Ce are nevoie România: sere calde sau solarii reci?

​Dr. chim. Victor Lăcătuș, membru titular ASAS este de părere că ambele își pot găsi loc, dar un solar modern și dotat corespunzător se pretează mai bine condițiilor de la noi. Țara noastră se află în zona europeană B de însorire. Această poziție geografică ne conferă unele avantaje: timpurietate, energie solară ca alternativă la cea fosilă, metabolizare maximă a nitraților ș.a. Însă modul în care au evoluat lucrurile din punct de vedere organizatoric, dar şi climatic, au condus la reducerea semnificativă a suprafețelor cultivate cu legume, de la cca 235.000 ha la, probabil, sub 150.000 ha, estimează dr. V. Lăcătuș. 

​Dintr-un raport al Grupului Interguvernamental al experților asupra evoluției climei (IPCC) reiese faptul că în sudul Europei trebuie să ne așteptăm la condiții climatice foarte grele (secetă, temperaturi foarte ridicate) şi la o scădere a disponibilității resurselor de apă. Chiar şi în tarile din Europa de Nord, mai competitive în acest moment, procesul de schimbare climatică se va traduce printr-o creştere a frecvenţei perioadelor de secetă estivală. În România, s-a raportat o creștere de 0,5 °C, iar în perioada 2001-2020 creşterea a fost de peste 1 °C. Ultimii 20 de ani au fost cei mai călduroşi. Fenomenul de deșertificare este deja prezent în unele areale– partea de Vest a Olteniei şi de SE a Banatului, în Dobrogea. Precipitațiile, uneori chiar dacă pe alocuri au produs inundații, cel mai adesea nu au acoperit decât parțial deficitul de apă din sol.
 
Datele INS, departe de realitate
”Analizând datele din România, se poate constata că deşi suprafaţa de legume s-a redus considerabil, totuşi producţia totală este destul de bună. Aceasta se datorează sectorului de legume protejate care aproape s-a triplat în ultimii 25 ani, ajungând la cca 10.000 ha, triplare însă realizată de cele mai multe ori pe cheltuiala cultivatorilor! Aşa se explică şi producţiile medii ridicate la tomate, castraveţi, ardei şi pătlăgele vinete, conducând în final la o medie generală de cca 30 t/ha, ceea ce ne-ar situa pe un loc 4, mult mai onorabil şi real în ierarhia ţărilor europene producătoare de legume. Menţionez că după datele comunicate de INS, producţia medie de legume a României variază între 12 şi 16 t/ha, o producţie falimentară, ceea ce este departe de realitate. Chiar dacă am lua în calcul mijloacele de producție ”primitive” în unele cazuri de care dispun cultivatorii, lipsa de organizare a acestora, tehnologiile practicate, pe alocuri ”arhaice”, forţa lor financiară precară şi nu în ultimul rând lipsa unei pieţe de legume organizate la nivel național”, explică dr. Victor Lăcătuș.
 
Triplarea suprafețelor cu spații protejate, în special solarii
Este necesar să creştem această suprafaţă la cca 30.000 ha. În Europa tendinţa de creştere a suprafeţelor de culturi protejate este foarte clară, aceasta fiind de circa 700.000 ha, cu o creştere medie de 1,5-2 ori. Spania are în jur de 200.000 ha, Grecia şi-a mărit suprafaţa de 10 ori în ultimii 10 ani ajungând la 5.000 ha, Turcia are peste 55.000 ha, din care 33% tunele joase, până şi Republica Moldova şi-a mărit în perioada 2000-2009 suprafaţa de 6 ori, ajungând la 462 ha din care 412 ha solarii. La aceste ţări aş mai adăuga Israelul cu o creştere de 6,5 ori ajungând la 35.000 ha şi Statele Unite cu 90.000 ha reprezentând o creştere de 4 ori.
Sunt numeroase argumente care să susțină nevoia creșterii suprafețelor de spații protejate. Cele mai importante sunt legate în primul rând modificările climatice la nivel global şi regional și incertitudinea cultivării legumelor în câmp deschis (secetă, variația umidității relative a aerului, diferențe mari de temperatură între zi și noapte, dăunători, viroze ș.a.); ocuparea terenului pe tot parcursul anului (culturi anticipate, succesive, asociate, prelungite); creşterea semnificativă a cererii de legume proaspete şi de calitate; oferta deosebită a pieţii pe întreg lanţul tehnologic (de la semințe hibride la materiale de construcție.); obţinerea unor producţii mari şi de calitate; realizarea unor coeficienţi ridicaţi de valorificare a energiei fosile prin construcții moderne. La acestea se adaugă un control mai bun al factorilor de mediu, utilizarea de culturi fără sol, fertigare, control integrat al dăunătorilor, ș.a.; posibilitatea practicării unor tehnologii de vârf durabile și profitabile, posibilități reale de diversificare prin introducerea de noi specii, o valorificare maximă a rezultatelor cercetării, dar cu o finanțare corespunzătoare a acesteia.
Nu este lipsită de interes nici creşterea suprafeţelor de sere încălzite. Deşi sunt discuţii cu privire la eficienţa acestora în condiţiile unor ierni aspre de la noi din ţară, noile tipuri constructive, dotările şi noile tehnologii de cultură schimbă optica de analiză economică. Ele pot asigura: creşterea timpurietăţii (100-300 %) şi a producţei totale (100 %); obţinerea unor produse de calitate superioară; un regim termic şi hidric optim; reducerea pierderilor de apă şi a nutrienţilor din sol; reducerea presiunii de atac a dăunătorilor; creşterea posibilităţilor de diversificare, reducerea consumurilor energetice specifice (30-50 %).
Păcat că ”programul tomata” lansat de MADR a fost eronat conceput, el fiind axat pe producția de tomate, mai târziu fiind incluse și alte specii de legume, și nu pe creșterea și modernizarea suprafețelor de solarii, a subliniat în repetate rânduri specialistul.
”Părerea mea este că Statul ar trebui să nu se implice în proiecte de construire a unor complexe mari de sere încălzite. Cine are bani, poate să construiască așa ceva. Cine nu, să se orienteze către solarii reci! Dar tipuri constructive noi, cu o înălțime la coamă de minim 4,5 m, să se evite lemnul, să se asigure ventilație eficientă mai ales când acestea sunt foarte lungi, să fie acoperite cu folie dublă, cu umbrire, dotate cu fertirigare având la bază analiza solului și a apei, să folosim material biologic performant, eventual altoit, cu sisteme de monitorizare digitală a factorilor de mediu, etc. Într-un cuvânt să practicăm pe cât posibil o legumicultură inteligentă, de precizie”, a spus dr. Victor Lăcătuș. El a atras atenția și asupra necesității susținerii un sistem eficient de informare, restructurarea serviciilor de consultanță privind accesarea fondurilor europene nerambursabile și de ce nu, chiar găsirea de soluții pentru acordarea de sprijin financiar producătorilor ajungându-se până la acordarea de ajutor de Stat (mai ales în condiții de pandemie). MADR joacă un rol foarte important și are o foarte mare responsabilitate în privința dezvoltării acestui sector. Poate dacă ar avea în organizarea sa un Departament al Horticulturii, ar înțelege mai bine cu ce ne confruntăm, iar legumicultorii ar fi avut cu cine discuta!
 
Roxana Drăghici