De ce sa mearga bine, cand poate sa mearga rau?

Florin NEACŞU, director general adjunct NHR Agropartners

Florin NEACŞU, director general adjunct NHR Agropartners

Ştiu că în această perioadă se stabilesc noile reguli ale jocului pentru PNDR pentru perioada 2014-2020 şi de aceea m-am gândit că poate ar fi bine să scot în evidenţă câteva probleme cu care ne-am confruntat la implementarea proiectelor cofinanţate până acum din fonduri europene. Aş vrea să trag un semnal de alarmă, pentru ca măcar în ceasul al doisprezecelea să se schimbe ceva în interesul fermierului.

---

Mă voi referi doar la măsurile privind achiziţia de maşini şi utilaje.

1. Măsurile pe sesiuni sunt greoaie, iau foarte mult timp pentru depunere, analiză şi aprobare, întârziind implementarea chiar cu câţiva ani, timp în care cel puţin o parte din fermieri ar fi putut folosi maşinile respective şi contribui la eficientizarea agriculturii româneşti. Propunerea mea este ca depunerea proiectelor să fie făcută într-o sesiune deschisă pe toată durata unui an (ar fi posibil şi pe 5 ani sau până la epuizarea fondurilor, dar este problema bugetului care trebuie să cofinanţeze, aşa că probabil un an ar fi o perioadă rezonabilă). Să se aloce suma disponibilă pe întregul an, iar proiectele să se depună în permanenţă şi să fie analizate imediat, fără a aştepta câteva luni pentru deschiderea sesiunii, apoi câteva luni pentru depunerea de proiecte şi o perioadă nedeterminată până se analizează sute sau mii de proiecte, până se stabileşte lista finală etc., întârziindu-se implementarea chiar aproape doi ani în unele situaţii. Se poate stabili un punctaj minim de la care se finanţează proiectele şi derularea să se facă în ordinea depunerii. În acest fel se pot aproba proiectele pe măsura depunerii în circa o lună-două de la depunere. Trebuie să se ţină evidenţa sumelor cheltuite şi, în momentul în care s-a  consumat suma disponibilă, derularea să se suspende sau dacă este posibil să se suplimenteze suma.

2. Proiectele eligibile rămase fără finanţare să fie implementate în noul exerciţiu financiar, fără a fi nevoie să se retragă şi să se redepună, adică să se irosească o muncă deja efectuată, atât de consultant, cât şi de personalul APDRP, şi plătită. Prin modul actual se cheltuiesc resurse suplimentare atât de către stat, cât şi de către fermier, se piarde timp, se plăteşte o nouă consultanţă şi se întârzie derularea. S-ar scurta perioda de implementare şi ar exista o flexibilitate mare, care ar creşte absorbţia fondurilor, iar fermierii ar putea beneficia mult mai repede de maşinile respective.

3. Sistemul de trei oferte care să se încadreze toate în buget şi chiar să existe diferenţe impuse între ele este limitativ şi creează disfuncţionalităţi, întârzieri, implică costuri suplimentare atât pentru fermier, cât şi pentru ofertant.

4. Nu se permite alegerea unui utilaj cu caracteristici superioare, chiar dacă este la acelaşi preţ ca în proiect. Caracteristicile din proiect trebuie să fie minimale şi ar trebui să se permită alegerea unui echipament cu performanţe superioare celui din proiect dacă este la acelaşi preţ sau, dacă este mai scump decât suma alocată, să se accepte ca fermierul să poată plăti diferenţa din fonduri proprii, fără a fi compensată din fonduri europene.

5. Trebuie respectat dreptul fermierului de a-şi alege utilajul potrivit şi marca dorită, care să răspundă nevoilor lui şi nu să i se impună, din cauza procedurii, o anumită marcă sau un anumit furnizor, doar din cauza preţului Obligativitatea de a se alege oferta cu preţul cel mai mic, fără să se ţină cont de calitatea şi performanţele produselor, favorizează maşinile ieftine, de calitate îndoielnică, firmele care nu au acoperire naţională şi care nu au o structură organizată pentru a asigura servicii postvânzare de calitate şi în cel mai scurt timp, pentru că în agricultură orice oră bună de lucru este importantă.

6. Trebuie introdusă obligativitatea asigurării serviciilor postvânzare şi timpul de intervenţie, costurile, distanţa până la cel mai apropiat service autorizat să fie parte din criteriile de eligibilitate.

7. Să se accepte şi finanţarea prin IFN, care finanţează deja un procent mare din achiziţia directă de utilaje (fără FEADR). Sunt flexibile, foarte rapide şi eficiente şi nu solicită garanţii suplimentare (FGCR sau altele, care întârzie şi scumpesc finanţarea). În APIMAR, în ultimii 7-8 ani, trei IFN - BNP, IKB şi Deutsche Leasing - au finanţat peste 80% din achiziţia de maşini agricole noi. Să se renunţe la obligativitatea de a fi doar bănci de pe teritoriul României sau, în cel mai rău caz, să se accepte bănci din Europa, care sunt băncile-mama ale acestor IFN.

8. Să se renunţe la scrisoarea de confort, care este în prezent doar o formalitate, atât timp cât este valabilă câteva luni, iar aprobările proiectelor se dau în 1-2 ani. Este, de asemenea, un cost şi un consum de timp fără rost.

9. Documentele care se solicită din partea ofertanţilor la fiecare proiect, în special Certificatul ORC sau similar pentru toţi acţionarii până la persoana fizică din spatele firmei, ar trebui să poată fi depuse la APDRP şi încărcate pe site-ul lor, pentru a putea fi consultate de fiecare agenţie judeţeană, fără a fi Compania israeliană producătoare de produse de protecţia plantelor Makhteshim Agan a primit, la sfârşitul lunii februarie a.c., autorizaţia de la Comisia Europeană de a plasa pe piaţă, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, produsul pentru tratament sămânţă Seedoprid 600 FS, ce face parte din clasa neonicotinoidelor. Această autorizaţie a fost acordată pentru utilizarea limitată şi controlată în vederea combaterii dăunătorilor Tanymecus dillaticollis (răţişoara), Agriotes spp (viermii-sârmă), Diabrotica virgifera virgifera (viermele necesar să se facă traduceri şi copii legalizate care să însoţească fiecare ofertă, indiferent dacă este câştigătoare sau nu. În cazul firmelor mari, cu mulţi acţionari, sunt sute de pagini, care înseamnă timp şi mulţi bani aruncaţi.

Mai subliniez încă o dată ceea ce am spus la punctul 5, şi anume că este o mare neregulă ca un fermier să fie obligat să cumpere pe banii lui, chiar dacă vorbim şi de cofinanţare europeană, un produs pe care nu şi-l doreşte, doar pentru că participă la licitaţie un distribuitor care importă produse mai ieftine, cu caracteristici şi performanţe scăzute, care sunt departe de calitatea şi peformanţele pe care doreşte a le obţine. La licitaţie poate participa oricine, criteriul fiind doar preţul cel mai mic. Astfel, orice firmă de apartament, care nu asigură nici un fel de serviciu postvânzare sau care are produse depăşite din punct de vedere tehnic, poate câştiga licitaţia, iar clientul este obligat să cumpere acel produs, deşi nu corespunde nevoilor şi aşteptărilor sale În proiect se prevăd doar câteva caracteristici generale, pentru a nu limita ofertanţii, respectiv trebuie să existe cel puţin trei firme cu produse similare, altfel licitaţia nu este recunoscută.