Câteva recomandări privind alegerea structurii de culturi în sezonul următor

​„De trei ani încoace datele arată că avem producție medie la porumb, la nivel național, mai mică decât în 1989! Asta indică o orientare tehnologică, agrotehnică, științifică incorectă în politica de culturi agricole. Se face o risipă de suprafață, cu cheltuieli inutile. Ne mințim singuri cu cifre nerealiste în condițiile în care în multe județe s-a recoltat foarte puțin porumb sau deloc. Vor apărea schimbări rapide și suprafețele cu această cultură în țară vor scădea destul de abrupt”, este de părere dr. Emilian Negrilă, directorul SCDA Teleorman.

​El explică faptul că trebuie să trecem la un sistem foarte economic de lucru, începând de la pregătirea terenului, administrarea îngrășămintelor și altor inputuri, inclusiv folosirea unei genetici foarte bine adaptate care și-a dovedit valoarea în timp.
”Să nu mai alergăm după vârfuri de producție, ci să căutăm recolte stabile, cu randament bun”, este recomandarea sa.
Cum schimbări în modul de a lucra solul se produc deja, iar în multe ferme efectele sunt vizibile, directorul stațiunii crede că pentru sezonul următor trebuie schimbată și structura de culturi: cele de toamnă, în special păioasele, să atingă o pondere de 60-70% din suprafața cultivată, 5-8 % să fie alocată leguminoaselor anuale, iar restul să fie completat de culturi de primăvară funcție de condițiile anului. Așa cum s-a văzut vara acesta, ”nici măcar floarea soarelui nu mai reprezintă o soluție foarte profitabilă în multe ferme, când se obțin 600-700 kg /ha, și cu costuri mari”, punctează Emilian Negrilă.
Rapița, dacă avem ceva ploi și un teren pregătit, se poate semăna până la 30 septembrie, dar doar în condiții cu șanse de reușită, mai spune directorul de la Teleorman, care subliniază încă o dată necesitatea de a adapta structura de culturi la condițiile fermei.
Și pentru că apa a devenit factorul cel mai limitativ, se impune folosirea ei mult mai judicioasă, cu eficiență maximă. Directorul Stațiunii atrage atenția asupra faptului că și acolo unde există posibilitatea de irigare, de multe ori se face risipă pentru că ”nu se fac studii sau alte intervenții de ordin științific privind nevoile culturii în raport cu producția, momentele optime de administrare etc.: ”Vedem cum în alte zone apa este restricționată și cred și noi vom ajunge curând la așa ceva. Cred că ar trebui să dezvoltăm amenajările pentru irigat acolo unde se poate în mod real și eficient, iar în zonele unde se va ajunge mai târziu cu acestea, să se practice un sistem foarte economic de cultură”.
În contextul reducerii cheltuielilor, folosirea ”seminței din pătul” poate fi o capcană, atenționează dr. Emilian Negrilă: dacă la plante precum orz sau grâu se folosește din sămânță proprie, până la un nivel de sămânță certificată C2, C3 se mai acceptă, deși nu este indicat de semănat. Dar dacă de la acest nivel încolo se continuă, chiar și la aceste specii autogame ne putem trezi că în generația patru-cinci plantele nu mai sunt ceea ce știm noi, nu mai seamănă cu soiul original omologat. Sunt abateri mari și se pierd exact caracteristicile de care avem nevoie. Pentru că noi nu mai avem în ferme o altă verigă tehnologică esențială pentru păstrarea autenticității soiului: lucrarea de purificare biologică. De aceea o sămânță care a trecut prin toate etapele de selecție și care este sigură din punct de vedere fitosanitar și al purității biologice, va fi mai scumpă”.
Alte recomandări ale cercetătorilor sunt legate de densitatea de semănat care trebuie corelată cu disponibilitatea apei pentru fiecare bob.
”În condiții de secetă pedologică și arșiță, să revenim la unele tehnologii clasice în privința densității, care să asigure o cantitate de apă pentru fiecare plantă”. De asemenea atenție deosebită cer lucrările de erbicidare și de aplicare a produselor de protecție a plantelor. Erbicidele, fie preemergente, fie postemergente, nemaiavând suficientă apă care să le levige sau lucrări de profunzime ale solului, pot influența negativ cultura următoare din cauza efectului de remanență. Aceeași recomandare de atenție este și pentru îngrășăminte, care trebuie aplicate fracționat pe doze, pe etape, localizat astfel încât pierderile de substanțe să fie minime. Cât privește fertilizarea de bază este o problemă, spune directorul de la Teleorman, pentru că începe să dispară ca verigă tehnologică. Pe terenurile alcaline sau cu reacție neutră se mai pot administra îngrășăminte tip sulfat de amoniu care să ”perturbe” puțin echilibru chimic din sol și să pună la dispoziția plantelor ionii de potasiu sau fosfor care sun blocați în sistemul coloidal. Iar azotul- anual, localizat, cu recomandarea folosirii azotatului de potasiu. Așadar, în această toamnă va trebui să crească ponderea la cereale păioase, chiar cu extinderea suprafețelor de orz (și încet-încet acest lucru se întâmplă). La păioase însă trebuie acordată mai multă atenție la structura de soiuri, și mai ales la densitățile de semănat.
 
Culturi alternative?
Echipa de SCDA Teleorman caută de mai mult timp soluții alternative de a combate efectele secetei, fie prin agrotehnica solului, fie prin structura de culturi și rotații. Au avut rezultate bune datorită geneticii alese și/sau a tehnologiilor aplicate, în condițiile în care mulți alți fermieri din zonă au avut pierderi serioase. 
”Noi de mai mulți ani sugerăm căutarea de culturi alternative care să nu ocupe terenul o perioadă lungă, să aibă randament mai bun în condiții de secetă etc. De anul acesta facem teste inclusiv cu mei, care a trecut de 3-4 tone/ha în aceste condiții din sudul țării și are perioadă foarte scurtă de vegetație”, spune directorul Stațiunii. Dacă în anii anteriori culturile de acoperire au putut ajuta cultura de bază să dea producții bune, anul acesta nici măcar acestea nu au făcut față căldurii excesive și secetei prelungite din Teleorman, unde nu au fost precipitații timp de patru luni, cu doar 285 mm pe un an agricol. În consecință sezonul următor vine cu un deficit de umiditate pe o adâncime a solului de până la 1 m.
În opinia specialistului, sorgul poate fi o soluție, dar în anumite condiții: fiind o plantă mare consumatoare de elemente nutritive, fertilizarea pentru următoarele culturi trebuie făcută foarte bine, și gândită pe 2-3 ani înainte pentru a reface rezerva de nutrienți din sol. Este o variantă, dar sunt necesare mai multe studii în diverse situații de cultură.
”Nu este ușor de identificat alternative, dar treptat, pe măsură ce obținem informații trebuie căutate și alte soluții, mai ales că evoluția climatică nu este foarte încurajatoare. Perioadele lungi de secetă și arșiță vor deveni aproape normale”.
 
Restricțiile și despăgubirile nu sunt soluții eficiente pe termen lung
”Permanent de acum încolo trebuie să ne uităm la valorificare, la costuri versus venituri. Să regândim structurile de culturi și agrotehnica, să ”periem” tehnologiile de balast de costuri astfel încât să putem asigura o producție medie rezonabilă și acoperirea cheltuielilor”, subliniază din nou directorul Emilian Negrilă.
Faptul că se acordă niște despăgubiri e bine, dar nu este o soluție pe termen lung, nu rezolvă problema. Nu trebuie să devină un principiu de funcționare! Agricultura nu poate supraviețui decât dacă se folosește orice resursă: tehnică, tehnologică, cu genetică de calitate. Din păcate nu sunt finanțate proiecte de cercetare a acestor factori precum nutriția în condiții de secetă extremă. Ce economie de piață este acesta, când păstrăm niște reguli rigide stabilite arbitrar în care ne limităm doar la restricții? Înțeleg din asta că statul nu dorește să aibă agenți economici performanți. Se pot face o serie de parteneriate cu firme sau ferme performante în care orice element nou să poți să-l aplici, dar nu într-un sistem închis în care avem numai restricții, fără niciun efect economic palpabil”.
 
Roxana Drăghici