Cicoarea, este o plantă spontană, perenă, care aparține familiei Asteraceae. Din cicoarea spontană s-au creat diverse forme cultivate.
Forme de cicoare:
-Cicoarea spontană (Cichorium intybus)
-Cicoarea de cultură (Cichorium intybus var. sativus)
-Cicoarea cultivată pentru frunze (Cichorium intybus var. foliosus). La noi în țară, din păcate, nu se cultivă și nu se consumă.
-Cicoarea de grădină, andiva (Cichorium endiva) Cicoarea este o specie de 40-150 cm înălțime, cu rădăcina (20-150 cm lungime, 1-3 cm grosime) în formă de țăruș, de culoare deschisă. Frunzele bazale ale cicorii sunt lanceolate, crestate, dispuse în rozetă. Tulpina este fibroasă, ramificată purtând frunze mici și puține, dințate. La bifurcațiile tulpinale se formează stipele cu limbul întreg și cu vârful ascuțit.
Calatidiile sunt ligulate, albaste, mai rar roz sau albe. Florile ligulate se strâng către prânz, în zilele călduroase și însorite. Cicoarea înflorește toată vara. Fructul este o achenă pubescentă.
Cicoarea crește în locuri deschise, cu lumină directă, pe pășuni, fânațe, la marginea drumurilor, prin șanțuri, la marginea culturilor și pe terenuri necultivate. Cichorium intybus este o plantă care poate fi întâlnită frecvent. Forma clasică de cicoare se cultivă pe suprafețe foarte mici.
Toată planta este valoroasă din punct dietetic și medicinal
Rădăcina, care se colectează toamna sau primăvara cu ajutorul cazmelei, poartă denumirea de Cichorii radix. Părțile aeriene nelignifiate, care se recoltează vara (iulie-august), în timpul înfloritului, se numesc științific Cichorii herba. Rădăcinile cicorii cultivate prezintă interes alimentar.
Din Cichorium intybus var. sativus se obține un înlocuitor de cafea cu gust delicios. Din organele supterane ale cicorii se poate extrage inulina, substanță din care se obține alcool etilic sau fructoză.
Rădăcinile cicorii conțin: apă (75-80%), glucide (mai mult de 18%), protide (1-2%), vitamine, rezine, taninuri, uleiuri volatile. Principala glucidă din rădăcinile de cicoare este inulina (15% din greutatea rădăcinii). O triglucidă prețioasă care se găsește în părțile subterane ale plantei este rafinoza. Dintre monoglucide, se găsesc în interiorul rădăcinii cantități foarte mici de glucoză și ceva mai mari de fructoză. În latexul din rădăcini se formează substanțe triterpenice amare (lactucina, lactupicrina, intibina).
Rădăcinile mai conțin colină și lactuceroli.
Cicoarea este o plantă lipsită de orice toxicitate
Cicoarea (Cichorium intybus) este o plantă cunoscută pentru proprietățile sale curative, încă din antichitate. Cu toate acestea, cercetările efectuate asupra acestei plante relevă încă și azi proprietăți terapeutice necunoscute anterior. Pe lângă cicoarea spontană, există varietăți și specii legumicole valoroase din punct de vedere nutritiv, curativ și dietetic.
Cicoarea, aliment-medicament
Efectele stimulente asupra digestiei pe care cicoarea le posedă sunt determinate de către substanțele amare, mai ales de către lactucină și de intibină. Sub influența acestor compuși, este stimulat apetitul și are loc un bun drenaj al ficatului și al splinei. Se crede că în cicoare există compuși încă neizolați, cu acțiune înhibantă asupra centrului foamei sau care acționează ca stimulatori ai centrului hipotalamic al sațietății. S-a constatat că după administrarea formulelor pe bază de cicoare, are loc o creștere de scurtă durată a poftei de mâncare, urmată apoi de o diminuare considerabilă a acesteia.
Preparatele din cicoare ajută la dezintoxicarea organismului și la refacerea metabolismului, recomandându-se în furunculoză, acnee, mese necorespunzătoare, intoxicații, convalescență, rată metabolică scăzută.
Datorită acțiunii depurative, colagoge, anticatarale și alcalinizante, formulele fitoterapeutice preparate din cicoare se mai recomandă într-o serie de afecțiuni digestive ca: gastrite, hepatite, boli ale vezicii bilare, staze sau spasme hepato-biliare, constipați, entrocolite ușoare, helmintiaze (viermi intestinali), hemoroizi. Cicoarea scade colesterolul și glicemia, fiind indicată ca adjuvant în ateroscleroză și diabet. Proprietatea hipoglicemiantă se datorează faptului că glucoza din sânge, sub acțiunea principiilor din cicoare, se convertește mai repede în glicogen, depozitându-se sub această formă în ficat. Cicoarea de grădină (andivele), sub formă de salată, este, pe lângă un aliment sănătos, și un medicament. Frunzele cicorii pentru frunze și a cicorii de grădină sunt oficinale, deoarece aduc un aport suplimentar de fibre vegetale, de enzime și de vitamine, fiind nutritive, dietetice și curative în același timp. Frunzele de cicoare combat hiperaciditatea gastrică rebelă și fluctuațiile glicemiei.
