Castravetele este cultivat în Franța încă din secolul al IX-lea. Acesta este folosit în industria cosmetică, în industria conservelor.
Asist. univ. drd. Florina Uleanu, Universitatea din Pitești
Particularități biologice
Castravetele este o plantă anuală, erbecee, care se consumă la maturitatea tehnică în stare proaspătă. Rădăcinile sunt superficiale, tulpina este fistuloasă, lungă de 1-2,5 m acoperită de peri aspri. Frunzele sunt pețiolate, dispuse altern și acoperite de perișori. Florile sunt de culoare galbenă, mari, grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Polenizarea este entomofilă, iar fructul este o melonidă alungită. Semințele sunt albe, alungite și turtite lateral.
Exigențe ecologice
Castravetele are cerințe mari față de temperatură. Astfel, germinația semințelor are loc la o temperatură de cel puțin 14 grade Celsius, iar pentru o creștere optimă temperatura trebuie să se situeze în intervalul 25-30 de grade Celsius. La temperaturi mai mici de 12 grade Celsius, plantele pier din cauza încetării activității rădăcinilor.
La o temperatură mai mare de 35 de grade Celsius creșterea plantei încetează. Castravetele necesită temperaturi destul de ridicate și în sol.
Planta are cerințe destul de mari în ceea ce privește intensitatea luminoasă.
Radiația luminoasă optimă este de 15.000 de lucși. Insuficiența luminii are ca efect ețiolarea plantelor de castraveți.
În ceea ce privește factorul apă, castravetele necesită cantități destul de mari. Astfel, planta are nevoie de o umiditate atmosferică de 90-100%. Pentru obținerea unor producții ridicate, se recomandă irigarea culturii.
Solurile recomandate pentru înființarea culturii sunt cele ușoare, bogate în humus, bine drenate, cu un pH de 6,5-7,5.
Castravetele nu tolerează solurile nisipoase, argiloase, nedrenate, cu exces de apă.
Pentru cultura în câmp se recomandă fertilizarea cu 40-60 tone/hectar gunoi de grajd, 100-120 kg/hectar azotat de amoniu, 250 kg/hectar superfosfat, 80-100 kg/hectar sulfat de potasiu.
Terenul pe care se înființează o cultură de castraveți trebuie să fie însorit, ferit de curenți reci și bine drenat.
Pregătirea terenului se face încă din toamnă, când se desființează cultura premergătoare și se aplică gunoi de grajd, superfosfat și sulfat de potasiu, care se încorporează în sol prin arătură adâncă la 28-30 cm. Primăvara se aplică o cantitate de 100-120 kg/hectar azotat de amoniu. Cu o săptămână înainte de înființarea culturii se efectuează o erbicidare cu Balan 6-8 l/ha.
La începutul lunii mai, când se înregistrează o temperatură de 12 grade Celsius în primii 10 cm de sol, se seamănă două rânduri pe coronament, la o distanță de 60-70 cm între rânduri.
Norma de sămânță pentru un hectar este de 5 kg, iar adâncimea la care se seamănă este de 2-3 cm.
Lucrările de îngrijire
După semănat, se recomandă aplicarea udărilor. Prașilele se aplică pentru afânarea solului și distrugerea buruienilor.
Cultura de vară a castraveților se irigă de 6-8 ori, cu norme de apă de 250-300 metri cubi/hectar.
Pentru combaterea manei, se recomandă aplicarea de tratamente fitosanitare cu Ridomil 72 WP-0,25%, produse cuprice.
Pentru făinare, se fac tratamente cu Afugan 0,05, iar pentru pătarea unghiulară se recomandă tratamente cu Ridomil plus.
Recoltarea are loc la două luni de la răsărirea plantelor. Recoltarea manuală se efectuează eșalonat, la 2-3 zile.
În cazul în care producția este destinată industrializării, recoltarea se face mecanizat, în special în țările din vestul Europei. Producția poate ajunge la 20-25 tone/hectar.
Nicoleta Burtan
