Cercetările privind cultura cartofilor direct din sămânță avansează

​Semințele de cartofi hibride sau True Potato Seed (TPS) cum au fost ele numite, ar putea deveni o alternativă la utilizarea tuberculilor de cartofi ca material semincer. Universitatea olandeză din Wageningen WUR susține astfel de studii, în luna martie făcând publice câteva rezultate promițătoare ale unei teze de doctorat. 

„Inovația în ameliorarea hibridă a cartofului vine cu oportunități de reproiectare a sistemelor de multiplicare și cultivare a cartofului. Sistemul convențional prezintă provocări semnificative în ceea ce privește multiplicarea clonală a materiei prime; un proces lent din cauza ratelor scăzute de multiplicare, combinate cu o acumulare rapidă de dăunători și boli, adesea transmise prin intermediul solului. Mai mult, infrastructura pentru tuberculii-material semincer este costisitoare din cauza volumelor mari și perisabilității. În schimb, ameliorarea hibridă a cartofului oferă oportunitatea reproducerii sexuate prin producerea de ”semințe adevărate de cartof” (TPS) la rate mari per plantă, care nu sunt perisabile, au dimensiuni mici și pot fi libere de boli. Pentru a utiliza la maximum oportunitățile TPS hibride, sistemul de cultivare a cartofului ar trebui reproiectat”. În teste, randamentele de producție au variat între 26 și 50 de tone pe hectar, în funcție de metoda de cultivare și de materialul de pornire. Cercetările de doctorat ale lui Luuk van Dijk de la WUR vin cu propuneri de tehnologii  de cultivare și ce condiții pot influența recolta.

​Răsad de cartof din seră: momentul plantării în câmp și densitatea
În studiile cu plantarea de răsaduri obținute în seră, Van Dijk a studiat, printre alți factori de influență, și efectul bilonării solului în jurul bazei plantei pentru a stimula creșterea și dezvoltarea rădăcinilor. Acest lucru nu a afectat randamentul total în kilograme, dar a influențat pozitiv numărul de tuberculi. Randamentele din aceste studii au ajuns la 26 și 32 de tone pe hectar, apropiindu-se de randamentele medii de cartofi de plantat. Rezultatele au fost publicate într-un studiu care a raportat pentru prima dată randamente atât de mari pentru cartofii cultivați din sămânță.
Momentul de plantare a răsadurilor s-a dovedit, de asemenea, important. Transplantarea timpurie, în martie a fost asociată cu un risc de pierderi din cauza frigului și înghețului, în timp ce transplantarea târzie în iunie a dus la randamente mai mici din cauza unei perioade de creștere mai scurte în comparație cu transplantarea în aprilie sau mai. Vârsta răsadului nu a făcut nicio diferență: răsadurile de 6 săptămâni au avut performanțe la fel de bune ca răsadurile mai tinere, de 4 săptămâni, susținând observația că plantele mai mari experimentează un șoc de transplantare mai mare după plantare.
Studiile pe mai mulți ani arată, de asemenea, că densitatea plantelor este un factor important de control practic atât pentru randament, cât și pentru uniformitatea calibrului tuberculilor. Într-un sol nisipos ușor, s-au obținut randamente de până la 107 tone/hectar la o densitate de 200 de plante pe mp. Randamentul în sortarea calibrului comercial pentru cartofii de sămânță și cartofii mici a atins un maxim de 64 de tone pe hectar la o densitate de 50 de plante/mp.

Semănatul direct: mai puține etape, accent pe răsărire
Pe lângă transplantare, Van Dijk a investigat semănatul direct în câmp cu TPS drajat. O demonstrație a conceptului a arătat că în unele teste s-au obținut 50 de tone cartofi/ha sau mai mult. Această tehnologie elimină o parte din procesul de propagare, planificare, transport și transplantare. De asemenea, elimină etapa mai delicată și mai costisitoare a trecerii de la seră la câmp.
În același timp, semănatul în câmp impune cerințe mai mari asupra condițiilor din fazele inițiale de cultivare. De exemplu, o umiditate suficientă este crucială pentru o bună răsărire.
Cercetările privind folosirea semințelor de cartof în procesul de producție aduc clarificări pentru unele etape tehnologice, iar  adoptarea pe scară largă a TPS depinde nu numai de metoda de cultivare, ci și de soi. Acceptarea practică necesită varietăți hibride cu caracteristici mai performante, precum: o bună uniformitate a dimensiunii tuberculilor și o rezistență îmbunătățită la boli sau unii factori abiotici.
În acest studiu s-au folosit hibrizi experimentali, și sunt necesare testări suplimentare, dar are meritul de a aduce în atenție utilizarea abordărilor noi din genetică și a sistemelor de cultivare. TPS ar putea avea un impact deosebit în afara zonelor mari producătoare din nord-vestului Europei, cu condiții dificile de cultură.
 
Roxana Drăghici