Constrângerile climatice influențează managementul fermelor

​Nina Gheorghiță este cunoscută în mediul agricol românesc și este o „voce” a fermierilor autohtoni, deținând funcția de vicepreședinte al LAPAR. Ferma vegetală pe care o conduce alături de soțul său are o suprafață de până în 650 de hectare, se află în comuna Roșiori, județul Brăila, iar structura de culturi practicată este una echilibrată între culturile de toamnă (grâu, orz, rapiță) și cele de primăvară (soia, porumb etc).

​„În general, menținem cam aceiași structură a culturilor chiar dacă din 2020 irigăm cca 85% din suprafața fermei. Cu echipamentele de irigații pe care le avem nu putem compensa tot ceea ce natura nu ne oferă și de aceea suntem foarte atenți să avem o pondere echilibrată între culturile de toamnă și cele de primăvară. Nu poate fi irigată toată suprafața în același timp pentru că ne este foarte greu. Putem administra o cantitate limitată de apă și acesta este motivul pentru care am rămas cam la aceiași structură de culturi pe care o aveam și înainte.
În Bărăgan seceta se manifestă și la culturile de toamnă și atunci trebuie să aplici măcar o udare ca să ai producție rentabilă.
Cu privire la tehnologia pe care o aplicăm, nu pot să spun că nu este una performantă, însă este bine adaptată condițiilor și factorilor limitativi pe care îi avem în Bărăgan. Nu vizăm la porumb producții de 15 - 16 tone/ha câtă vreme avem arșiță atmosferică pe care nu o putem controla. Iar când este arșiță atmosferică, este clar că metabolismul plantei se modifică; chiar daca are apă pentru că bucătăria plantei nu lucrează. Planta își închide stomatele, își reduce la minimum procesele fiziologice și, în aceste condiții, nu poți atinge producții foarte mari.
Media noastră pe fermă, exceptând anul 2020, la cultura de porumb neirigat a fost de 8.900 kg/ha. În următorii ani, deși am trecut la sistem irigat, nu am mai reușit să atingem această medie pe fermă. Pe o solă poți obține, de exemplu, 10 - 12 tone/ha pentru că reușești să administrezi mai multă apă iar pe alte sole unde ai ajuns cu întârziere cu echipamentele de irigații obții 6.500 kg/ha și astfel media per fermă scade.
Pentru noi important este să evoluăm în etape, adică să obținem 10 t/ha și apoi, desigur, ne gândim la 12 t/ha, dar niciodată nu ne-am putea gândi la o medie de 15 - 16 t/ha la porumb în condițiile în care noi activăm într-o zonă de stepă.
Anul trecut, din păcate, nu am atins la cultura de porumb nici măcar 8 tone/ha - a fost clar o cultură nerentabilă, unde am investit mult în irigații și prețul de valorificare a fost mic.
Ceea ce depinde de noi facem: administrăm toate inputurile necesare și din păcate constatăm că există o perioadă când intervin factori limitativi și culturile sensibile la aceștia, așa cum este porumbul, nu produc suficient. În natură vedem că orice planta produce câteva semințe sau boabe pentru ca specia să supraviețuiască dar vezi că  porumbul a ajuns la înspicat, are panicul dar nu a mai dezvoltat știuletele. Sunt plante de porumb înalte de doi metri și jumătate și producția este zero, iar asta se întâmplă pentru că i-a lipsit apa o perioadă scurtă sau pentru că polenul este steril din cauza arșiței atmosferice.
La momentul actual culturile agricole au potențial dar mai avem nevoie de multe alte ingrediente ca să putem să ne gândim la producții care să ne mulțumească ca fermieri.”
 
Agricultura ecologică înregistrează regres
În portofoliul companiilor producătoare de fertilizanți și produse de protecția plantelor se regăsesc din ce în ce mai multe soluții dedicate agriculturii ecologice comparativ cu oferta pe care o regăseam pe piață cu mai mulți ani în urmă. Cu toate acestea, la nivel național suprafețele cultivate în sistem ecologic nu au crescut, din contră, au scăzut.
Ceea ce s-a îmbunătățit este însă gradul de adoptare a produselor biologice în tehnologiile convenționale de cultură.
Renunțarea totală la produsele chimice de sinteză, cel puțin pentru sectorul de cultură mare, presupune o cale lungă, după părerea fermierului brăilean.
„Trendul privind creșterea suprafețelor certificate ecologic vine datorită faptului că Uniunea Europeană a investit foarte mult în programe de cercetare pentru a aduce pe piață produse de protecția plantelor prietenoase cu mediul.
Companiile au fost sprijinite pentru a cerceta în această direcție. Numai că în prezentările de produse ni se prezintă rezultate din areale de cultură care nu oferă condiții comparabile cu ale noastre. Aceste produse sunt pe bază de bacterii, care însă provin din zone tropicale, unde media precipitațiilor și umiditatea atmosferică sunt cu totul altele decât cele din România și astfel rezultatele nu pot fi similare.
Fermierii sunt deschiși, testează noile produse dar dacă nu obțin sporuri de producții satisfăcătoare, este clar că nu le vor adopta. Este similar cu a crede că te poți trata cu produse naturiste.
Produsele foarte prietenoase cu mediul, sunt la fel de prietenoase și cu dăunătorii din culturile agricole și atunci rezultatul final, nu are cum să fie cel așteptat de către fermier!
Desigur, depinde și de presiunea care este în câmp. Poate că în alte state presiunea dăunătorilor, a bolilor și rezerva de semințe de buruieni sunt mai mici și poate că acolo au o eficacitate mai mare. Dar nu putem compara arealele de cultură, iar noi avem experiența agriculturii ecologice în România.
La nivel european, eram țara cu cea mai mare suprafață ecologică la cultura mare. Mulți colegi au renunțat pentru că la producțiile pe care le obțineau nu erau competitivi raportat la costuri și la piață, astfel că suprafața a scăzut.
Aveam ferme de 500 – 1.000 de hectare de cultură în câmp în sistem ecologic. Încet, încet fermierii au renunțat.
Producțiile sunt mici în acest sistem pentru că nu dispui de instrumentele și inputurile tehnice pe care le regăsești în sistemul convențional de producție. În plus, piața nu suportă prețuri mari la producțiile agricole.
Consider că este fals să spui că societatea își dorește produse ecologice sau că împinge acest curent ecologist. Dacă ne uităm în Parlamentul Uniunii Europene vedem că „verzii” au pierdut multe fotolii. Au conștientizat că nu putem renunța la „medicamentele” pentru plante și să tratăm doar cu leacuri sau ceaiuri.
Pe deasupra, permit importul de produse agricole din țări terțe unde se folosesc produse pe care fermierii din UE nu au voie să le folosească și nu fac decât să fim într-o competiție total neloială.”
 
Ana Ioniță