În România, cultivarea grâului de toamnă, ca principală plantă cerealieră, reprezintă preocuparea generală a producătorilor agricoli particulari și a marilor proprietari de terenuri agricole. La începutul fiecărui an agricol, se fac pregătiri speciale, incluzând aici pregătirea exemplară a terenului în vederea semănatului, pregătirea și tratarea semințelor ce urmează a fi semănate, asigurarea bazei materiale pentru a putea semăna în condiții optime, în conformitate cu tehnologia de cultură specifică grâului de toamnă. Indiferent de problemele care apar în anul anterior de cultură, toți cei care încă sunt legați indestructibil de activitatea din agricultură, la începutul lunii septembrie, încep pregătirile pentru semănatul principalei plante cerealiere din România: grâul de toamnă. De aceea am considerat că este benefic a ne reaminti elementele tehnologice și verigile sau secvențele proprii tehnologiei de cultură, în vederea respectării acestora, pentru a putea obține recolte ce pot asigura un profit financiar și economic.
Zonarea culturii
În funcție de condițiile pedoclimatice pe care le asigură teritoriul României, s-au delimitat șase zone de favorabilitate, dintre care cele mai prielnice pentru cultivarea grâului de toamnă sunt: Câmpia de Vest, Câmpia Română, Câmpia Transilvaniei și o parte de nord-estul Moldovei. Sunt contraindicate pentru cultura grâului solurile nisipoase, sărăturate, scheletice sau puțin erodate, precum și terenurile supuse frecvent fenomenului de băltire.
Prin strădania cercetătorilor de talie mondială apartinând Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare de la Fundulea și a stațiunilor din subordinea acestuia, s-au obținut numeroase soiuri de grâu, cu diferite perioade de vegetație, în funcție de zona în care se cultivă grâul. Pentru fiecare județ în parte s-a stabilit structura de soiuri ce urmează a fi cultivate, astfel încât, prin activitatea centrelor de consultanță sau cu ajutorul specialistului agronom din localitate, fiecare producător agricol poate alege soiul cel mai potrivit pentru zona sa.
De menționat că, pentru toate zonele țării, soiurile de grâu create, experimentate și comercializate în România au asigurat obținerea unor producții mari și constante, față de celelalte soiuri străine introduse pe piața internă, prin stabilitatea lor genetică și mai ales – o caracteristică foarte importantă – printr-o foarte bună rezistență la fenomenul de secetă și arșită.
Amplasarea culturii
Cele mai bune premergătoare pentru cultura de grâu de toamnă sunt plantele care eliberează terenul timpuriu (mazărea, fasolea, borceagurile etc.). De asemenea, bune premergătoare pentru grâu sunt și plantele care se recoltează în prima jumătate a lunii septembrie (soia, floarea-soarelui, hibrizii de porumb extratimpurii și timpurii și chiar cartoful sau sfecla de zahăr recoltate mai devreme). Pentru că în ultima perioadă s-a accentuat fenomenul de a semăna grâu în monocultură mai mulți ani, reamintim că grâul de toamnă se poate semăna numai maximum un an în rotație sau într-un asolament. În general, este indicat ca grâul să fie introdus într-un asolament de 3-6 ani, având în rotație cel puțin o leguminoasă. Pentru cultura grâului de toamnă sunt contraindicate culturile care se recoltează târziu (în a doua jumătate a lunii septembrie), cum ar fi: hibrizii tardivi de porumb, culturile duble etc., care nu asigură pregătirea terenului în vederea semănatului în cele mai bune condiții.
Aplicarea îngrășămintelor și a amendamentelor
Cultura de grâu răspunde foarte bine la aplicarea îngrășămintelor chimice sau a combinației îngrășăminte organice – 20 t/ha (de preferat aplicate culturii premergătoare) cu îngrășăminte chimice. Trebuie amintit că pentru o producție de 6-7 tone de grâu la hectar sunt necesare 120-130 kg azot, 60-80 kg fosfor și 50-60 kg potasiu substanță activă.
Administrarea acestora se face gradual, în funcție de valorile indicilor agrochimici ai solului pe care se cultivă grâul. În toamnă, este recomandat a se aplica doza de 30-40, maximum 60 kg de azot la hectar, deoarece peste această limită grâul ar crește luxuriant până la venirea iernii, lucru nefavorabil culturii.
Dacă este posibil, înainte de ultima lucrare privind realizarea patului germinativ este recomandat a se aplica doza de îngrășăminte pe bază de fosfor.
Este benefic ca în primăvară să se efectueze o fertilizare fazială, în care să se aplice și îngrășămintele pe bază de fosfor și potasiu (acolo unde este cazul) dacă nu s-au aplicat în toamnă. Restul dozei de azot se aplică etapizat, primul moment al aplicării fiind la sfârșitul iernii, apoi la împăierea grâului. Primele doze de azot aplicate conduc la obținerea de producții mari, iar cele târzii influențează calitatea grâului obținut.
Deficiențele existente în sol în ceea ce privește microelementele se pot suplini prin aplicarea de substanțe (îngrășăminte) foliare, care au în compoziția lor diferite formule de combinare a microelementelor lipsă din sol și se pot aplica sub forma a două tratamente, unul la începutul împăierii, al doilea la începutul înspicării. Îngrășămintele solide cu azot pot fi înlocuite cu îngrășămintele lichide (tipul A300) și se pot administra înainte sau după semănat.
De asemenea, administrarea fazială a azotului se poate face și în momentul aplicării tratamentelor impotriva dăunătorilor și a bolilor, în doză de 8-10 kilograme de uree la hectar.
Amendamentele sub formă de carbonat de calciu, în doză de minimum 4 tone la hectar, se aplică pentru corectarea reacției solului, pe solurile acide, cu un pH sub 5,8 în apă și grad de saturare în baze de 75%.
Lucrările solului
Imediat după recoltarea plantei premergătoare, se trece la eliberarea terenului de resturile vegetale ale culturii anterioare, după care se execută lucrarea de arat în agregat cu grapa stelară, la adâncimea de 18-25 cm. Până la pregătirea patului germinativ, arătura se va menține curată de buruieni și se va lucra după ploi, în vederea nivelării și a mărunțirii bolovanilor cu grapa cu discuri. Dacă grâul se seamănă după culturi târzii, terenul se va lucra diferențiat de la o zonă la alta, în funcție de umiditatea din sol, de resturile vegetale rămase în urma recoltării, a compactării solului și a timpului disponibil până la semănat.
În condițiile meteorologice pe care România le parcurge în ultimii 8-10 ani, respectiv toamne secetoase, având în vedere gama de mașini agricole de tip agregat multiplu, se poate înlocui arătura de bază cu unelte care nu răstoarnă brazda (cizel sau paraplow). În cazul când terenul este nivelat și lipsit de buruieni, se poate aplica și lucrarea de semănat direct, prin folosirea mașinilor cu brăzdare tip disc și/sau cu organe de mărunțit și mobilizat solul.
Marile asociații folosesc din ce în ce mai mult tehnica actuală, care pune la dispoziția agricultorilor o gamă de mașini care execută, printr-o singură trecere, toate operațiunile, inclusiv aplicarea de îngrășăminte alături de sămânță, acestea având rol de strater.
Sămânța și semănatul
Principala cerință a materialului semincer ce urmează a fi semănat este aceea ca sămânța de grâu să fie tratată obligatoriu cu produse fungicide sau insectofungicide, în vederea combaterii bolilor și a dăunătorilor.
Sămânța de grâu ce urmează a fi semănată se va procura numai de la unități specializate pentru producerea și comercializarea semințelor.
Epoca optimă de semănat la cultura grâului de toamnă este, în general, între 25 septembrie și 10 octombrie, putând fi prelungită până la 15 octombrie, în zonele unde grâul are ca premergătoare plante ce se recoltează mai târziu și unde se realizează 450-500 de grade Celsius de la semănat până la venirea primului îngheț. Densitatea de semănat la grâul de toamnă este de 450-550 de boabe germinative pe metrul pătrat, cu o distanță între rânduri de 12,5 cm, la o adâncimne de semănat de 3-6 cm, în funcție de pregătirea patului germinativ și de talia soiurilor semănate.
Lucrările de întreținere a culturii
Cea mai importantă lucrare de întreținere la cultura grâului de toamnă o reprezintă lupta împotriva buruienilor, care se asigură printr-un complex de metode agrotehnice specifice amintite anterior (alternanța culturilor, lucrările de pregătire a patului germinativ, semănatul în cadrul epocii optime, asigurarea densității recomandate, fertilizarea și aplicarea erbicidelor etc.).
Pentru combaterea chimică a buruienilor, se folosește un sortiment diversificat de erbicide, cu efect direct asupra buruienilor mono- și dicotiledonate. Ca erbicide, se pot folosi pentru combaterea buruienilor dicotildonate și perene produse ca: Otisan, Icedin, Super (1 l/ha), Lancet (1-1,25 l/ha), Mustang (0,4-0,6 l/ha), Lintur (0,150 kg/ha), aplicate în primăvară. Momentul optim de aplicare a acestor produse (erbicide) este atunci când buruienile sunt răsărite în masă, peste 50%, și în faza de rozetă a buruienilor.
Se aplică, de asemenea, și erbicide de tip sulfonilureic simple sau combinate, într-o perioadă mai lungă, de la începutul înfrățirii până la faza de intrare în burduf.
Cu bune rezultate se aplică: Rivalsuper Star (15-20 g/ha) Rival 75, Glean (15-20 g/ha).
Regula generală de aplicare a erbicidelor este că alegerea felului erbicidului, doza și momentul aplicării lui trebuiesc stabilite de specialistul agronom din zonă, pentru a se evita folosirea incorectă a acestor substanțe.
Prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor
Pentru prevenirea și combaterea malurii și a fuzariozei rădăcinilor și plantelor, se folosesc produse avizate de tipul Celes Star (1,0 l/t) Divident 030FS (1,0 l/t) Dinitim 2 SC (1,5 l/t) și altele.
Împotriva dăunătorilor din prima parte de vegetație, cum ar fi gândacul ghebos și viermii-sârmă, se pot folosi substanțe de genul: Dacseed (3 kg/t), Gammavit 85 PSU (3 kg/t) și altele.
Pe parcursul perioadei de vegetație, în cazul apariției complexului de boli foliare, se vor efectua tratamente specifice fiecărei boli în parte. Pentru combaterea dăunătorilor, pe timpul vegetației se pot folosi: Actelic 50 EC (1 l/ha) Alpha Combi 26,25 EC (0,5 l/ha) Alphs Guard 10 EC (0,15 l/ha).
Însă cea mai sigură măsură pentru protecția grâului de toamnă o reprezintă tratarea semințelor înainte de semănat cu produsele indicate de specialiștii fitosanitari.
Irigarea culturii
Deși în puține zone ale țării se pot aplica udările de întreținere a umezelii solului pe parcursul perioadei de vegetație, din cauza imposibilității folosirii sistemelor de irigații, amintim câteva dintre cerințele speciale în cazul aplicării udărilor.
În cazul toamnelor secetoase, este indicat a se aplica o udare de aprovizionare cu o normă de 400-600 mc/ha, în vederea pregătirii patului germinativ. Dacă această udare nu poate fi aplicată, grâul se va iriga după semănat, cu o normă de 300-500 mc/ha, pentru a asigura răsărirea uniformă a culturii.
Primăvara se vor aplica 1-2 udări, în funcție de gradul de aprovizionare cu apă a solului, cu o norma de irigare de 500-600 mc/ha, începând cu faza de alungire a paiului și până la formarea bobului, în funcție de avertizările emise de specialiștii în sisteme de irigații.
Recoltarea
Cultura de grâu se recoltează când boabele de grâu ating umiditatea de 14-15%. Dacă umiditatea este mai mare, la recoltare sunt necesare obligatoriu operațiunile de uscare (lopatare, aerare, solarizare) și depozitare în vederea păstrării până la livrare. Recoltarea se va face cu combine de mare capacitate și cu un randament bun în ceea ce privește suprafața recoltată și cantitatea de recoltă pierdută (sub 2%), ceea ce asigură obținerea unei recolte bune cantitativ și calitativ.
Victor Vătămanu
