Plantarea răsadurilor se face la datele prezentate anterior, ținând seama de zona în care se înființează cultura și de tipul de cultură (timpurie sau de toamnă).
Schema de plantare este aleasă de cultivator, în funcție de mărimea suprafeței,de soi (vigoare), de tipul de cultură și de gradul de mecanizare dorit sau avut la dispoziție.
(Brassica oleracea, var. botrytis L.)
Dr. ing. Mihai Gavril Jidavu, SCDP Cluj
Pentru culturile timpurii, pe suprafețe mari, plantate (semi)mecanizat și întreținute mecanizat, plantarea se va face la distanțe de 70-75/25-30 cm, în rânduri echidistante. Pe suprafețe mici, care vor fi întreținute manual, se recomandă plantarea în benzi, la distanțe de 70 + 40(50) + 40(50)/30-35 cm. Pentru culturile de toamnă, plantarea se face la 70-75/30-35 cm.
Îngrijirea culturilor nu este prea dificilă, dar necesită atenție și migală. Sunt multe lucrări care se aplică la această cultură: combaterea buruienilor, udări, fertilizări, distrugerea crustei și afânarea solului, menținerea sănătății plantelor (combaterea bolilor și a dăunătorilor), lucrări speciale.
Pentru o cultură reușită și profitabilă, trebuie intervenit cu udări, în momentele în care necesarul de apă nu este asigurat de natură. Ideal ar fi să se facă atâtea udări încât umiditatea solului să se mențină deasupra nivelului de 75-80% din CCA. Metoda de irigare diferă în funcție de posibilități, amenajări existente, sursa de apă și, nu în ultimul rând, de costul apei. Ținând cont de cerințele plantei, care sunt mari și pentru umiditatea atmosferică, se pare că metoda de udare cea mai potrivită este prin aspersiune. În acest caz, se vor folosi aspersoare cu jeturi subțiri și întreruperi dese de jet, pentru a nu culca plantele și pentru o mai fină pulverizare a apei. Se va acorda o atenție deosebită pentru ca în momentul formării și dezvoltării inflorescențelor tumefiate să nu se răspândească și să se dezvolte agenții patogeni, care ar putea deprecia calitatea produsului.
Udarea prin picurare, în acest caz, este cea mai potrivită, deși prin această metodă nu se mărește prea mult umiditatea atmosferică. De fapt, metoda de udare prin picurare, asociată cu mulcirea solului, este mult mai eficientă din punct de vedere economic, dacă luăm în calcul economia de apă, eliminarea cheltuielilor cu erbicidarea, a celor cu combaterea crustei și afânarea solului, reducerea infecțiilor și a cheltuielilor legate de acestea etc.
Indiferent de metoda de udare folosită, se va asigura umiditatea solului cu cantități de apă de 100-300 mc apa/ha la fiecare udare, adică 10-30 l/mp, în funcție de umiditatea solului. Fiind pretențioasă și la umiditatea atmosferică, se recomandă aplicarea de udări cu cantități mai mici de apă, dar mai dese, astfel încât solul să fie permanent reavăn, iar umiditatea atmosferică mai mult timp la un nivel mai ridicat.
Fiind o plantă cu cerințe mari de nutriție, conopida răspunde prompt îngrășărilor faziale. Pentru culturile timpurii, se recomandă o singură îngrășare fazială, fie cu azotat de amoniu (100-150 kg/ha) și sare potasică (80-100 kg/ha), fie cu complex III (150-250 kg/ha). Pentru culturile de toamnă, se recomandă două fertilizări: prima doar cu maximum 100 kg azotat de amoniu/ha, aplicată la circa 3-4 săptămâni de la plantare, iar a doua, în momentul începerii formării inflorescențelor, cu circa 100 kg azotat de amoniu și 80-100 kg sare potasică la hectar, sau mai simplu, o îngrășare cu complex III 250-300 kg/ha.
Pentru cei ce cultivă conopida pe suprafețe mici sau pentru culturi ecologice, se fac îngrășări faziale cu must de grajd, în diluție de 1:10, administrat la plantă fie manual, fie prin picurare, cu rezultate foarte bune.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor este o pro— blemă delicată, orice infecție sau atac depreciind produsul.
Cele mai frecvente boli sunt: mana (Peronospora brassicae), putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) și hernia verzei (Plasmodiophora brassicae). Aceste boli se previn sau se combat prin tratamente cu substanțe cuprice. Cei mai frecvenți dăunători sunt: afidele (Myzus sp., Brevicoryne brassicae), care se combat ușor cu Sumi-Alpha 2,5 EC (0,03%) sau cu alt insecticid, purecii cruciferelor (Phyllotreta sp.), combătuți ușor cu Sinoratox 35 EC (0,15%); musca verzei (Delia brassicae) combătută cu Dipterex 80 SP (0,2%); buha verzei (Mamestra brassicae), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), care se combat ușor cu Dimilin 25 WP (0,05%) și melcii fără cochilie (Lymax maximus și Agriolimax agrestis, Deroceres sp.), care se combat cu Mesurol 4 G (3-6 kg/ha) sau cu Metaldehida 5G (30 kg/ha).
Un aspect important este că produ— sele contra melcilor se aplică doar în zonele de atac și nu pe întreaga suprafață. Combaterea acestora se poate face și cu alte produse recomandate de firmele producătoare de pesticide sau de cele care comercializează astfel de produse. De reținut că la soluțiile folosite în orice tratament se va adăuga adeziv (aracet) 0,15%.
Lucrari speciale
O lucrare specială care se aplică la culturile de conopidă este umbrirea inflorescențelor la soiurile care nu au această însușire. Umbrirea se face fie prin ruperea a 1-2 frunze care se apleacă peste inflorescență (frecvent întâlnită), fie prin legarea câtorva frunze din centrul rozetei. Această lucrare se face pentru a obține inflorescențe cât mai albe. Dacă nu, inflorescențele vor avea o culoare crem-gălbuie, sunt mai puțin atractive și greu vandabile.
Pentru cultivatorii pe suprafețe mari, se recomandă folosirea soiurilor sau hibrizilor care au o bună acoperire a inflorescențelor. Lista acestor varietăți este destul de mare, având de unde alege: Galicia F1, Optimist F1, Baltimore F1, Trent F1 (produse Clause) sau Malimba F1, Baldo F1, Freedom F1, Fremont F1 (produse Seminis).
Perioada de recoltare diferă în funcție de tipul de cultură (timpurie sau de toamnă), iar în cadrul tipului de cultură diferă în funcție de soi, astfel că se acoperă consumul de conopidă proaspată aproape întreg sezonul de primavară-vară-toamnă (iunie-început de octombrie).
În general, culturile timpurii asigură recolte în perioada mai-iulie (în funcție de zona de cultură), iar pentru culturile de toamnă, recoltatul se poate derula în lunile septembrie-octombrie.
Producțiile care se pot realiza de la o cultură de conopidă bine îngrijită sunt de 15-25 t/ha pentru culturile timpurii și de 25-40 t/ha la culturile de toamnă.
Nicoleta Burtan
