Una dintre problemele principale ale producerii de furaje necesare activității de hrănire a efectivelor de animale o constituie calitatea porumbului boabe folosit în rațiile furajere. Este absolut necesar ca această caracteristică a porumbului să fie studiată în amănunt, în strânsă legătură cu rolul diferitelor verigi de producție aplicate pe parcursul perioadei de vegetație.
Analiza calitativă a recoltei de porumb se confundă, în general, cu determinarea conținutului proteic al bobului, el având un rol deosebit în nutriția animalelor monogastrice. Sporul de producție realizat în creșterea animalelor de carne este strâns corelat de conținutul proteic, dar mai cu seamă de calitatea proteinei, de conținutul în aminoacizi esențiali. În condiții normale de producție, compoziția chimică a bobului de porumb prezintă următoarea alcătuire: apă 12-15%; proteine 8,5-10%; grăsimi 4,3%; celuloză 1,9%; cenușă 1,3%. În conținutul chimic al embrionului predomină substanțele cele mai valoroase din punct de vedere nutritiv – proteina și grăsimile, iar în endosperm – extractivele neazotate.
Proteinele din porumb sunt formate, în cea mai mare parte, din prolamine – 45%, respectiv zeină, 35% glutenine și 20% globuline. Substanța proteică specifică porumbului este zeina, formată într-o proporție mare din acid glutamic, leucină, alanină și prolină, dar cu un conținut redus de triptofan (0,2%) și foarte puțină lizină. Proporția redusă de aminoacizi esențiali constituie cauzele unor grave tulburări în organism, în cazul hrănirii exclusive cu porumb. Cea mai eficientă cale de creștere a conținutului de proteine în bob și a calității acesteia o reprezintă ameliorarea calitativă a hibrizilor de porumb. Din acest punct de vedere, s-au evidențiat linii consangvinizate de porumb cu un conținut proteic de 13-15%, implementarea acestor linii în procesul de creare a hibrizilor fiind o sarcină permanentă a specialiștilor în producerea și introducerea pe piață de noi hibrizi de porumb. Datorită eforturilor permanente ale amelioratorilor de porumb din rețeaua de cercetare-dezvoltare din România (INCDA Fundulea, SCDA Turda, SCDA Lovrin [.a.) s-a realizat o serie de hibrizi de porumb cu conținut ridicat de proteină, de circa 12,5-13,5%, aceasta demonstrând profesionalismul și dăruirea cercetătorilor agronomi din România în „lupta” permanentă pentru crearea de hibrizi de porumb noi și valoroși. Nu de puține ori hibrizii de porumb produși în România s-au afirmat ca nivel ridicat de producție și cu o calitate deosebită a bobului în agricultura Europei, și nu numai.
Cu toate acestea, un rol deosebit în obținerea unor recolte sporite de porumb, cu indicatori superiori de calitate a bobului, îl au factorii tehnologici. O bună aprovizionare cu apă, dar și asigurarea elementelor nutritive necesare diferitelor stadii de creștere și dezvoltare asigură condiții optime complexului proces de biosinteză a substanțelor proteice.
Pe primul plan, în acest context, se situează fertilizarea corespunzătoare a culturii de porumb cu îngrășăminte chimice. Efectul favorabil al îngrășămintelor cu azot aplicate culturii de porumb boabe s-a manifestat atât asupra producției obținute, cât și asupra îmbunătățirii conținutului mediu de proteină și s-a concretizat prin obținerea unui spor mediu de producție de peste 130% și o creștere a conținutului mediu de proteină de la 8,7 la 10,2%. Pe această cale, cantitatea de proteină raportată la unitatea de suprafață a crescut simțitor, realizând un spor mediu de 170-180% față de martorul nefertilizat.
Îngrășămintele cu fosfor aplicate unilateral au contribuit într-o măsură mai mică la creșterea conținutului proteic din bob. În medie, această creștere este de numai 7-10%. Dar dozele de fosfor aplicate împreună cu dozele de azot au condus la realizarea atât a celui mai ridicat conținut proteic, cât și la cea mai mare cantitate de proteină obținută la unitatea de suprafață. Analizând calitatea proteinei, prin conținutul diferiților aminoacizi, se constată că, în condițiile creșterii dozei de azot, acumularea proteinei se face în cea mai mare măsură pe seama aminoacizilor neesențiali. Aminoacizii esențiali nu suferă modificări importante sub influența îngrășămintelor. O dată cu creșterea dozei de azot, se constată, în general, o scădere a conținutului de lizină, raportând cantitatea de aminoacizi la 100 grame proteină. Prin aplicarea fracționată a îngrășământului se realizează o mai bună valorificare a azotului din acestea pentru biosinteza aminoacizilor și a proteinei. Pe această cale a crescut nu numai producția de boabe, ci și conținutul proteic, înregistrându-se cele mai mari valori ale producției de proteină. Utilizarea cantităților mai mari de îngrășăminte cu azot influențează negativ conținutul de lizină. Trebuie totuși subliniat faptul că aplicarea unei cantități de azot în faza de creștere-înflorire contribuie la obținerea unei producții totale de lizină mult mai mari.
Irigarea culturilor are ca efect principal o creștere semnificativă a producției și o mai bună utilizare a fertilității solului.
Din cauza creșterii nivelului de producție, în lipsa îngrășămintelor, și în special a celor cu azot, se înregistrează scăderi în conținutul proteic al bobului. Fenomenul se explică prin creșterea nivelului de producție, fără a fi susținut de o creștere, de o îmbunătățire calitativă a recoltei.
Fertilizarea chimică și organică a porumbului determină o creștere atât a producției de proteină, cât și o creștere a conținutului proteic, datorită îmbunătățirii condițiilor de sinteză. Se realizează o stimulare, îndeosebi a absorbției de fosfor în sol, ceea ce determină acumularea unor cantități sporite de lizină în bob.
O contribuție importantă la îmbunătățirea calității porumbului au adus-o cercetările care au condus la descoperirea genei Opac 2, care condiționează acumularea lizinei și triptofanului în endosperm.
Studiile efectuate au scos în evidență valorea nutritivă ridicată a porumbului Opac 2, care a fost administrat în hrana copiilor și care a avut valoare nutritivă de aproximativ 90% din cea a laptelui.
Aceleași date s-au obținut și în cazul folosirii în rația furajeră a porumbului Opac 2 la animalele monogastrice. În România, primul hibrid bogat în lizină și triptofan a fost omologat în anul 1975 și a purtat denumirea de HS 335. În ultimii ani, printr-o prodigioasă muncă, a fost realizată o gama de hibrizi Opac, al cărei nivel de producție este practic egal cu cei mai productivi hibrizi comuni, dar care au un conținut cu 31-40% mai mare de lizină și cu 44-50% mai mare în triptofan.
Îmbunătățirea sistemului de fertilizare la acești hibrizi asigură, de asemenea, o creștere a producției de boabe, a conținutului și producției totale de proteină. Prezintă o deosebită importanță faptul că valorile conținutului de lizină, cuprinse între 4,5 și 5 nu sunt diminuate prin creșterea dozelor de îngrășăminte.
De aici rezultă posibilitatea obținerii unor recolte de porumb de peste 10.000 kg/ha cu proteină de calitate superioară.
In ceea ce privește valoarea nutritivă a producției secundare, aceasta este la fel de puternic influențată de nivelul agrotehnic aplicat. O fertilizare optimă cu principalele elemente nutritive asigură un conținut sporit de elemente nutritive în tulpinile și frunzele de porumb la recoltare. Analiza consumului de azot în produsul secundar pune în evidență o creștere cu 23% a producției de coceni și cu 58% a conținutului de azot în aceștia. Îngrășămintele cu fosfor, împreună cu cele de azot, au condus la realizarea unui nitrat mult mai valoros din punct de vedere nutritiv. O influență negativă asupra valorii nutritive a producției secundare de porumb o are creșterea densității de semănat. Prin aceasta se realizează o capacitate mai mare de depozitare a plantelor în care, în timpul formării bobului, este translocată cea mai mare parte a hidraților de carbon și a substanțelor proteice din plante.
O valoare nutritivă mai bună se obține prin fertilizare fazială și irigare, care mențin activ aparatul foliar al plantei, chiar și după maturitatea biologică a plantei de porumb.
Victor Vătămanu
