Porumbul, ca plantă agricolă, poate fi încadrată în categoria plantelor cu cerințe ridicate de temperatură. Astfel, în urma cercetărilor întreprinse, s-a stabilit că temperatura minimă de germinație a porumbului este de 8-10 grade Celsius. În ultima perioadă, cercetarea științifică agricolă admite ca minim pentru germinație temperatura de 6 grade Celsius.
Dacă aceste condiții de temperatură sunt asigurate și, în același timp, porumbul beneficiază și de o zonă favorabilă de umiditate, la temperatura de 21 grade Celsius, acesta răsare într-o perioada de maximum 5-6 zile. Dacă temperatura menționată scade până la valoarea de 15,5-18 grade Celsius, perioada de răsărire se mărește, ajungând până la 8-10 zile.
Pentru a ajunge în faza de germinare, porumbul are nevoie de o sumă a gradelor efective necesare pentru această fenofază de 80-85 grade Celsius, având ca prag biologic suma de 8 grade Celsius. Aceste valori de temperatură au fost confirmate și de cercetările întreprinse de Gh. Bălteanu (1974), în special pentru experiențele cu porumb extratimpuriu și timpuriu, ca perioadă de vegetație.
Temperaturile scăzute după semănat înfluențează în mod negativ atât creșterea tulpiniței, cât și creșterea radăcinilor. În cazul în care se înregistrează o scădere a temperaturilor sub pragul biologic acceptat ca temperatură minimă de germinație, procesul de creștere a plantelor tinere de porumb este oprit, iar valorile de temperatură puțin mai mari.
Diferențe mari între hibrizii de porumb aflați în cultură apar atunci când capacitatea de refacere a plantelor de porumb este destul de ridicată, în cazul când în timpul germinației sau după răsărit se înregistrează temperaturi scăzute, sub 5 grade Celsius.
Hibrizii de porumb extratimpurii și timpurii creați în cadrul Institutului Național de Cereale și Plante Tehnice de la Fundulea și al stațiunilor de profil din țară au o sensibilitate mai redusă față de temperaturile scăzute de la începutul vegetației.
Când se înregistrează valori de temperatură sub 10 grade Celsius, absorbția apei în procesul de îmbibare a boabelor este mult redusă față de absorbția la 22 grade Celsius. În cadrul plantelor tinere, brumele ușoare distrug frunzele, iar temperatura de minus 4 grade Celsius distruge întreaga plantă de porumb.
De aceea, noii hibrizi de porumb ce urmează a fi produși trebuie să îndeplinească această cerință în procesul de creare, și anume rezistența la temperaturi mai scăzute, deoarece se urmărește semănatul cât mai timpuriu, pentru a preveni parcurgerea fenofazelor de înflorit și mătăsit în maximul de temperatură ce se înregistrează în prima decadă a lunii iulie. Cu cât se înaintează în vegetație, cerințele plantelor de porumb față de temperatură cresc în mod progresiv. Temperatura ridicată după răsărit scurtează perioada de vegetație și mărește ritmul de creștere a plantei. De exemplu, la temperatura medie de 22,7 grade Celsius, paniculul apare cu 12 zile mai timpuriu decât la temperatura medie de 20 de grade Celsius. De asemenea, înălțimea plantei de porumb crește progresiv, o dată cu creșterea valorilor de temperatură. Atunci când temperatura este ridicată în timpul zilei și scăzută în timpul nopții, ritmul de creștere a plantelor de porumb se reduce, perioada de vegetație se prelungește și producția scade.
În cazul culturii de porumb pentru boabe, oscilațiile de temperatură de la zi la noapte, care apar înainte de fecundare, întârzie evident creșterea și dezvoltarea plantelor, au acțiune negativă asupra organelor generative bărbătești, anterele rămânând seci, iar grăunciorii de polen rămân mici și deformați, inapți pentru fecundare.
O perioadă de 3-4 zile consecutive, în care acționează regimul cu amplitutidini mari de temperatură între zi și noapte, poate deregla metabolismul plantei de porumb până la compromiterea recoltei sau diminuarea acesteia într-un procent destul de ridicat. Din datele de cercetare agricolă existente, când temperatura lunii mai scade sub 12,7 grade Celsius, producția de porumb boabe scade cu 15%, iar dacă temperatura oscilează între 13,3 și 14,4 grade Celsius, productia de porumb boabe scade cu 3-4%.
Temperaturile mai mari de 35 grade Celsius determină o grăbire a formării inflorescenței mascule și apariția acesteia cu multe zile înaintea stigmatelor. I. Safta (1965) a constatat că decalajul între cele două inflorescente poate fi cuprins între 3 și 6 zile, până la 10-12 zile. Temperaturile prea ridicate determină reducerea vitalității polenului și împiedicarea germinației acestuia pe stigmate, ceea ce duce la obținerea în lan a unui număr mare de plante sterile. Tot I. Safta constata că între decalajul exprimat în zile de la inspicare și până la apariția stigmatelor și producție există o corelație distinct negativă, practic, cu cât decalajul este mai mare, cu atât mai mult scade producția. De asemenea, temperaturile excesive din perioada înfloririi determină scăderea producției de boabe. Temperatura optimă medie zilnică din perioada înspicatului și fecundării nu trebuie să treacă de 23 grade Celsius, pentru a putea obține producții bune economico-financiar.
În perioada de la fecundare la coacere, temperaturile mai mari de 30 de grade Celsius și o atmosferă uscată pot provoca coacerea prematură a porumbului, scăzând astfel recolta, în timp ce temperaturile mai mici de 16 grade Celsius și o atmosferă prea umedă determină prelungirea perioadei de coacere. Oscilațiile mari de temperatură, începând cu ziua a 5-a după fecundare, cu o durată de numai 2-4 zile, determină mari modificări în procesul de formare a bobului de porumb, conducând la fenomenul de șișităvire, cu intensități diferite, în timp ce scăderea temperaturii până la 1,5-3 grade, în faza de coacere în lapte, provoacă oprirea procesului de acumulare a substanțelor, înnegrirea și distrugerea bobului.
Din faza de coacere în ceară până la coacerea deplină, un climat uscat, cu temperaturi ridicate (peste 21 grade Celsius) asigură maturarea plantei în cele mai bune condiții.
Brumele timpurii de la începutul toamnei aduc mari prejudicii porumbului în faza de coacere în lapte, mai puțin în faza de coacere în ceară și nici un prejudiciu în faza de coacere deplină.
Pentru România, cele mai favorabile temperaturi lunare pentru cultura de porumb boabe, după J. Humlum, sunt: mai, 16-20 grade Celsius; iunie, 19-21 grade Celsius; iulie, 20-23 grade Celsius; august, 19-22 grade Celsius; septembrie, 14-17 grade Celsius. Tot același autor afirma că temperatura lunii mai de 12 sau mai mică de 12 grade Celsius determină scăderea producției cu aproximativ 40%. Aceste date sunt în concordanță cu cerințele de temperatură ale porumbului din alte țări, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al temperaturii, pe teritoriul țării noastre se găsesc zone întinse care corespund biologiei porumbului.
În general, este justificată părerea că nu temperatura medie a celei mai călduroase luni are rol hotărâtor în limitarea ariei de cultură a porumbului spre nord, ci temperatura medie a lunii de însămânțare și lipsa înghețurilor de la începutul creșterii.
În cazul înregistrarii unei sume a temperaturilor sub particularitățile biologice ale hibrizilor, perioada de vegetație a acestora se prelungește, iar dacă temperaturile din cursul vegetației sunt însemnat mai scăzute, hibrizii nu mai ajung la maturitate.
Evaluând disponibilul de temperatură pentru porumb pe teritoriul țării noastre prin relația statistică între suma temperaturilor mai mari de 10 grade Celsius și temperatură medie lunară, I.
Picu, însumând valorile din fiecare lună de la sfârșit către începutul perioadei de vegetație (octombrie-aprilie) și folosind datele medii multianuale din mai multe stații meteorologice, a obținut curba disponibilului mediu de temperatură pentru zonele de cultură a porumbului din România.
Analizând această curbă, rezultă faptul că în unele zone de cultură a porumbului suma temperaturilor efective cerută de hibrizii de porumb este foarte scăzută, chiar sub 1.200 de grade Celsius, fapt care atrage atenția asupra respectării stricte a zonării acestora, asupra respectării tehnologiilor de cultivare, îndeosebi a epocii de semănat și asupra măririi eforturilor de a crea hibrizi cu perioada de vegetație cât mai scurtă. Acest ultim deziderat se cere luat în calcul și pentru zona de sud a țării, cu toate că aici se înregistrează frecvent, în ultima perioadă, “optima de vegetație”, de aproape 1.600 de grade Cesius.
Temperatura solului influențează în mare măsură atât creșterea rădăcinilor, cât și creșterea părții aeriene, precum și parcurgerea fazelor de vegetație. Potrivit datelor oferite de cercetarea agricolă românească, rădăcinile porumbului se dezvoltă cel mai bine la temperatura solului de 24 de grade Celsius, organele supraterestre, în primele faze, la temperatura de circa 24 de grade Celsius, iar în fazele mai târzii, la 28 de grade Celsius. Florile se formează timpuriu, la o temperatură a solului de 28-32 de grade Celsius. Porumbul nu ajunge la maturitate când temperatura solului este mai mică de 16 grade Celsius.
Victor Vătămanu
