În data de 20 noiembrie 2008, la aniversarea a trei ani de activitate, compania timac agro România (reprezentanta Gupului francez Roullier) a organizat Convenția națională comercială, la Hotel alpin din Poiana Brașov. Cu această ocazie, dl Jean nicolas Simon, directorul de marketing al Grupului Roullier, și dl adrian Drăgan, directorul firmei timac agro, au făcut referire la evoluția în timp a pieței îngrășămintelor chimice.
În ultimii 30 de ani, volumul total al cantității de îngrășăminte chimice folosite în agricultură a crescut cu 857%. Creșterea populației la nivel global și schimbarea obiceiurilor alimentare în India și China au determinat o nevoie tot mai mare de hrană, iar producerea acesteia depinde în mare măsură de folosirea fertilizanților chimici.
În lume, se observă două tendințe în ce privește consumul de îngrășăminte chimice. În Europa Occidentală, a început să scadă consumul, mai ales din cauza regulamentelor de protecția mediului. În rest, în noile state membre ale Uniunii Europene trendul este ascendent.
În anul 2008, prețul îngrășămintelor chimice a suferit o creștere fără precedent, justificată în parte de mărirea prețurilor de achiziție a materiilor prime (sulful – care în anul 2007 se vindea cu un preț de 40 dolari/tona, acum se vinde cu 800 de dolari/tona; gazul natural; potasiul – care este producție de monopol a câtorva companii mondiale).
Pe de o parte din această cauză, pe de altă parte din cauza rezultatelor finaciare slabe obținute de fermieri în 2008, cererea pentru fertilizanți a scăzut dramatic și prețurile au atins un nivel chiar inferior celui de referință.
În aceste condiții, fermierii, în primă fază, nu au cumpărat, iar apoi au cumpărat puțin, așteptând prețuri mai bune. Acum, din dorința de a compensa lipsa fertilizării cu fosfor în toamnă, se va apela probabil la o suprafertilizare cu îngrășăminte foliare, care nu pot înlătura eventualele carențe ale plantelor, sau se va încerca fertilizarea cu azot, dar aprovizionarea pieței va fi deficitară, întrucât o parte din fabrici au fost închise, iar repornirea lor costă aproximativ un milion de euro și se face într-o perioadă mai lungă de timp.
În anul agricol 2007-2008, producția totală de grâu a fost de 605 milioane de tone, dintre care s-au folosit 446 de tone în alimentație, pentru furajarea animalelor au fost folosite 109 milioane de tone, iar stocurile sunt de 145 milioane de tone. În aprilie 2008, stocurile mondiale de grâu reprezentau echivalentul a 55 de zile de consum, sub pragul considerat critic de către FAO, de 70 de zile. Efectul: o creștere puternică a prețului, care apoi a revenit la nivelul anului 2006.
La 1 noiembre 2008, prețul FOB (la bordul vasului) al grâului în Golful Mexic era de 245 și 365 dolari/tonă. Prețurile previzionate la grâu în Europa pentru următorii ani se situează în jurul valorii de 230-240 euro/tona.
În 4 noiembrie 2008, prețurile la bursele din UE erau 158 euro/tonă la Hamburg, 146 euro/tonă la Rouen, 125 euro/tonă la Burgas și 119 euro/tonă în Polonia.
La rapiță, există o cerere mare în Uniunea Europeană. Se produc în total aproximativ 7,8 milioane de tone, dintre care 4,4 milioane sunt folosite pentru fabricarea biodiselului, 2,8 milioane de tone pentru în alimentație, iar restul, aproximativ 8%, se folosește în alte scopuri. În viitorul apropiat, se estimează că prețul semințelor oleaginoase se va situa în jurul a 470-480 dolari/tonă. În aceste condiții, grâul și rapița rămân culturi rentabile în Uniunea Europeană .
