Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este o mare sărbătoare creștină, celebrată în fiecare an la 25 decembrie, potrivit calendarului Gregorian, sau la 6 ianuarie, conform calendarului Iulian. Este, potrivit teologilor, una dintre cele 12 sărbători domnești ale Bisericii bizantine. Această impresionantă și bogată în semnificații sărbătoare își are obârșia, din antichitate, în lumea precreștină. Inițial, ea semnifica biruința luminii asupra întunericului. În Roma Antică, sărbătoarea a dobândit noi valențe, fiind dedicată atât zeului recoltelor – Saturn, zeului luminii Mithras, cât mai ales victoriei luminii și bunătății sufletești.
În anul 274 d.H., când solstițiul de iarnă a căzut pe data de 25 decembrie, împăratul roman Aurelian a proclamat această dată ca „Natalis Solis Invincti”.
Tot în această perioadă, când lumea creștină, deși persecutată, câștiga tot mai mulți aderenți, episcopul Romei Telesphorus a declarat că serviciul religios ar trebui ținut în această perioadă pentru a sărbători „Nașterea Domnului și Mântuitorului“. Abia în anul 325 d.H., Constantin cel Mare, primul împărat creștin, a stabilit ca dată oficială a sărbătoririi Crăciunului sau, mai exact, a nașterii Domnului nostru Iisus Hristos data de 25 decembrie, fapt transmis enoriașilor abia în anul 354 d.H. de către episcopul Romei Liberius.
Dar care este de fapt etimologia termenului Crăciun? Părerile oamenilor de știință converg cu cele ale teologilor. Dacă erudiți precum acad. Al. Rosetti, Vasile Pârvan, Al. Graur apreciau că acest termen derivă din expresia «Creatio», făcând trimitere indubitabilă la ziua Creației sau a Nașterii lui Iisus Hristos, biserica atribuie Crăciunului aceiași semnificație când se referă la această zi ca fiind „Dies Creationis Christi” sau „La nativite de Jesus Christ”. În secolul al XIX-lea, când credința creștină a cunoscut o mare extindere, inclusiv pe continentul american, sărbătorirea Crăciunului a devenit atât de populară încât nici biserica, nici guvernele nu mai puteau ignora importanța acesteia. În acest sens, în America, încă din anul 1837, Crăciunul a fost declarat sărbătoare legală; atât teologii, artiștii, cât și popoarele creștine au contribuit la completarea laturii spirituale a marii sărbători a nașterii Domnului nostru Iisus Hristos cu obiceiuri și creații unice.
Asocierea Sfintei sărbători cu bunătătea lui Moș Crăciun – pelegrin generos așteptat de copiii din întreaga lume, de împodobirea bradului, de bucatele tradiționale și colindele ce preamăresc nașterea Domnului Iisus Hristos încununează apoteotic prăznuirea marelui eveniment.
Este remarcabil cum geniul poporului român și-a adus contribuția la aureolarea marii sărbători, căci unde în lume spiritul mistic se îmbină mai fericit cu creația artistică dedicată cinstirii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos decât în sălașele țăranilor? Să participăm afectiv la prăznuirea Nașterii
Domnului Iisus Hristos și să ne bucurăm de triumful „Luminii contra întunericului și ignoranței”.
În tumultuoasa existență pământeană, omul trebuie să-și găsească suportul moral și spiritual în credința străbună și să nu cadă în eroarea inversării valorilor.
Crăciun fericit!
