Mai – lună de activitate intensă și de mare diversitate în grădină. Se încheie înființarea culturilor din epoca a II-a cu cerințe mari de temperatură. Se fac lucrări de întreținere a tuturor culturilor aflate în vegetație. Se începe producerea răsadului pentru culturile succesive de vărzoase și de tomate pentru producția de toamnă. Se recoltează culturile cu producție de primă apariție: salata, spanacul, ridichiile, ceapa și usturoiul verde și măzarea boabe.
Lucrări în câmp – riscul brumelor târzii, deja minim, favorizează trecerea la terminarea plantării tomatelor de vară, ardeiului și vinetelor. Culturile de dovlecei, pepeni, castraveți se plantează în cazul în care există răsad sau se însămânțează încă de la începutul lunii. Răsadul de tomate, dacă este alungit, se plantează înclinat, lăsând deasupra solului doar 3-4 frunze premergătoare bobocilor florali.
Răsadul de ardei și vinete se plantează nu prea adânc în pământ pentru că nu formează rădăcini din tulpină. Se respectă schemele de distribuire a unui număr de 5 plante pe metrul pătrat la tomate și vinete și de 8-10 plante la metrul pătrat la ardei. Atenție la umiditatea din sol care trebuie asigurată la plantare! În prima săptămână de la plantare se face completarea golurilor cu prevenirea pe mai departe a cauzelor, care, separat, duc la dispariția plantelor. Se fac prașile de afânare a solului și se trece la un program sistematic de rigare.
În primele zile ale lunii se înființează culturile de castraveți, pepeni, dovleci, folosind răsad produs în ghivece din luna aprilie sau se poate semăna direct în câmp. Culturile de varză timpurie, la care încep să lege căpățânile, conopida și gulia se stimulează pentru o creștere intensă cu îngrășăminte complexe 20 N:P:K (azot, fosfor, potasiu), folosind 20 grame pe metrul patrat aplicat în jurul plantelor sau se poate fertiliza cu solutie diluată, obținută dintr-o parte must de grajd și 10 părți de apă ori o parte de gunoi de păsări și 25 părți de apă, folosind 10 litri de soluție pe metrul pătrat. Fluturele alb al verzei, buha verzei, păduchii de frunză și puricii de pământ își intensifică atacul, deci se iau măsuri de combatere conform avertizării date de specialiștii fitosanitari. Răsadul de vărzoase pentru producția de toamnă se pregătește semănându-se o dată cu înflorirea salcâmului în straturi.
La legumele rădăcinoase, la ceapă și usturoi cultivate pentru bulbi se fac prașile manuale și se aplică tratamente fitosanitare pentru combaterea dăunătorilor: musca morcovului, musca cepei, musca usturoiului, iar la culturile de ceapă, spre sfârșitul lunii, poate să apară pericolul de infectare cu mană.
Culturile de castraveți, pepeni, dovlecei care au fost semănate la sfârșitul lunii aprilie în câmp sunt acum în faza de răsărire. Se răresc și se urmăresc în vegetație cu atenție deosebită pentru protejarea lor de dăunători și bolile foliare foarte păgubitoare, făcându-se tratamente preventive. Suprafața frunzelor se menține acoperită continuu cu substanțe de protecție pulverizate fin și cu adaos de adeziv în soluția de stropit. Rezultate bune se obțin prin obișnuința combinării în soluția de tratament a unui litru de lapte la 10 litri de substanță. Pentru gradinarii începători sunt necesare unele precizări: în stratul de ridichi se smulg selectiv plantele cu rădăcina bine formată și rotunjită, dar înainte de a prezenta fenomenul de dospire; salata se recoltează la greutatea căpățânei de 100 grame, iar spanacul se taie înainte de formarea tulpinilor florifere; produsele recoltate se folosesc în consum proaspete și nu se păstrează de la o zi la alta, pentru că se depreciază foarte repede.
Culturile în solarii – se întrețin prin palisare, copilire, cârnire, în funcție de specie și soiul cultivat și opțiunea legumicultorului. Începând cu data de 20 mai se poate începe recoltatul tomatelor conform graficului de cultivare. Cine dorește să grăbească înroșirea fructelor poate folosi substanțele indicate prin tehnologia de cultură. Prevenirea îmbolnăvirii culturilor și distrugerii acestora de către dăunători se poate face prin efectuarea de tratamente fitosanitare, folosind alternativ diferitele formule de tratament puse la dispoziție de către specialiștii fitosanitari județeni. În această perioadă, intensificarea insolației duce la neajunsul temperaturilor prea ridicate. Creșterea temperaturii peste 28 de grade Celsius dăunează fructificării. Aerisirea în timpul zilei este obligatorie. Temperatura de la zi la noapte nu trebuie să difere cu mai mult de 5-8 grade Celsius. Umiditatea din sol se menține prin udări repetate și cu norme de 20-30 litri la metrul patrat.
În luna mai, din solarii se recoltează din plin varza timpurie, care prezintă căpățână îndesată și greutatea de 0,7-1 kg, valorificându-se cu 2-3 frunze de rozetă; de asemenea, se recoltează și gulioarele și conopida timpurie.
Lucrări de sezon în pivniță
Pentru asigurarea calității vinului, prevenirea îmbolnăvirii și a defectelor, în această perioadă se execută unele lucrări de îngrijire, neapărat obligatorii, cum sunt umplerea golurilor și pritocitul.
Umplerea golurilor din vasele cu vin (facerea plinului) se efectuează în scopul evitării contactuliu direct al vinului cu oxigenul din aerul existent în vasele care nu sunt pline. Prezența aerului în vasele cu vin favorizează îmbolnăvirea acestuia de oțetire și floare, provocate de către ciupercile și bacteriile aerobe, determină casarea (oxidarea) vinului, îi schimbă culoarea, limpezimea, mirosul și gustul până la faza de a-l face neconsumabil.
Pentru a păstra vinul sănătos, vasele cu vin trebuiesc ținute în permanență pline, prin completarea golurilor o dată sau de două ori pe lună. În acest scop, va fi folosit un vin sănătos, de același soi, vârstă, calitate sau vin mai vechi și de calitate mai bună, din rezerva păstrată în acest scop în vase mai mici. Umplerea se face în vasele mici cu pâlnia, furtunul, iar în cele mari cu pompa. În cazul în care la suprafața vinului s-a format o peliculă albicioasă (floarea vinului), aceasta trebuie eliminată din vas prin umplere, fără a fi dispersată în masa vinului. Acest lucru este posibil prin introducerea vinului utilizat pentru umplere cu ajutorul furtunului ce are capătul de jos sub peliculă, până ce vasul se umple, iar pelicula este evacuată afară din vas. O altă grijă este asigurarea igienei, atât înainte, cât și după umplere, prin ștergerea prafului, a petelor de vin, prin ștergere cu o pânză înmuiată în soluție de bioxid de sulf 2-3% sau în alcool de 60-80%, dezinfectarea dopurilor și apoi fixarea lor în vrana vaselor, pătrunzând puțin în vin. Pritocul vinului poartă denumirea și de tragere a vinului de pe drojdie, adică de pe depozitul format la fundul vasului în timpul păstrării. Lucrarea este necesară deoarece contactul mai îndelungat cu drojdia dăunează calității vinului, acesta primește miros și gust neplacute (de drojdie, de hidrogen sulfurat etc.), se poate îmbolnăvi, iar vinurile dulcege, o dată cu creșterea temperaturii în primăvară, intră în fermentație și se tulbură.
De regulă, în primul an, se fac trei pritocuri, în lunile decembrie, martie-aprilie și septembrie. Se va avea în vedere ca primul pritoc să se facă cu cel puțin 15-20 de zile înaintea trecerii vinului în consum, pentru a avea timp să se limpezească.
Înainte de pritoc se execută unele lucrări preliminare, cum ar fi: pregătirea vaselor în care se trage vinul prin spălare, zvântare, dezinfectare, prin arderea în ele a fitilelor de pucioasă (2-3 g/hectolitru) sau cu o soluție de bioxid de sulf, controlul rezistenței la aer a vinului și stabilirea modului de pritocire.
Stabilirea rezistenței la aer este foarte importantă pentru a preveni fenomenul de casare (brunificare) a vinului. În acest scop, probe mici de vin, luate în sticluțe sau pahare fără dop, se țin 12-24 de ore în pivniță, după care se examinează: dacă vinul și-a schimbat culoarea înseamnă că nu rezistă la aer și invers.
Pentru evitarea casării, vinurile nerezistente la aer se pritocesc închis și, ca măsură de siguranță, se protejează prin sulfitare, utilizându-se fitile de sulf sau soluție de bioxid de sulf. De regulă, se pritocesc deschis vinurile noi (pritocul întâi), vinurile nerezistente la aer, vinurile cu miros de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat și cele cu gust și miros de drojdie; vinurile rezistente la aer, vinurile vechi și cele aromate se pritocesc închis.
În mod practic, la pritocul deschis, vinul se trage din vasul de păstrare prin canea (cep) sau cu furtunul într-o cădiță, în contact cu mult aer, capătul de absorbție al furtunului fiind fixat deasupra drojdiei.
La pritocul închis, vinul limpede este trecut din vasul de păstrare în alt vas, în lipsa contactului direct cu aerul. Drojdia rezultată la pritoc (circa 0,5-1%) se utilizează la recuperarea unei părți de vin, după limpezirea ei, apoi se trece la distilare.
Asigurarea sănătății și evoluției normale a vinului mai necesită și alte lucrări, între care o mare importanță o are asigurarea protecției cu ajutorul bioxidului de sulf a condițiilor de păstrare optime (temperatură 8-10 grade Celsius, umiditate 75-80%, ventilatie moderată), a curățeniei și igienei perfecte a vaselor și localului de păstrare.
Victor Vătămanu
