit să semene alte culturi până la sfârșitul lunii mai.
Valoarea bună a boabelor (peste 10% proteină, peste 60% substanțe extractive neazotate și peste 3% grăsimi) fac ca în lume meiul să fie cultivat pe o suprafață de peste 10 milioane de hectare. Semănatul se poate realiza la 12,5 cm între rânduri și adâncimea de 2-2,5 cm, realizat cu ajutorul semănătorii de cereale păioase, cu o cantitate de sămânță de 24-25 kg/ha. De pe un hectar semănat cu mei se pot obține 1.000-2.500 kg/ha boabe și 2.000-4.000 kg/ha paie, folosite în furajarea animalelor, cu precădere la oi.
Dintre lucrările de îngrijire, la culturile prășitoare, cu precădere la porumb, floarea-soarelui și sfecla de zahăr, definitivarea densității lanului reprezintă cea mai importantă verigă tehnologică pentru reușita culturilor.
În luarea hotărârii câte plante să rămână în vegetație la metrul pătrat, respectiv la hectar, agricultorul trebuie să țină seama de foarte multe lucruri, dintre care amintim: particularitățile soiului, respectiv ale hibridului cultivat (talia acestuia, numărul de frunze, unghiul de inserție a frunzelor etc.), starea de fertilitate a solului din parcela respectivă, îngrășămintele asigurate și eventualele posibilități de completare a dozelor în paralel cu efectuarea prașilelor, umiditatea acumulată în sol din perioada anterioară și mersul vremii.
Pentru agricultorii care au semănat cu semănători de precizie, în vegetație se mai fac mici corecții, densitatea fiind asigurată încă de la semănat. În situațiile în care s-au folosit semănători simple, cu precizie mai mică în distribuirea boabelor pe rând în prima jumătate a lunii mai trebuie efectuat răritul, pentru a rămâne în vegetație următoarele densități: la cultura porumbului: 50-60 mii plante la hectar la hibrizii timpurii; 45-55 mii plante la hectar la hibrizii mijlocii și 40-50 mii plante la hectar la hibrizii târzii; la floarea-soarelui – 42-50 mii plante la hectar , iar la sfecla de zahăr – 80-100 mii plante la hectar.
Răritul, în general, iar la sfecla de zahăr, în special, este o lucrare foarte costisitoare, dar obligatoriu de efectuat la timp, întârzierile fiind păgubitoare pentru cultivator. De exemplu, la sfecla de zahăr, dacă răritul se întârzie din faza de două frunze până în faza de patru frunze, recolta scade cu 10%, iar în faza de șase frunze, cu peste 15%.
Protecția culturilor contra buruienilor, bolilor și dăunătorilor constituie obligația cultivatorilor. Reușita acestor lucrări depinde de palicarea lor la momentul potrivit, folosirea de produse adecvate scopului urmărit și, obligatoriu, prin respectarea tuturor restricțiilor referitoare la dozele necesare și modul de folosire. Buruienile răpesc plantelor cultivate apa, hrana, căldura, bioxidul de carbon și lumina. Ele reprezintă punțile de legătură pe care bolile și paraziții plantelor cultivate le transmit dintr-un lan la altul și de la un an la altul. De aceea, lupta pentru stârpirea lor prin prașile motivează pe deplin efortul cultivatorului, sporul de recoltă fiind cu atât mai mare cu cât îmburuienare este mai mică.
Multă grijă trebuie acordată dăunătorilor care pot să apară în această lună, cum ar fi: rățișoara porumbului, rățișoara sfeclei, gărgărița la sfeclă, gândacul albastru la ovăz și gândacii rapiței, pentru combaterea cărora este bine a se apela la specialiștii agronomi din zonă sau la specialiștii fito-sanitari din județ.
Victor Vătămanu
