Dr. ing. Cristina Bădescu, SCDP Voinești
Plantarea se poate face toamna, de la sfârșitul lunii august până la jumătatea lunii octombrie, sau primăvara, în luna aprilie. Cu câteva zile înainte de plantare, se execută o nouă nivelare și mărunțire, prin mai multe treceri, de preferință cu freza sau cu o grapă cu discuri.
În cazul în care se optează pentru plantarea pe biloane, se execută modelarea terenului cu o mașină de modelat. Plantarea se poate face în rânduri simple, la 70-80 cm între ele și 25 cm între plante pe rând, rezultând o densitate de circa 57 de mii de plante la hectar, și în rânduri duble, la 35 cm între rândurile din bandă, 80-90 cm între benzi și 25 cm între plante pe rând, rezultând o densitate de până la 90 de mii de plante la hectar.
Înainte de plantare, stolonii se fasonează, operațiune prin care se îndepărtează resturile de filamente și frunzele uscate și se scurtează rădăcinile, când acestea sunt mai lungi de 10 cm. După fasonare, se execută mocirlirea, într-un amestec omogen de pământ, gunoi de grajd proaspăt și apă, amestec de consistența smântânii.
Mocirlirea trebuie făcută cu grijă, pentru a nu se acoperi mugurele central. În mocirlă se poate adauga un fungicid, pentru prevenirea infecțiilor care pot afecta rădăcinile.
Plantarea se poate face manual, semimecanizat sau mecanic. La plantare, este important ca rozeta să fie la nivelul solului.
O plantare prea adâncă are ca efect creșterea lentă și chiar putrezirea mugurelui central, iar o plantare cu rozeta deasupra solului este urmată de o creștere accentuată a vulnerabilității la secetă.
După plantare, trebuie să se execute obligatoriu udarea zilnică până la prinderea plantelor, evitându-se perioadele toride din timpul zilei și udarea direct pe frunze.
În țările mari cultivatoare din Europa, se utilizează la plantare mașini de modelat și mulcit cu folie, dotate cu dispozitive de instalare a sistemului de irigare prin picurare, dispozitiv de perforare a foliei și de plantare propriu-zisă. Sistemul de plantare american este oarecum asemănător, cu deosebirea că operațiunile se fac prin mai multe treceri.
Lucrările de întreținere a culturii
În anul I de la plantare, lucrările au ca obiective menținerea solului curat de buruieni, îndepărtarea inflorescențelor, îndepărtarea filamentelor, suplinirea deficitului de umiditate din sol și combaterea bolilor și dăunătorilor.
Combaterea buruienilor se face prin erbicidare, se recomandă utilizarea erbicidelor selective care nu provoacă fenomene de fitotoxicitate plantelor de capșun.
Îndepărtarea inflorescențelor se face prin 1-2 treceri, iar cea a filamentelor, prin 2-4 treceri.
În vederea asigurării necesarului de apă, se aplică, în funcție de zonă și sistemul de udare, mai multe udări. Cel mai indicat sistem de udare este cel prin picurare. La plantațiile cu instalații de picurare se poate asigura și o suplimentare a elementelor nutritive, prin fertirigare, administrându-se prin apa de udare și fertilizanți specifici.
În anul II, an de rod, lucrările urmăresc asigurarea igienei culturale, fertilizarea, mobilizarea solului pe intervale, combaterea bolilor și dăunătorilor, combaterea buruienilor, irigarea, recoltarea și valorificarea fructelor.
Pentru diminuarea rezervei biologice a agenților patogeni și a dăunătorilor, primavara devreme se îndepărtează resturile vegetale prin greblare. Resturile vegetale sunt scoase la marginea parcelelor și sunt distruse prin ardere.
Pentru asigurarea necesarului de elemente nutritive se face o fertilizare suplimentară cu azotat de amoniu, utilizându-se 200-300 kg/ha, care se aplică 2/3 primăvara devreme și 1/3 după recoltare. Mobilizarea solului pe intervale se face mecanizat sau manual, în cazul unor plantații de dimensiuni mai mici.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor presupune aplicarea tratamentelor chimice. Primul tratament se aplică după greblarea culturii, iar celelalte la avertizare. Pentru aceste tratamente se utilizează, în principal, fungicide cu spectru larg pentru combaterea ciupercilor, care afectează frunzișul și fructele (Mycosphaerella fragariae, Diplocrpon earliana, Dendrophoma obscurans, Gnomonia fragariae și Sphaerotheca macularis) prin bolile produse (pătarea albă a frunzelor, pătarea roșie, pătarea brună, necroza frunzelor și făinarea capșunului). În afară de făinarea capșunului, care se manifestă atât pe frunze, cât și pe fructe, fructele de capșun sunt afectate și de alți agenți patogeni (Botrytis cinerea, Phytophthora cactorum și Phytophthora fragariae), care provoacă putregaiul cenușiu, mana comună și mana capșunului, boli care pot determina, în anii cu condiții favorabile, pierderi de producție de peste 50% și chiar de peste 80%.
Evitarea pagubelor cauzate de bolile produse de bacterii și virusuri presupune plantarea unui material săditor sănătos și combaterea nematozilor, care sunt principalii vectori de transmitere a virusurilor.
În paralel cu combaterea bolilor, se va face și combaterea principalilor dăunători: gărgărița neagră a capșunului (Anthonomus rubi), acarianul capșunilor (Tarsonemus fragariae), acarianul comun (Tetranychus urticae).
Diminuarea prezenței nematozilor (Meloidogyne hapla, Aphelenchoides fragariae) se face, în principal, prin lucrări de dezinfecție a solului înainte de plantare și prin realizarea unui asolament prin care pe aceeași suprafață capșunul să nu fie cultivat decât după o pauză de 4-5 ani. În prezent, există o ofertă bogată de pesticide produse de marile firme producătoare, care au o eficacitate ridicată în combaterea bolilor și dăunătorilor.
Perioada de recoltare pentru un soi durează circa 2-3 săptămâni.
Cele mai timpurii soiuri încep coacerea în funcție de zonă, în perioada 15-20 mai (în sudul țării) și 25 iunie-5 iulie (zona premontană).
Eficiența culturii capșunului depinde într-o mare măsură de recoltarea și păstrarea fructelor până la livrare. Pentru consum, în stare proaspată, fructele trebuie recoltate manual, pe timp uscat, în recipienți care au capacitate mică (sub 0,5 kg), de preferință direct în ambalajul de livrare. Aceste ambalaje trebuie să asigure o grosime cât mai mică a stratului de fructe, dar și o bună aerisire a lor, prin perforații de dimensiuni optime.
Fructele destinate industrializării pot fi recoltate și mecanizat, cu mașini speciale de recoltat.
Imediat după recoltare, fructele trebuie transportate din câmp și prerăcite în cel mult 2-3 ore, după care pot fi păstrate în mijloace de transport dotate cu spații frigorifice care pot asigura o temperatură de circa 1°C și o circulație a aerului cu o viteză de 1-2 m/s. Pentru o păstrare în depozitul frigorific de 5-10 zile este obligatoriu ca fructele să fie recoltate cu caliciu.
Nicoleta Burtan
