Când pică pară mălăiață, Ne întrebăm de ce și cum, N-avem același lucru-n viață și de la măr, și de la prun?
În criză, moda e risipa, Pomeni pentru electorat Ce stă și bea și-și… arde pipa, Iar banii s-au evaporat.
Când țara plânge că se zbate Neavând bani pentru soldat, Te minunezi: cum poate frate, S-arunce banii în… neant?
Există în România agricultori împătimiți care se trezesc „cu noaptea-n cap” și-și petrec întreaga ziulică alergând și căutând soluții pentru a asigura un trai decent, atât lor, cât și celor din jur. Din păcate, numărul acestora este destul de redus și – cum bine menționa un confrate agricultor – nu au timp să se gândească nici la medalii, nici la poziții de vârf în vreun partid. Ei fac parte din „partidul celor ce muncesc în agricultură” și asigură (atât cât se mai poate) bruma de siguranță națională, căci a nu se uita:
Hrana propriului popor este primul element de siguranță națională!
Nu se spune (deocamdată) că parte din criza financiară a fost declanșată de începutul crizei alimentare. Cei care sunt informați știu că un mare concern specializat în asigurări, bazându-se pe evaluările FAO privind stocurile și evoluția producțiilor agricole, precum și pe evoluția populației, a creat un mare dezechilibru valoric prin stricarea echilibrului între cerere și ofertă, cu întreg cortegiul ulterior.
În același sens a acționat și utilizarea unor produse agricole pentru „obținerea energiei verzi”, cărui scop i s-au alocat resurse majore, atât pentru investiții, cât și pentru producătorii agricoli.
Evident, lucrurile acestea s-au întâmplat în principal în țările dezvoltate, cu impact și mai puternic în țările în curs de dezvoltare.
Dacă adăugăm la cele de mai sus faptul că birocrația Uniunii Europene și nivelul slab de înțelegere al propovăduitorilor care se opun utilizării în producția agricolă a organismelor modificate genetic, înțelegem că „agricultura globală este în impas”, cu efecte majore în țările Uniunii Europene și mai ales în țările din „ultimul val”.
Modificările climatice vin și ele să adauge factori multipli de stres în obținerea unor producții agricole performante.
În tot acest context, România, o țară cu un potențial agricol deosebit, a ajuns să cumpere din exterior circa 70% din hrana necesară populației sale.
Cauzele principale ar fi:
1. Divizarea exagerată a suprafețelor agricole, astfel încât exploatarea rațională a pământului a devenit un deziderat;
2. Utilizarea pământului ca mijloc de speculă în loc de mijloc de producție agricolă;
3. Lipsa din ce în ce mai acută a personalului specializat, în condițiile în care agricultura performantă este „cea mai complexă industrie”; 4. Alocarea neadecvată a resurselor, astfel că o mare parte din subvenții sau sprijin pentru agricultori ajunge la cei care nu produc nimic sau aproape nimic în agricultură;
5. Infestările majore cu agenți dăunători (buruieni, boli, dăunători) și în terenurile cultivate din cauza suprafețelor necultivate, care reprezintă focare continue de reinstalare;
6. Utilizarea neadecvată a factorilor principali de producție: echipamente, fertilizanți, apă, pesticide etc., cu impact negativ asupra producției, atât cantitativ cât și calitativ; 7. Lipsa sau nealocarea în timp util și corect a principalului mijloc de progres – banul – chiar și acolo unde există (parțial) resursele necesare pentru obținerea unor producții agricole competitive;
Fiecare punct enumerat ar suporta explicații multiple, dar prefer să mă refer la ultimul punct, care capătă aspecte dramatice, mai ales în condiții de criză financiară.
Se cunoaște de către toți factorii responsabili că subvențiile convenite cu Uniunea Europeană s-au alocat în agricultură cu foarte mare întârziere sau uneori nu s-au mai dat deloc, sub multiple pretexte. Lentoarea, incompetența, neînțelegerea sau rea-voința celor care sunt plătiți special pentru a duce la îndeplinire în timp util sarcinile privind alocarea sumelor pentru agricultură nu pot acoperi pierderile de producție generate. Culmea, aceste pierderi sunt suportate tot de producătorii agricoli.
În alte vremuri, asemenea acțiuni erau catalogate drept „sabotarea economiei naționale”. Acum, nu răspunde și nu plătește nimeni. Apel către DNA (de la unul deja plimbat de vreo cinci ani cu niște dosare ale unor oameni importanți cărora li se pierde urma):
-căutați și printre cei care s-au ocupat de licitarea, aprobarea și implementarea programelor de plăți pentru agricultură, personaje care pot fi anchetate, date publicității și trase la răspundere (penală și/sau civilă, după caz).
Mai există un aspect incredibil: s-au acordat subvenții pentru proprietarii unor suprafețe mici de teren, dar acel teren este necultivat. Înseamnă că s-au acordat „subvenții pentru cârciuma din sat”!
S-au mai acordat subvenții deținătorilor de suprafețe cu titlu de proprietate incert (vezi străini care au cumpărat drepturi litigioase) sau arendașilor, dar în ambele cazuri sunt multe suprafețe necultivate.
În condițiile anului 2009, când fenomenele climatice au fost destul de vitrege pentru agricultură, cei care au făcut eforturi să obțină producție agricolă înregistrează pierderi față de producția normală de 30-40%, dar cheltuielile le-au efectuat la nivelul corespunzător.
Cei care nu au făcut aproape nimic, invocând condițiile vitrege, pierd 70-80% din producție și așteaptă ajutor.
Încă o dată, este absolut halucinant că societățile de asigurări (dar și statul) își propun să acopere pierderile până la nivelul a 70-75% din producția asigurată sau prognozată.
Păi cum vine asta: cel care a plătit 85-90% din valoarea producției normale pierde mai mult decât cel care a cheltuit foarte puțin. Ce vrem să încurajăm, de fapt:
-efortul unora de a face producții, chiar în condiții dificile și cu cheltuieli mai mari, sau
-nemunca altora, care nu mai cheltuiesc, nu mai fac producție, căci vor primi despăgubiri?
Trebuie implementat urgent un sistem de control, prin care toate sumele alocate să ajungă în producție și cu efecte pe masa celor ce produc hrană, descurajându-i prin legi drastice pe cei care înghit „pâine fără muncă”.
Să nu mai luăm de la gură Celora care trudesc, „Pedepsindu-i” cu friptură Pe trândavi care chiulesc.
Ioan ENOIU, director general SC NATUREVO SRL
