Curajul de a investi în agricultură – între viziune, risc și responsabilitate publică

Într-un an marcat de incertitudini economice, schimbări climatice accentuate și presiuni legislative venite dinspre Bruxelles, decizia de a investi în agricultură în România nu mai este doar o chestiune de oportunitate – este un act de curaj. Un curaj care combină rațiunea antreprenorială cu viziunea pe termen lung, dar și cu o doză inevitabilă de risc.
 
Fermierii români au învățat în ultimii ani că stabilitatea nu mai este un reper garantat. Seceta din sud și est, inundațiile din vest, volatilitatea prețurilor la cereale, creșterea costurilor la inputuri și incertitudinile privind noile politici europene post-2027 creează un context dificil pentru planificarea investițiilor. Și totuși, în pofida acestor provocări, investițiile nu s-au oprit.
Vedem tot mai multe ferme care se digitalizează, tineri care aleg să se întoarcă acasă și să investească în pomicultură, viticultură sau culturi speciale, dar și cooperative care reușesc să își creeze lanțuri scurte de aprovizionare. Aceste inițiative confirmă faptul că agricultura românească începe să își construiască reziliența – nu doar prin resurse, ci prin mentalitate.
Investiția în agricultură este o alegere strategică, asumată cu luciditate și informare.
Fermierii știu că rentabilitatea vine din eficiență, din diversificare și din adaptare. Iar adaptarea înseamnă investiții: în tehnologii de precizie, în sisteme de irigații, în energie verde și în soluții biologice pentru protecția plantelor. Însă curajul fermierilor trebuie susținut de politici coerente.
Specialiștii în domeniu, consideră că România are nevoie de o strategie clară pentru agricultură, în care să se distingă clar protecția socială și performanță economică. În prezent, 98% dintre fermieri nu au acces real la finanțare, iar peste 60% din suprafața lucrată nu este considerată finanțabilă de către sistemul bancar. Este timpul să construim instrumente financiare adaptate realității din teren și politici care să stimuleze investiția, nu doar să compenseze pierderile. Agricultura are nevoie de încredere și de capital pentru a crește.
Guvernul are datoria de a asigura un cadru clar și stabil, care să stimuleze investițiile și să protejeze capitalul autohton agricol. Politicile agricole trebuie privite ca parte integrantă a strategiei economice naționale, nu ca un sector izolat. Aceasta înseamnă mai mult decât subvenții: politici fiscale corecte, stimulente pentru investiții în energie regenerabilă, infrastructură de irigații modernă și programe de educație agricolă eficiente.
Deciziile de astăzi, luate la nivel politic, vor modela agricultura românească pentru următoarele decenii. Fermierii au nevoie de claritate, nu de promisiuni; de stabilitate, nu de măsuri reactive.
Curajul fermierilor de a investi trebuie să întâlnească viziunea statului de a construi politici agricole stabile, moderne și integrate.
România are potențialul de a deveni mai mult decât un furnizor de materie primă: un pol de competitivitate în regiune, cu un sector agricol rezilient, eficient și inovator. Doar printr-o strategie clară, prin finanțare accesibilă și instrumente adaptate realității de pe teren, agricultura nu va mai fi privită ca un sector vulnerabil, ci ca un pilon strategic al economiei naționale – garanție a securității alimentare și a viitorului rural al României.

Simona Munteanu