Cerința unei tehnologii de cultivare performantă Alegerea celui mai bun hibrid de porumb și floarea-soarelui a constituit și constituie marea dilemă a fiecărui producător agricol particular.
Întotdeauna, când a sosit momentul procurării seminței pe care trebuie să o semene, țăranul român și-a pus multe întrebări de genul: “O fi bine dacă iau un anumit hibrid?”, “E mai ieftin decât alt hibrid?”, “Dacă nu plouă, hibridul ăsta o fi mai bun?” și multe alte întrebări.
Raspunsul l-a cautat peste tot. A întrebat vecinul: ce face, ce cumpară? A intrebat specialistul: „Domnule inginer, ce sămânță de porumb și de floarea-soarelui îmi recomandați pentru zona noastră?”. A întrebat primarul din comună: “Domnule primar, dumneata ce hibrid cultivi anul acesta?”.
Uneori a avut șansa să participe la unele manifestări științifice care s-au desfășurat în localitatea sa, unde a putut urmări explicațiile documentate ale celor care reprezintă Oficiul Județean de Consultanță Agricolă sau a putut admira, în câmpurile ce aparțin Stațiunilor de Cercetare și Dezvoltare Agricolă, cele mai noi creații din domeniul solicitat.
Un hibrid care se introduce în cultură trebuie să prezinte o serie de însușiri, dintre care menționăm: productivitate mare; o foarte bună adaptare la condițiile de cultură; să suporte o densitate mare; să ajungă la maturitate în zona în care se cultivă, rezistență mare la condiții nefavorabile, în mod deosebit la secetă; rezistență la boli și dăunători; rezistență mare la cădere; să îndeplinească toate condițiile cerute de recoltarea mecanizată.
De asemenea, la alegerea hibridului trebuie să se țină seama și de calitatea bobului, adică de procentul de ulei (pentru floarea-soarelui) și de proteina și calitatea acesteia (pentru porumb).
Nu de puține ori, văzând o mulțime de hibrizi aparținând diferitelor firme cu tradiție în crearea și comercializarea de sămânță de porumb și floarea-soarelui, nu a putut să aleagă unul dintre cei mai buni hibrizi. Iată de ce am dorit ca, prin intermediul acestui articol, să amintim câteva dintre principalele principii de a alege un anumit hibrid de porumb sau de floarea-soarelui pentru semănat.
În primul rând, producătorul agricol particular trebuie să țină seama de perioada de vegetație a fiecărui hibrid, având posibilitatea de a alege hibrizi extratimpurii, semitimpurii, timpurii, semitardivi și tardivi. Perioada de vegetație este considerată intervalul cuprins între momentul răsăririi și până la maturitatea tehnică a speciei cultivate. Cei mai timpurii hibrizi cutivați în România au perioada de vegetație în jurul a 115 zile, iar cei tardivi, peste 140 de zile.
Teritoriul țării noastre este împărțit în zone de favorabilitate, zone ce se deosebesc între ele, în primul rând, prin condițiile de climă. Pentru fiecare zonă sunt indicați hibrizii care dau cea mai mare producție și care ajung normal la maturitate.
La zonarea hibrizilor, trebuie să se țină seama de necesitatea ca fiecare producător agricol sau asociație agricolă să cultive (în funcție de posibilități) 2-4 hibrizi, diferiți între ei ca durată de vegetație, pentru a obține eșalonarea lucrărilor de recoltare; hibrizii tardivi și semitardivi trebuie cultivați cu precădere pe terenurile fertile, profunde, cu apă freatică mai aproape de suprafață, pe aluviuni, cernoziomuri freatic umede; în microzonele secetoase și pe terenurile mai alcaline, se vor prefera hibrizi mai timpurii cu o grupă de vegetație decât cea recomandată pentru zona ecologică respectivă; în cadrul unei zone, hibrizii trebuie repartizați ținând seama de climă, în special de temperatură.
Această caracteristică a hibrizilor este foarte importantă în ceea ce privește programarea plantelor într-un asolament, în sensul că, dacă se planifică cultivarea de grâu de toamnă după cultura de porumb, este necesar a cultiva un hibrid timpuriu sau maxim semitardiv, pentru ca apoi, imediat după recoltare, să se poată executa arătura și celelalte lucrări specifice culturii de grâu.
Foarte importantă este și resursa de temperatură, care asigură realizarea unităților termice utile culturii, adică pe parcursul perioadei de vegetație să se poată acumula necesarul termic pentru ajungerea la diferite fenofaze ale culturilor.
Având în vedere faptul că relieful țării noastre este foarte variat, este necesar să se asigure o gamă cât mai diversificată de hibrizi de porumb și floarea-soarelui care să valorifice la maximum resursele solului pe care urmează a fi cultivate și care să asigure obținerea de recolte bune, cantitativ și calitativ, din zonele premontane și până în câmpiile țării.
Pentru aceasta, principalele caracteristici genetice ale fiecărui hibrid de porumb și de floarea-soarelui care se cultivă în România sunt: rezistența la acțiunea diferiților factori meteorologici (la porumb și floarea-soarelui, rezistența la secetă și arșiță) sau a diferitelor boli (la floarea-soarelui, rezistența la lupoaie) și dăunători (la porumb, rezistența la Diabrotica virginifera), creșterea potențialului de producție și calitatea recoltei.
Toate aceste cerințe ale hibrizilor de porumb și floarea-soarelui au constituit teme de cercetare pentru cercetătorii români aparținând Stațiunilor de Cercetare și Dezvoltare Agricolă din țară și Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea, care au reușit să creeze toată gama de hibrizi de porumb și floarea-soarelui necesară României.
De aceea, recomandăm și pe această cale folosirea cu mare încredere și siguranță a hibrizilor de porumb și floarea-soarelui produși în România, deoarece aceștia au demonstrat că, și în condiții mai puțin prielnice, au asigurat obținerea de recolte mari și stabile.
S-a demonstrat de-a lungul anilor că, în competiția cu alte creații genetice ale unor firme de producere și comercializare de semințe, hibrizii românești au depășit momentele meteorologice extreme de pe parcursul vegetației, reușind să asigure un nivel de producție bun din punct de vedere economico-financiar.
Pentru suprafețele irigate, trebuie luați în considerare hibrizii cu potențial mare de producție din grupa de vegetație tardivă și care ocupă peste 40-50% din totalul suprafețelor irigate.
Pentru porumb, în condițiile în care se seamănă în cultura dublă, se vor folosi hibrizi extratimpurii, care s-au dovedit a fi rezistenți la ciuperca Helminthosporium turcicum și care suportă arșițele din timpul verii, caracteristice zonei de sud unde se cultivă porumbul irigat. Se pot lua în calcul și alți hibrizi, cu condiția ca aceștia să fie semănați după plante care se recoltează mai timpuriu.
Hibrizii timpurii și extratimpurii constituie unul dintre elementele cele mai importante pentru ridicarea producțiilor medii la hectar, în special pentru zonele mai reci ale țării.
Ei se comportă bine în climatul mai rece, au o rezistență mai mare la temperaturile joase și un raport bun între partea vegetativă și producție, în favoarea producției.
Fără îndoială că, în prezent, România dispune de un sortiment valoros de hibrizi de porumb și floarea-soarelui, care acoperă practic, în condiții corespunzătoare, toate zonele de cultură pentru cele două specii. În general, este bine ca în cultură să fie extinși hibrizii simpli, care prin uniformitatea mai mare a plantelor asigură condiții bune și pentru recoltarea mecanizată. De asemenea, trebuie să se creeze hibrizi care să suporte mai bine o densitate mai mare a culturii.
Nu în ultimul rând, amintim că este absolut necesar ca hibrizii aflați în prezent în cultură să fie repede depasiți, sub aspectul capacității productive, de creațiile colectivelor de cercetători din cadrul stațiunilor de dezvoltare și cercetare, în special cele care aparțin colectivelor de ameliorare și producere de sămânță la porumb și la floarea-soarelui.
Victor Vătămanu
