Condițiile ecologice în dezvoltarea dăunătorilor
Factorii de mediu cei mai importanți care influențează dezvoltarea și reproducerea dăunătorilor din depozitele de produse agricole și horticole sunt: fizice (temperatura, umiditatea, curenții de aer și lumină) și biologici (hrană și omul).
Dintre factorii fizici, temperatura aerului și a hranei constituie factorul care influențează mult biologia dăunătorilor, mai ales a insectelor și a acrienilor, care, fiind animale poichiloterme (cu sânge rece), au temperatura corpului variabilă, dependentă de cea a mediului. În depozitele unde se păstrează produse vegetale trebuie să fie o temperatură de 12-14 grade Celsius și o atmosferă uscată, temperatură care să asigure un schimb intens de substanțe în organism pentru uzarea rezervelor, iar atmosfera uscată să determine o mai rapidă desfășurare a procesului de deshidratare. Înmulțirea și dezvoltarea dăunătorilor prezintă o mare sensibilitate la temperaturi ridicate sau scăzute, fiecare specie preferând o anume temperatură și având o rezistență proprie între anumite limite, cu un maxim (50-60 de grade Celsius), optim (18-36 grade Celsius) și un minim ( 8-12 grade Celsius). Astfel, cunoscând suma temperaturilor necesare unei generații și suma temperaturilor ce caracterizează o localitate, se poate afla raportul dintre sume și determina numărul de generații al speciei pentru acea localitate (zonă) și se va cunoaște astfel cum și când să se aplice cele mai eficiente măsuri de combatere.
În general, pentru o dezvoltare normală a dăunătorilor, temperatura este cuprinsă între 18 și 36 grade Celsius și la o umiditate corespunzătoare a produselor. În depozitele cu o temperatură mai ridicată de 18 grade Celsius, deci optimă pentru dezvoltarea dăunătorilor, potențialul biologic și de atac va fi maxim. Modificându-se însă temperatura mediului ambiant, mai scăzută de obicei decât limitele optime, se va determina ca biologia dăunătorilor să fie încetinită și astfel, treptat, ei vor pieri. S-a observat că multe insecte nu se mai dezvoltă și nu se mai reproduc normal sub 12 grade Celsius, iar la temperaturi sub 5 grade Celsius, intensitatea proceselor fiziologice scade. În general, scăderea treptată a temperaturii duce la încetinirea unor procese fizico-metabolice asupra pontei, dezvoltarea stadiilor este mai lentă, iar aproape de 0 grade Celsius începe fenomenul de amorțire, urmat de înghețarea sucurilor celulare, deshidratarea protoplasmei și moartea insectei. Astfel, mai sensibile sunt gărgărițele grâului și ale fasolei, moliile făinii etc., iar gărgărița mazării poate rezista luni de zile la temperaturi mai scăzute.
Temperaturile mai mari de 36 de grade Celsius influențează negativ dezvoltarea dăunătorilor și ei pot pieri mai repede decât la temperaturi scăzute, unde, de exemplu, gărgărița grâului rezistă 25-30 de zile la minus 5 grade Celsius, iar cea a orezului numai 4 zile. De aceea, se recomandă să se mențină în depozite, pe timpul iernii, temperaturi în afara celor optime (0-8 grade Celsius), de minus 2, minus 5 grade Celisus și chiar minus 6, minus 10 grade Celius, pentru întreruperea ciclului biologic.
Umiditatea constituie un alt factor fizic ce influențează direct dezvoltarea dăunătorilor din depozite. Acarienii și insectele iau apa necesară metabolismului propriu, mai ales din atmosferă, prin respirație și mai puțin prin hrană; în lipsa umidității, dăunătorii nu se mai dezvoltă normal și pot pieri. Umiditatea relativă a aerului este optimă la 65-75%, sub 60% fiind defavorabilă. Se menționează că acarienii și insectele nu consumă decât semințe cu o umiditate mai mare de 12%.
Există un raport direct între temperaturile scăzute din depozite și umiditatea cerealelor, ce determină modificări în biologia dăunătorilor, constatându-se că ei rezistă mai mult timp în cerealele umede și la temperaturi scăzute decât în cele uscate. Astfel, la minus 5 grade Celsius, gărgărițele cerealelor din depozitele de păstrare au o vitalitate corespunzătoare umidității cerealelor; la umiditate maximă (18%), durata ciclului biologic este de 100 de zile, la umiditate optimă (14%) este de 40 de zile, iar la umiditate de 11%, durata scade la 20 de zile. Apare astfel necesitatea folosirii căldurii și a frigului în complexul de măsuri împotriva dăunătorilor din depozite, respectiv răcirea și uscarea (12-14% umiditate) cerealelor. Cunoscând valorile temperaturii și ale umidității optime dezvoltării și înmulțirii dăunătorilor, microclimatul local și condițiile optime păstrării produselor vegetale, se poate influența direct și eficient biologia lor spre cele după extreme (maxim, dar mai ales minim, la minus 6 spre minus 10 grade în timpul iernii), ceea ce va determina reducerea potențialului biotic și de atac și chiar moartea (2-4 zile, la minus 10 grade Celsius).
Dintre factorii abiotici – fizici care influențează biologia dăunătorilor din depozite, în afară de temperatură și umiditate, mai sunt importanți și factorii: curenți de aer și lumină. În general, acarienii și insectele prezintă o mare sensibilitate la curenții de aer, iar în ceea ce privește lumina, se cunoaște faptul că majoritatea dăunătorilor din depozite sunt lucifugi, ziua stând ascunși în locuri mai întunecoase și apărând imediat ce s-a întunecat, ei atacând, în general, numai noaptea. De aici recomandarea ca păstrarea produselor vegetale să se facă în camere, magazii etc. cât mai bine luminate. De asemenea, lumina solară influențează defavorabil vitalitatea și puterea de atac a dăunătorilor, deoarece ea este bine absorbită de corpul lor și conduce la o ridicare a temperaturii proprii, în paralel cu cea a mediului ambiant,provocându-le o paralizie termică. Astfel, se menționează că la 30-35 de grade Celsius și sub influența directă a radiațiilor solare dăunătorii pier în scurt timp.
A doua grupă importantă de factori de mediu care influențează direct dezvoltarea și înmulțirea dăunătorilor din depozite o constitue factorii biologici: hrana și acțiunile omului. Hrana reprezintă factorul principal care influențează determinant viața insectelor, rapiditatea dezvoltării lor biologice, având rol primordial, mai ales în stadiul larvar, care se caracterizează prin voracitate maximă și, implicit, o creștere rapidă (în 20 de zile, unele omizi își măresc masa corporală de 1-2 mii de ori). Astfel, când dăunătorii au hrană din abundență (cazul depozitelor) și condiții de mediu normale, dezvoltarea lor este optimă, și invers, la o hrană redusă are loc o prelungire a dezvoltării stadiului larvar și deci a întregului ciclu biologic. De asemenea, cantitatea de hrană poate reduce mult evoluția ciclului biologic al dăunătorilor, deoarece ei cer mai ales temperaturi scăzute, cantități apreciabile de hrană pentru dezvoltarea și reproducerea normală proprie. Literatura de specialitate prezintă faptul că semințele sparte sau zdrobite sunt preferate de dăunători în atacurile lor, ceea ce favorizează potențialul de atac și, ca urmare a atacului, daunele.
Factorul antropic (omul), prin multiplele forme ale activității sale, determină o influență complexă, de mare însemnătate în reducerea la maximum a atacurilor cauzate de dăunători. Astfel, se recomandă: produsele agricole și horticole ce se depozitează să nu cuprindă dăunători; produsele să aibă procentul de umiditate normal (13%); construcțiile (magazii, depozite etc.) să corespundă igienic, să fie curate, dezinfectate și deratizate de două ori pe an; să creeze condiții defavorabile biologiei dăunătorilorprin: curățenie, temperaturi scăzute, lipsa de întuneric, lopătări dese și energice, pentru distrugerea ouălor și a larvelor ce sunt stadii mai sensibile etc. De asemenea, omul, prin acțiunile sale, poate să dirijeze unele condiții de mediu în scopul prevenirii, defavorizării dezvoltării dăunătorilor și chiar prin organizarea unei combateri eficiente a acestora din depozite și deci să reducă la maximum pagubele provocate produselor vegetale.
Omul, ca factor ecologic general, trebuie să cunoască condițiile optime pentru dezvoltarea și răspândirea dăunătorilor produselor agricole și horticole depozitate și mai ales să cunoască faptul că mediul optim pentru biologia dăunătorilor este depozitul (magazia, silozul etc.) în care ei își găsesc hrana, factor biologic determinant în evoluția normală a lor, ca și terenul din jurul magaziilor, ariile, mașinile agricole etc. În general, focarul de înmulțire a dăunătorilor îl constituie depozitele de produse agricole și horticole, unde nu se respectă regulile elementare de igienă a spațiilor de depozitare, construcții cu umezeală, construcții întunecate, uneori cu ventilație necorespunzătoare și crăpături pronunțate în pereți, podele și unde se localizează paraziții.
Un alt element ecologic ce poate fi influențat de om este arealul de răspândire a speciilor de dăunători. Astfel, se știe că arealul geografic al dăunătorilor din depozite și căile de răspândire a lor sunt favorizate de un climat zonal, cu ierni blânde, și astfel dezvoltarea și biologia lor ca animale poichiloterme depind total de climă (desigur, climă caldă). Răspândirea dăunătorilor în magaziile de cereale se face, în general, prin produsele vegetale infestate și favorizată biologic prin condiții de igienă necorespunzătoare locale, la care se adăugă particularitățile de specie și condițiile de mediu (prin zbor mai ales, cum este cazul gărgărițelor leguminoaselor, care pot ataca concomitent și în câmp, ajungând în magazii împreună cu gărgărițele cerealelor și continuând intens atacul). În general, se consideră că izvoarele de infestare cele mai importante cu dăunători sunt: depozitele cu produse vegetale, magaziile și silozurile necondiționate (curățenie, dezinsecție și deratizare de două ori pe an etc.), ce permit localizarea paraziților. De aici obligativitatea că aceste izvoare de infestare să fie total și oportun înlăturate, pentru o reducere maximă a puterii de răspândire și de atac a dăunătorilor și pentru realizarea unor condiții de păstrare cât mai bune a produselor vegetale în depozite.
Victor VĂTĂMANU
Citește și : Depistarea daunatorilor si stabilirea intensitatii atacului (II)
