Așa cum au promis, crescătorii de vaci din România au început acțiunile de protest în data de 11 martie 2008. Câteva sute de producători de lapte din toată țara au pichetat fabricile de lapte Danone, Friesland, Tnuva, Albalact și Hochland. Pricina acestor manifestații este aceea că producătorii de produse lactate cumpără laptele la un preț cu mult sub prețul de cost la fermă, de 0,8 lei/l pentru laptele conform cu normele UE. În multe cazuri însă acest preț este chiar și de 0,5 lei/l.
Captivi între rivalitatea dintre procesatori pe piața de achiziție a laptelui și marii retaileri, crescătorii de vaci și, în ultimă instanță, consumatorii se simt extrem de dezavantajați. În condițiile în care avem cel mai mare preț de raft din Europa, iar producătorul român este plătit la jumătate din prețul fermierului european, cea mai mare parte din câștig rămâne în contul companiilor multinaționale.
Dezvoltarea fermelor românești, investițiile în săli și echipamente de muls, tancuri pentru răcirea și stocarea laptelui nu se pot realiza când crescătorii de vaci din România nu își pot scote cheltuiala.
„Pentru a obține un litru de lapte, o vacă trebuie să consume 15 unități nutritive.
Valoric, înseamnă 1,2 lei/l, iar fabricile de lapte ne oferă doar 0,5 lei/l“, a susținut dl Gheorghiță Stroe, președintele crescătorilor de vaci din Sămălia, județul Argeș, și crescător a 20 de vaci de lapte.
O altă problemă cu care se confruntă mulți producători de lapte o reprezintă lipsa furajelor necesare în hrana animalelor. „Pentru 5 tone de fân am fost nevoit să plătesc 10.000 de lei, ceea ce înseamnă 2 lei kilogramul de nutreț.
Făcând un calcul simplu, costul fânului la o rație zilnică depășește 100 de lei. Oricât de mult lapte am obține pe cap de animal, tot nu pot să îmi acopăr cheltuiala“, a afirmat dl Vasile Muzatu, din județul Olt, crescător a 40 vaci de lapte. „O sticlă de apă minerală este mai scumpă decât litrul de lapte! Oare copiii noștri se hrănesc cu apă sau cu lapte și derivate din lapte?“, întreba un crescător care protesta în fața companiei Danone.
Cartelul procesatorilor
Nemulțumiți de diferențele mari dintre prețul de achiziție a laptelui și prețul final plătit de consumatori, protestatarii s-au echipat cu lanțuri, clopote și tălăngi, pentru a sugera situația din sectorul zootehnic românesc. „Lanțul reprezintă contractul pe care îl încheiem noi cu procesatorii. Dorința noastră este ca acest contract să fie realizat pe baze corecte, să ni se ofere un preț european pentru litrul de lapte și să nu fim legați de mâini și de picioare prin existența unui contract tip prin care fermierul să nu poată face nici un fel de mișcare“, a afirmat dl Costel Caraș, președintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine din România (SCTR). Conform acestuia, marii procesatorii din industria laptelui s-au unit într-un cartel, acționând prin practici anticoncurențiale și prin controlarea prețului la materia primă. Ca răspuns la această acuzație, reprezentantul Danone, dl Gheorghe Petrișor, a declarat: „Nu poate fi vorba de cartel, deoarece noi suntem în competiție cu ceilalți procesatori atât în achiziția de materie primă, cât și cu prețul din raft. Fiecare procesator negociează prețurile cu furnizorii săi, iar prețul nostru de achiziție este în strânsă legătură cu calitatea laptelui furnizat, și pornește de la 1,15 lei în sus. Prețul laptelui pe piață este dictat de cerere și ofertă și ia în considerare, ca element major, calitatea laptelui“. În completare, dl Bogdan Ioachim, responsabil de comunicare al companiei Danone, a afirmat: „A ne acuza de o mafie a cartelului procesatorilor este probabil prea mult spus. În industria laptelui suntem mai mult de șase companii mari și de talie medie, iar acest lucru este dificil. Fiind competitori pe toate planurile – raft, prețuri și față de ceea ce dorim să oferim consumatorilor -, este imposibil să încheiem o convenție cu întreprinderile active din această ramură“.
Prețul corect
Mulți crescători de bovine susțin totuși faptul că prețul de colectare este de 0,5 lei/l, iar prețul la poarta fabricii, care este mai mare, este încasat de intermediari.
Micii fermieri nu pot negocia un preț corect.
În România sunt circa 3.400 de centre de colectare a laptelui: 40 sunt companii multinaționale, 400 – fabrici cu capital românesc, iar restul sunt intermediari care facilitează achiziția de materie primă.
„Sub 1,5 lei/l pentru laptele conform normelor europene și 1 leu/l laptele de calitate românească nu putem accepta.
Dacă aceste solicitări nu vor fi onorate, singura soluție este aceea de a vinde în altă parte. Deja am demarat discuții cu micii procesatori cu capital românesc și purtăm negocieri cu unele fabrici din Ungaria, dispuse să ne plătească 40 de eurocenți pe litrul de lapte“, a mai afirmat dl Caraș, președintele SCTR.
Pentru remedierea situației actuale dintre procesatori și furnizori, negocierea joacă un rol important. Invitate încă de la începutul anului 2008, companiile multinaționale au refuzat însă orice mijloc de comunicare. Poate intervenția Ministerului Agriculturii, care să medieze aceste discuții, și hotărârea neclintită a crescătorilor de taurine vor duce la obținerea unui preț pe litrul de lapte satisfăcător, iar micii fermieri, care asigură totuși 70% din laptele existent pe piață, să nu dispară.
Ana Mustățea
