Certificarea GLOBAL GAP – pentru toți producătorii sau doar pentru cei ce vând la supermarket?

​Pentru fermierii care vând în marile rețele de magazine, certificarea GLOBAL GAP este aproape obligatorie. Dar ce înseamnă pentru un producător de legume-fructe obținerea unui astfel de certificat și care sunt provocările în acest domeniu? Ar trebui fie certificat producătorul dacă vinde doar pe piața liberă și nu are interes pentru zona de retail? 

​Mircea Alecu, auditor GLOBALGAP la compania Cardinal Cert Romania, a vorbit despre câteva dintre provocările care apar atunci când un producător intră într-un proces de audit pentru obținerea certificării și de ce este nevoie pentru a ușura acest demers. ”Este un instrument util pentru a aduce valoare adăugată producției lor în vederea unei comercializări superioare, mai ales dacă se dorește acces la o anumită piață. Practic, acest standard de calitate a devenit o condiție. Piața românească s-a aliniat și ea în ultimii câțiva ani la aceste cerințe de bune practici agricole, chiar dacă ele se cunosc de mult mai mult timp”, a spus inspectorul GLOBAL GAP. Acest standard este de fapt un set de reguli inițiat de marii retaileri, achizitori europeni (la început el s-a numit EUREP GAP), iar după anii 2000 a devenit GLOBAL GAP, valabil în toată lumea. Orice certificat GLOBAL GAP are același nivel de control, responsabilitate și integritate, cu aceeași valabilitate ca orice certificat emis de un organism acreditat oriunde în lume, iar producătorii sunt listați pe platforma GLOBAL GAP, identificați printr-un cod unic, având posibilitatea de a face comerț în orice colț al lumii. În România nevoia certificării GLOBAL GAP a devenit mai intensă după anii 2018 -2019, generată de cerințele clienților din piața românească, în special a marilor rețele de retail. Azi, cei mai mulți solicită acest certificat sau condiții la nivelul fermei similar cu cele ale standardului GLOBAL GAP.
 
Certificare individuală sau pe grup de producători?
”Noi, ca organism de certificare, pe baza numărului de clienți, putem spune că avem cea mai mare experiență în domeniul certificării pentru acest serviciu. Recomandarea noastră este ca această certificare să fie obținută și menținută la nivel unitar și individual de fiecare producător, indiferent de dimensiunea fermei sau statut juridic- fiecare să fie proprietarul certificatului. Acolo unde sunt situații în care producătorul tranzacționează marfa prin intermediul unei firme de comerț sau cooperative, datele de trasabilitate sunt păstrate în primul rând de fermier, apoi de către firma respectivă, ulterior de achizitor. Certificarea la nivel de cooperativă se poate obține, caz în care răspunde grupul, implementând totodată și un sistem de management al calității GLOBAL GAP”, explică Mircea Alecu. Au fost astfel de situații, dar s-a optat apoi pentru certificat individual, pentru piața românească. La nivel de cooperativă e complicat, totul ține de management, contracte, piețe de destinație, selecția producătorilor în cooperativă etc. Este mai degrabă o treabă internă a cooperativei sau a grupului de producători. Experiența a demonstrat că cea mai funcțională formă este certificarea individuală.
 
Cum se obține certificatul GLOBAL GAP și ce aduce el
Cel care dorește, va solicita unui consultant sprijin în implementarea condițiilor aplicabile la nivelul fermei lui, împărțite în condiții majore, minore și de recomandare. Inițial fermierul va parcurge o perioadă de implementare de minim trei luni. Apoi ferma primește auditul organismului de certificare, care trebuie să acopere atât procesul de producție, recoltare cât și alte activități post recoltare sau adiacente. Pentru a obține un raport pozitiv el trebuie să îndeplinească 90% din condițiile minore și 100% din cele majore care sunt aplicabile pentru scopul fermei respective. ”Aici provocările provin din mai mult direcții: prima este dată de sistemul funcțional din fiecare țară (echipa noastră are experiență toată zona balcanică, nu doar în România) – legislația aplicabilă. Avem provocări de ordin fitosanitar, unde lucrurile nu au mers mereu în aceeași linie cu reglementările din toate statele membre. Sau când vorbim de resurse și management, instruirea fermierilor, autorizarea surselor de apă, reguli ce țin de protejarea mediului etc. În toate acestea legislația țării primează. Regulile standardului sunt făcute într-o formă cât se poate de ”normalitate”, iar produsul certificat GLOBAL GAP trebuie să respecte atât legislația aplicabilă din țara de producție, cât mai ales să fie conform, cel puțin din punct de vedere fitosanitar cu reglementările pieței de destinație a produsului. În acest caz se verifică tot lanțul, de la prima activitate până la punerea pe raft. Și la export, trebuie să te conformezi pieții de destinație”, a spus auditorul. Alte provocări specifice țării noastre țin de problemele sociale pe care le avem în ultimi ani, din ce în ce mai acut- lipsa forței de muncă, lipsa personalului calificat pentru orice departament (de la zilier până la vârf de management) - pentru că e nevoie de oameni instruiți care să se ocupe atât de implementare și de menținerea condițiilor până la zilierul sau operatorul care să respecte regulile interne de conduită. Sunt provocări peste tot, diferențele țin de legislație, de mod de operare al autorităților.
Una dintre problemele de sistem este și lipsa produselor de protecția a plantelor omologate la același nivel cu alte state membre din UE. ”Ca un fermier să ofere un produs sigur pentru consum, să vină dintr-o agricultură sigură și sustenabilă (așa cum ne dorim cu toții), să aibă niște costuri de producție cât mai mici, pentru că asta vrem noi ca și clienți, el lucrează cu toate și trebuie să facă și profit. Nu mai vorbim aici de provocările care vin din modificările climatice, modificări sociale, de piață per ansamblu. Dar o astfel de certificare aduce o valoare adăugată și ar trebui să facă diferența între cei care aleg să facă un efort în acest sens și îndeplinesc condiții de siguranță alimentară, trasabilitate, protecția mediului, sănătatea, siguranța și bunăstarea lucrătorilor din ferma și sunt recunoscuți și cei care nu. Nu doar fermele mari care lucrează cu supermarketurile se certifică, ci sunt și foarte multe ferme mici, ferme de familie care lucrează cu aceste condiții. În urma acestor evaluări, vă pot spune cu siguranță că marfa controlată din zona de retail are un grad de conformitate, de încredere, responsabilitate și siguranță pentru consum mult mai mare decât în piața liberă”, mai spune inspectorul GLOBAL GAP.
 
Cea mai bună certificare e dată de responsabilitatea fiecărui producător.
Sunt familii tradiționale de legumicultori care cu câțiva ani în urmă, la începutul discuțiilor, erau mai mult decât reticente și nu credeau că sunt pentru ferma lor astfel de condiții. Acum, după 5-6 ani, unele cerințe sunt foarte firești și ei reușesc să le mențină. ”Mentalitatea s-a modificat mult, instrumentele acestea sunt cunoscute de cei care intră în discuții de comercializare cu retail-ul, iar alegerea lor este destul de simplă- vor sau nu vor să își asume efortul uman, financiar, logistic, și birocratic. Avem sute de producători certificați”, a precizat Mircea Alecu.
El a arătat că evoluția este fantastică în ultimii 10-15 ani privind acordarea certificărilor: dacă în anii 2007-2010 erau poate până într-o sută de ferme/fermieri certificați GLOBAL GAP, acum vorbim de câteva sute anual. Pe cei mai mulți producători îi ”împinge piața” din spate, sunt nevoiți cumva să obțină certificări dacă vor să se mențină pe piață, iar unii au certificări suplimentare pentru procesare sau alte activități din fermă. Pe de altă parte este o altă tendință care se simte: comerțul tradițional se reduce anual, în favoarea comerțului modern și datorită schimbării concepțiilor la nivel de consumator, mai ales dacă ne gândim la noile generații de copii. ”Nu ne dorim să dispară ceea ce înseamnă rural și piață tradițională, dar o vrem mai bine controlată cel puțin din punct de vedere fitosanitar. Cred că, spre binele nostru al tuturor, condițiile minime de siguranță fitosanitară cel puțin, de bune practici agricole ar trebui respectate de toți cei care aduc produse în fața consumatorilor, indiferent dacă sunt sau nu certificați GLOBAL GAP. Este necesar un control, măcar pentru siguranța alimentară, de la cel mai mic nivel la cel mai mare. Cred că cea mai bună certificare este dată de responsabilitatea fiecărui producător”, a mai spus inspectorul GLOBAL GAP.
 
Roxana Drăghici