Pe parcursul perioadei de vegetație, grâul de toamnă trece perioada de iarnă în condiții specifice, denumite științific criptovegetație. Deoarece o mare parte din perioada de vegetație a grâului de toamnă se petrece în perioada de iarna, în conditii de temperatură scăzută, în plantele de grâu au loc fenomene și procese fiziologice desfășurate cu o intensitate mai mare sau mai mică, în funcție de nivelul temperaturilor înregistrate în această perioadă.
Numeroși cercetători au atribuit perioadei de iarnă o importanță deosebită pentru creșterea producției de grâu și au elaborat principii noi în aplicarea îngrășămintelor azotate la grâul de toamnă în această perioadă.
Cercetătorii italieni în domeniul agronomic au denumit criptovegetație perioada de vegetație a plantelor de grâu în timpul iernii.
Pe parcursul perioadei de iarnă, când în toamnă condițiile de vegetație au fost benefice culturii de grâu de toamnă, plantele de grâu au formă de rozetă cu 3-5 frunze, cu limbul scurt și teci grase care învelesc viitoarea tulpină a plantei de grâu. În această perioadă, rădăcinile embrionare pătrund mai adanc în sol, în timp ce partea aeriană a plantei nu prezintă o creștere vizibilă.
Nodul de înfrățire și partea mai joasă și îngroșată a frunzelor reprezintă părți ale plantei în care sunt acumulate cantități mari de substanțe nutritive.
Pe perioada de criptovegetație se formează noi primordii foliare și radiculare, din care urmează a se diferenția conul vegetativ, din care mai târziu se dezvoltă spicul de grâu.
În perioada de iarnă, grâul absoarbe din sol azot și alte elemente nutritive (fosfor și potasiu). Intensitatea absorbției elementelor nutritive în această perioadă este mai mare sau mai mică, în funcție de temperatura solului.
În această perioadă, în plantele de grâu au loc procese fiziologice legate de absorbția de principii nutritivi minerali și are loc acumularea lor în țesuturile de rezervă sau chiar utilizarea lor în elaborarea de substanțe plastice.
Elementele minerale absorbite sau substanțele plastice elaborate sunt întrebuințate de către plantele de grâu de toamnă pentru elaborarea de noi tipuri de țesuturi, în condițiile în care nu este posibilă o creștere dimensională vizibilă a plantelor.
Cea mai importantă caracteristică a fiziologiei plantelor de grâu de toamnă în perioada de criptovegetație o constitue absorbția azotului, transformarea sa și utilizarea lui pentru desfășurarea normală a proceselor morfogenetice.
Cercetările efectuate până în prezent au demonstrat că plantele de grâu absorb azotul la temperaturi foarte scăzute, chiar la temperaturi sub zero grade Celsius. S-a dovedit practic că scăderea temperaturii de la 5 grade Celsius la 2 grade Celsius duce la reducerea procesului de creștere a plantelor, dar acesta nu se oprește.
Administrarea suplimentară a azotului sporește absorbția sa, atât la temperatura de 5 grade Celsius, cât și la temperatura de 2 grade Celsius.
Absorbția azotului are loc chiar și la temperatura de zero grade Celsius, dar trebuie amintit că la temperatura de 2 grade Celsius avem un conținut mai mare de aminoacizi liberi decât la 5 grade Celsius. Aceasta demonstrează că plantele de grâu, pe parcursul perioadei de criptovegetație, au o capacitate mai redusă pentru procesele de fotosinteză, în comparație cu cele de formare a aminoacizilor liberi.
Plantele de grâu cu rezerve scăzute de azot și aminoacizi liberi și-au sporit componentele minerale esențiale prin îngrășărea suplimentară cu azot, cu toate că temperaturile pot fi scăzute.
S-a demonstrat știintific că grâul de toamnă prezintă exigențe diferite față de concentrația solului în azot în diferite faze de vegetație. Astfel, grâul de toamnă cere în lunile de iarnă o concentrație a soluției solului în nitrați mult mai mare decât în fazele de vegetație de primăvară, când are loc o intensă absorbție a azotului.
În perioada de criptovegetație, în frunzele de grâu de toamnă are loc și procesul de fotosinteză, cu toate că temperatura scăzută, așa cum aminteam, poate reduce, dar nu poate opri procesul de fotosinteză pe parcursul iernii.
În perioada de iarnă, conținutul de clorofilă din frunzele grâului de toamna manifestă diferențieri însemnate între soiuri, de și unde concluzia că soiul constituie un factor important în amplitudinea procesului de fotosinteză. Soiurile de grâu de toamnă create în cadrul Institutului de la Fundulea și al Stațiunilor de Cercetare și Dezvoltare din rețeaua acestuia au un conținut mai mare de acid ascorbic, procent ridicat de substanță uscată, o concentrație mai mare a sucului celular, o activitate mai redusă a catalazei, toate acestea demonstrând o mai bună adaptabilitate la condițiile din timpul iernii. Pornind de la aceste considerente și cunoscând particularitățile de vegetație ale grâului de toamnă pe parcursul iernii, se pot deduce o serie de măsuri agrofitotehnice, între care aplicarea azotului ca îngrășământ constituie măsura cea mai importantă.
Aplicarea azotului, corelată cu etapele de organogeneză ale plantei și cu vegetația plantelor toamna și iarna, conduce la o mai bună dezvoltare a elementelor de productivitate și la pornirea mai timpurie în vegetație a grâului în primăvară.
Perioada de aplicare a îngrățămintelor azotoase la cultura grâului de toamnă comportă studii mai ample, determinate de importanța pe care o prezintă azotul în formarea elementelor productivității și îmbogățirea bobului cu substanțe proteice, de însușirile fizico-chimice ale îngrășămintelor azotate și de condițiile naturale în care se cultivă grâul de toamnă.
Plantele de grâu absorb azot, mai ales sub formă nitrică, la temperaturi scăzute ale solului în timpul iernii, ceea ce creează posibilitatea realizării de energie funcțională, energie care atrage după sine nu numai o producție mai ridicată, dar duce și la o scurtare a perioadei de vegetație.
Plantele îngrășate cu azot pe parcursul iernii conțin în țesuturile lor o cantitate mai mare de compuși organici cu azot decât plantele îngrășate numai înainte de semănat.
Acești compuși asigură condiții mai bune pentru diferențierea organelor de reproducere, formându-se un număr mai mare de boabe în spic.
S-a demonstrat ca îngrășarea suplimentară târzie a grâului de toamnă cu îngrășăminte azotoase, cu acțiune rapidă, reprezintă o metodă simplă, dar deosebit de eficace pentru îmbogățirea bobului în substanțe proteice.
Unii cercetători fac mențiunea că îngrășarea târzie cu azot apare la prima vedere ca singura cale deschisă pentru producerea unui grâu bogat în proteină, cu însușiri bune de panificație.
De aceea se afirmă că grâul de toamnă poate să recupereze în mod rentabil îngrășămintele azotoase aplicate în timpul vegetației, nu numai prin sporul de producție, dar și prin însușirea de a îmbunătății calitatea grâului.
Unii cercetători numesc perioada de criptovegetație și perioada de repaus de iarnă, deoarece este foarte greu să se determine cu exactitate momentul trecerii plantelor de grâu în perioada de criptovegetație.
Pentru condițiile din România, intrarea grâului de toamnă în perioada de criptogetație poate avea loc în următoarele perioade: pentru Transilvania și jumătatea de nord a Moldovei – 5-10 decembrie, pentru regiunile sudice și vestice – 10-20 decembrie și pentru sudul și estul Dobrogei – ultima decadă a lunii decembrie.
Analizele amănunțite ale condițiilor agrometeorologice din anotimpul de toamnă și de iarnă, dar și starea fiziologică a plantelor permit stabilirea pe zone a condițiilor de iernare a grâului de toamnă, în funcție de particularitățile anului de cultură din punct de vedere al condițiilor meteorologice.
Victor Vătămanu
