Cercetarea depozitelor pentru depistarea daunatorilor si stabilirea intensitatii atacului (I)

Condiţiile ecologice în dezvoltarea dăunătorilor
Factorii de mediu cei mai importanţi care influenţează dezvoltarea şi reproducerea dăunătorilor din depozitele de produse agricole şi horticole sunt: fizice (temperatura, umiditatea, curenţii de aer şi lumină) şi biologici (hrană şi omul).

---

Dintre factorii fizici, temperatura aerului şi a hranei constituie factorul care influenţează mult biologia dăunătorilor, mai ales a insectelor şi a acrienilor, care, fiind animale poichiloterme (cu sânge rece), au temperatura corpului variabilă, dependentă de cea a mediului. În depozitele unde se păstrează produse vegetale trebuie să fie o temperatură de 12-14 grade Celsius şi o atmosferă uscată, temperatură care să asigure un schimb intens de substanţe în organism pentru uzarea rezervelor, iar atmosfera uscată să determine o mai rapidă desfăşurare a procesului de deshidratare. Înmulţirea şi dezvoltarea dăunătorilor prezintă o mare sensibilitate la temperaturi ridicate sau scăzute, fiecare specie preferând o anume temperatură şi având o rezistenţă proprie între anumite limite, cu un maxim (50-60 de grade Celsius), optim (18-36 grade Celsius) şi un minim ( 8-12 grade Celsius). Astfel, cunoscând suma temperaturilor necesare unei generaţii şi suma temperaturilor ce caracterizează o localitate, se poate afla raportul dintre sume şi determina numărul de generaţii al speciei pentru acea localitate (zonă) şi se va cunoaşte astfel cum şi când să se aplice cele mai eficiente măsuri de combatere.

În general, pentru o dezvoltare normală a dăunătorilor, temperatura este cuprinsă între 18 şi 36 grade Celsius şi la o umiditate corespunzătoare a produselor. În depozitele cu o temperatură mai ridicată de 18 grade Celsius, deci optimă pentru dezvoltarea dăunătorilor, potenţialul biologic şi de atac va fi maxim. Modificându-se însă temperatura mediului ambiant, mai scăzută de obicei decât limitele optime, se va determina ca biologia dăunătorilor să fie încetinită şi astfel, treptat, ei vor pieri. S-a observat că multe insecte nu se mai dezvoltă şi nu se mai reproduc normal sub 12 grade Celsius, iar la temperaturi sub 5 grade Celsius, intensitatea proceselor fiziologice scade. În general, scăderea treptată a temperaturii duce la încetinirea unor procese fizico-metabolice asupra pontei, dezvoltarea stadiilor este mai lentă, iar aproape de 0 grade Celsius începe fenomenul de amorţire, urmat de îngheţarea sucurilor celulare, deshidratarea protoplasmei şi moartea insectei. Astfel, mai sensibile sunt gărgăriţele grâului şi ale fasolei, moliile făinii etc., iar gărgăriţa mazării poate rezista luni de zile la temperaturi mai scăzute.

Temperaturile mai mari de 36 de grade Celsius influenţează negativ dezvoltarea dăunătorilor şi ei pot pieri mai repede decât la temperaturi scăzute, unde, de exemplu, gărgăriţa grâului rezistă 25-30 de zile la minus 5 grade Celsius, iar cea a orezului numai 4 zile. De aceea, se recomandă să se menţină în depozite, pe timpul iernii, temperaturi în afara celor optime (0-8 grade Celsius), de minus 2, minus 5 grade Celisus şi chiar minus 6, minus 10 grade Celius, pentru întreruperea ciclului biologic.

Umiditatea constituie un alt factor fizic ce influenţează direct dezvoltarea dăunătorilor din depozite. Acarienii şi insectele iau apa necesară metabolismului propriu, mai ales din atmosferă, prin respiraţie şi mai puţin prin hrană; în lipsa umidităţii, dăunătorii nu se mai dezvoltă normal şi pot pieri. Umiditatea relativă a aerului este optimă la 65-75%, sub 60% fiind defavorabilă. Se menţionează că acarienii şi insectele nu consumă decât seminţe cu o umiditate mai mare de 12%.

Există un raport direct între temperaturile scăzute din depozite şi umiditatea cerealelor, ce determină modificări în biologia dăunătorilor, constatându-se că ei rezistă mai mult timp în cerealele umede şi la temperaturi scăzute decât în cele uscate. Astfel, la minus 5 grade Celsius, gărgăriţele cerealelor din depozitele de păstrare au o vitalitate corespunzătoare umidităţii cerealelor; la umiditate maximă (18%), durata ciclului biologic este de 100 de zile, la umiditate optimă (14%) este de 40 de zile, iar la umiditate de 11%, durata scade la 20 de zile. Apare astfel necesitatea folosirii căldurii şi a frigului în complexul de măsuri împotriva dăunătorilor din depozite, respectiv răcirea şi uscarea (12-14% umiditate) cerealelor. Cunoscând valorile temperaturii şi ale umidităţii optime dezvoltării şi înmulţirii dăunătorilor, microclimatul local şi condiţiile optime păstrării produselor vegetale, se poate influenţa direct şi eficient biologia lor spre cele după extreme (maxim, dar mai ales minim, la minus 6 spre minus 10 grade în timpul iernii), ceea ce va determina reducerea potenţialului biotic şi de atac şi chiar moartea (2-4 zile, la minus 10 grade Celsius).

Dintre factorii abiotici - fizici care influenţează biologia dăunătorilor din depozite, în afară de temperatură şi umiditate, mai sunt importanţi şi factorii: curenţi de aer şi lumină. În general, acarienii şi insectele prezintă o mare sensibilitate la curenţii de aer, iar în ceea ce priveşte lumina, se cunoaşte faptul că majoritatea dăunătorilor din depozite sunt lucifugi, ziua stând ascunşi în locuri mai întunecoase şi apărând imediat ce s-a întunecat, ei atacând, în general, numai noaptea. De aici recomandarea ca păstrarea produselor vegetale să se facă în camere, magazii etc. cât mai bine luminate. De asemenea, lumina solară influenţează defavorabil vitalitatea şi puterea de atac a dăunătorilor, deoarece ea este bine absorbită de corpul lor şi conduce la o ridicare a temperaturii proprii, în paralel cu cea a mediului ambiant,provocându-le o paralizie termică. Astfel, se menţionează că la 30-35 de grade Celsius şi sub influenţa directă a radiaţiilor solare dăunătorii pier în scurt timp.

A doua grupă importantă de factori de mediu care influenţează direct dezvoltarea şi înmulţirea dăunătorilor din depozite o constitue factorii biologici: hrana şi acţiunile omului. Hrana reprezintă factorul principal care influenţează determinant viaţa insectelor, rapiditatea dezvoltării lor biologice, având rol primordial, mai ales în stadiul larvar, care se caracterizează prin voracitate maximă şi, implicit, o creştere rapidă (în 20 de zile, unele omizi îşi măresc masa corporală de 1-2 mii de ori). Astfel, când dăunătorii au hrană din abundenţă (cazul depozitelor) şi condiţii de mediu normale, dezvoltarea lor este optimă, şi invers, la o hrană redusă are loc o prelungire a dezvoltării stadiului larvar şi deci a întregului ciclu biologic. De asemenea, cantitatea de hrană poate reduce mult evoluţia ciclului biologic al dăunătorilor, deoarece ei cer mai ales temperaturi scăzute, cantităţi apreciabile de hrană pentru dezvoltarea şi reproducerea normală proprie. Literatura de specialitate prezintă faptul că seminţele sparte sau zdrobite sunt preferate de dăunători în atacurile lor, ceea ce favorizează potenţialul de atac şi, ca urmare a atacului, daunele.

Factorul antropic (omul), prin multiplele forme ale activităţii sale, determină o influenţă complexă, de mare însemnătate în reducerea la maximum a atacurilor cauzate de dăunători. Astfel, se recomandă: produsele agricole şi horticole ce se depozitează să nu cuprindă dăunători; produsele să aibă procentul de umiditate normal (13%); construcţiile (magazii, depozite etc.) să corespundă igienic, să fie curate, dezinfectate şi deratizate de două ori pe an; să creeze condiţii defavorabile biologiei dăunătorilorprin: curăţenie, temperaturi scăzute, lipsa de întuneric, lopătări dese şi energice, pentru distrugerea ouălor şi a larvelor ce sunt stadii mai sensibile etc. De asemenea, omul, prin acţiunile sale, poate să dirijeze unele condiţii de mediu în scopul prevenirii, defavorizării dezvoltării dăunătorilor şi chiar prin organizarea unei combateri eficiente a acestora din depozite şi deci să reducă la maximum pagubele provocate produselor vegetale.

Omul, ca factor ecologic general, trebuie să cunoască condiţiile optime pentru dezvoltarea şi răspândirea dăunătorilor produselor agricole şi horticole depozitate şi mai ales să cunoască faptul că mediul optim pentru biologia dăunătorilor este depozitul (magazia, silozul etc.) în care ei îşi găsesc hrana, factor biologic determinant în evoluţia normală a lor, ca şi terenul din jurul magaziilor, ariile, maşinile agricole etc. În general, focarul de înmulţire a dăunătorilor îl constituie depozitele de produse agricole şi horticole, unde nu se respectă regulile elementare de igienă a spaţiilor de depozitare, construcţii cu umezeală, construcţii întunecate, uneori cu ventilaţie necorespunzătoare şi crăpături pronunţate în pereţi, podele şi unde se localizează paraziţii.

Un alt element ecologic ce poate fi influenţat de om este arealul de răspândire a speciilor de dăunători. Astfel, se ştie că arealul geografic al dăunătorilor din depozite şi căile de răspândire a lor sunt favorizate de un climat zonal, cu ierni blânde, şi astfel dezvoltarea şi biologia lor ca animale poichiloterme depind total de climă (desigur, climă caldă). Răspândirea dăunătorilor în magaziile de cereale se face, în general, prin produsele vegetale infestate şi favorizată biologic prin condiţii de igienă necorespunzătoare locale, la care se adăugă particularităţile de specie şi condiţiile de mediu (prin zbor mai ales, cum este cazul gărgăriţelor leguminoaselor, care pot ataca concomitent şi în câmp, ajungând în magazii împreună cu gărgăriţele cerealelor şi continuând intens atacul). În general, se consideră că izvoarele de infestare cele mai importante cu dăunători sunt: depozitele cu produse vegetale, magaziile şi silozurile necondiţionate (curăţenie, dezinsecţie şi deratizare de două ori pe an etc.), ce permit localizarea paraziţilor. De aici obligativitatea că aceste izvoare de infestare să fie total şi oportun înlăturate, pentru o reducere maximă a puterii de răspândire şi de atac a dăunătorilor şi pentru realizarea unor condiţii de păstrare cât mai bune a produselor vegetale în depozite.

Victor VĂTĂMANU

Citește și : Depistarea daunatorilor si stabilirea intensitatii atacului (II)