Culturile de câmp:
O bună parte din perioada de vegetație, cerealele de toamnă o petrec în lunile de iarnă, în care se credea că nu se întamplă nimic important.
În prezent, se știe că până la temperaturi scăzute, de -5 grade Celsius, continuă procesul de fotosinteză. Cea mai importantă caracteristică este că în lunile de iarnă continuă absorbția azotului și folosirea acestuia de către plante pentru cele mai importante procese de morfogeneză. Din aceste motive, în parcelele în care orzul și grâul de toamnă au fost semănate după porumb, floarea-soarelui și alte culturi recoltate toamna și nu s-au aplicat îngrășăminte cu azot la pregătirea terenului, este necesar să le aplicăm iarna, pe teren înghețat sau chiar pe zăpadă. La temperaturi scăzute, aplicarea îngrășămintelor se face mai greu; pentru a veni în sprijinul plantelor, trebuie să mărim concentrația din sol a elementului deficitar și să aplicăm îngrășăminte cu azot în această perioadă de „repaus de iarnă”.
Această lucrare se poate amâna până în primăvară când, acolo unde grâul și orzul de toamnă urmează după plante leguminoase (trifoi, lucernă, mazăre, fasole, linte), dar și în parcelele unde, la pregătirea patului germinativ, au fost aplicate îngrășăminte cu azot.
Trebuie amintit că un kilogram de azot distribuit când trebuie aduce până la 21 kg de grâu; de aceea, aplicarea azotului merită investiția și osteneala agricultorului. În primele două luni (ianuarie și februarie), trebuie să aducem pe câmp și să introducem sub brazdă întreaga cantitate de gunoi care mai există prin curți sau pe lângă grajduri, cotețe de păsări etc.
Fiecare „fereastră” bună de lucru, pentru cei care nu au reușit sa-și are tot terenul, trebuie folosită în acest scop.
Toți cei care au lucrat cu ochii minții ogorul știu că în zonele de câmpie, în special, arăturile de primăvară sunt o adevărată „crimă”, după cum afirmă profesorul Ioan Borcean. Dacă arăturile se execută în lunile de iarnă, se poate reduce mult din paguba pe care acestea o cauzează dacă se fac în lunile de primăvară.
În funcție de zona în care ne găsim și planta pentru care urmează să le folosim, este necesar să ne alegem ce îngrășăminte cumpărăm.
Pentru zona de deal, dintre îngrășămintele cu azot, cel mai potrivit este azotatul de calciu (nitrocalcarul) și sub nici o motivație nu se va folosi sulfatul de amoniu, care ar produce mai mult rău decât bine, în special pe solurile acide.
În zonele cu soluri sărăturate, lucrurile se inversează, cel mai potrivit fiind sulfatul de amoniu. Pe solurile din câmpie, cel mai folosit este azotatul de amoniu. Îngrășămintele singulare cu fosfor (superfosfat) sau cu potasiu (sare potasică) nu se pot aplica în primăvară pentru nici o cultură, acestea fiind greu solubile și nu vor mai fi folosite în anul respectiv de către plante.
Pe suprafețele pe care nu s-au aplicat din toamnă îngrășăminte cu fosfor și potasiu pentru culturile de primăvară, în special pentru sfecla de zahăr, cartof și floarea-soarelui, este obligatoriu să se aplice în primăvară, la pregătirea patului germinativ, îngrășăminte complexe, cu toate cele trei elemente: azot, fosfor și potasiu. Pentru culturile de toamnă (grâu, orz etc.) care nu au fost fertilizate înainte de semănat cu îngrășăminte cu fosfor, fără a fi o soluție fericită, dar este totuși o soluție, trebuie să se aplice în aceste luni de iarnă, pe teren înghețat, îngrășăminte complexe cu azot și fosfor. În acest fel, o mică parte din fosforul din aceste îngrășăminte va fi folosit de cultura la care se aplică.
În lunile de iarnă, insectele dăunătoare și rozătoarele continuă să se hrănească, și deci să consume și să deprecieze produsele depozitate. De asemenea, la baza vracurilor de semințe și lângă pereți pot apărea necazuri datorate diferențelor de temperatură și umiditate, deci pot să doarmă liniștiți numai cei care verifică săptămânal starea produselor depozitate.
Principalele lucrări agricole din luna ianuarie în sectorul
vegetal sunt: condiționarea semințelor pentru semănatul de primăvară și trimiterea probelor la inspectoratul județean pentru controlul calității semințelor și al materialului săditor; transportul gunoiului de grajd în câmp; aratul suprafețelor rămase nearate din toamnă; controlul fitosanitar al culturilor de toamnă; procurarea îngrășămintelor și a semințelor necesare pentru culturile din epoca I (ovăz, orzoaică de primăvară, mazăre, linte, sfeclă, mac [.a.).
Principalele lucrări legumicole
din luna ianuarie sunt: pregătirea programului de culturi al anului și procurarea semințelor, a substanțelor fitofarmaceutice și a îngrășămintelor.
Cultivatorii de legume din câmp și spații protejate trebuie, încă de la începutul anului, să-și facă un program de amplasare a culturilor principale și secundare „în timp și spațiu”, să-și procure și să pregătească semințele necesare înființării culturilor, materialele, uneltele, amenajările și instalațiile destinate întregului proces de producție. Procurarea semințelor este un obiectiv deosebit al acestei perioade calendaristice. Este valabilă și în legumicultură zicala „ce semeni, aia culegi”, deci cumpărarea semințelor din soiul sau hibridul dorit este posibilă numai de la unități specializate și autorizate pentru comercializarea semințelor de legume din România. În această lună are loc: pregătirea serelor-înmulțitor, a răsadnițelor și solariilor pentru producerea răsadurilor sau înființarea de culturi de verdețuri; repararea solariilor, asigurarea bazei materiale pentru începerea activității de însămânțare în vederea obținerii răsadurilor destinate culturilor timpurii din câmp .
Principalele lucrări pomicole din luna ianuarie sunt:
continuarea tratamentului I (acolo unde nu s-a încheiat) pentru combaterea dăunătorilor specifici, în zilele frumoase, cu temperaturi de peste 3-5 grade Celsius; verificarea gardurilor împrejmuitoare sau învelirea trunchiului pentru a proteja pomii de rozătoare; continuarea lucrărilor solului, dacă nu s-au terminat. În livezile neglijate câtiva ani, nu se exagerează cu adâncimea arăturii deoarece rădăcinile s-au ridicat spre suprafața solului. Se recomandă o adâncime a arăturii de 10-12 cm pentru pomii altoiți pe portaltoi vegetativi și 15-18 cm la pomii altoiți pe portaltoi generativi; se mai pot aplica îngrășăminte organice în doză de 25-30 de tone gunoi de grajd la hectar; se tratează rănile mari, scorburile și alte leziuni; după ninsori abundente sau polei, se scutură bine ramurile pomilor; se continuă tăierile de rodire și întreținere la măr, păr și prun; pentru restul speciilor, lucrarea se amână pentru sfârșitul lunii februarie și martie. La aceste lucrări se reduce talia pomilor, se rărește coroana și apoi se continuă normarea rodului, prin scurtarea semischeletelui deasupra unui număr convenabil de ramuri de rod; rănile mai mari de 12-20 mm se tratează cu soluție de piatră vânătă 2-3% și apoi se face pensulație cu vopsea de ulei consistentă: se va face verificarea pomilor stratificați, pichetarea terenului, săparea gropilor, repichetatul și alte lucrări necesare înființării noilor plantații, dar numai când solul nu este înghețat; se verifică și se repară uneltele, utilajele și tractoarele specifice; se va face aprovizionarea cu materiale: îngrășăminte, fungicide, insecticide, erbicide etc.; se va verifica sănătatea fructelor în depozitele de păstrare și se vor sorta, dacă este cazul.
Principalele lucrări viticole din luna ianuarie sunt:
continuarea transportului gunoiului de grajd în vie și aducerea îngrășămintelor minerale în fermă; procurarea materialelor și substanțelor necesare în plantație: insectofungicide, picheți, tutori, spalieri, materiale de legat; repararea uneltelor, utilajelor și tractoarelor; dacă vremea este bună, se poate începe tăierea în uscat în plantațiile conduse în forme semiînalte și înalte, cu soiuri rezistente la îngheț. Tot în această perioadă, se execută pritocul vinului, umplerea golurilor din vasele cu vin, distilarea drojdiei și a tescovinei.
Viticultorul, țăran harnic și priceput, își face bilanțul muncii de un an și totodată programul pentru anul care a sosit, ca roadele să fie mai bune și mai multe.
Principalele lucrări apicole din
luna ianuarie sunt: supravegherea iernării famiililor de albine, prin controale auditive săptămânale și îndepărtarea stărilor anormale constatate; îndepărtarea albinelor moarte de la urdiniș, în vederea ușurării accesului aerului în stup; îndepărtarea fără zgomot a gheții și a zăpezii bătătorite de pe scândurile de zbor ale stupilor; asigurarea liniștii familiilor de albine, prin prevenirea atacului șoarecilor, ciocănitorilor, păsărilor de curte; protejarea suplimentară a stupilor, prin perdele de protecție contra vânturilor și curenților puternici de aer; însârmarea fagurilor artificiali necesari sezonului următor; protejarea fagurilor de rezervă contra rozătoarelor; repararea, curățirea și dezinfecția inventarului apicol.
Oare chiar este ușoară viața de țăran, când are atâtea de făcut numai în luna ianuarie, darămite tot anul?
Victor Vătămanu
