De la agricultura conservativă la agricultura regenerabilă

​Agricultura ”conservativă”, termen relativ recent intrat în vocabularul fermierilor și care încă mai are nevoie de clarificări, a trecut acum la nivelul următor. Vorbim de agricultură ”regenerativă”, un upgrade spun cei care au introdus deja aceste practici și care încep să aibă primele rezultate.

​Victor Oncică, Key Account Manager Agreena România, pentru a distinge între cele două moduri de practicare a agriculturii, face trimitere la semnificația cuvântului ”a conserva, a menține” un lucru, o calitate care există deja.
”Eu aș vorbi mai degrabă despre sustenabil și despre regenerativ. Sustenabil înseamnă să ai un bun pe care îl folosești într-un mod judicios și îl lași, ca și calități, neatins pentru generațiile următoare.
Ideal ar fi să încercăm să îl îmbunătățim, mai ales dacă vorbim de sol. Prin practicile pe care le propunem fermierilor se îmbunătățește această resursă prin textură, structură, viață microbiană, capacitate de reținere a umidității etc și poate lucra apoi în favoarea noastră”, explică reprezentantul Agreena.
Arătura este, de exemplu, o lucrare prea agresivă în unele situații, prin expunerea la aer și la soare se distruge viața microbiană și se pierde umiditatea. Nici aplicarea de soluții de sinteză nu va avea, pe termen lung, efecte bune. Dimpotrivă balanța chimică este una fină și aplicarea de fertilizanți de sinteză dezechilibrează în timp.
”Ideea agriculturii regenerative este de a îmbunătăți, de ajuta la refacerea acestei resurse pe cale naturală. Este firesc ca fermierul care are de condus o afacere să caute întâi profitul. Agricultura regenerativă presupune o asumare pe un termen mai lung, poate cu profituri mai reduse la început.
Valoarea unei tehnologii se vede după anul 5-6, dar fiecare trebuie să adopte aceste tehnici ținând cont de specificul zonei, al fermei.
În condițiile care sunt în sudul țării, poate da rezultate, iar la unii fermieri ele sunt deja palpabile, mai ales după un an ca acesta. Așadar eu aș separa termenii, aș păstra doar agricultura durabilă sau regenerativă. Și nu cultura este cea care condiționează, ci mai degrabă specificul solului”, mai spune Victor Oncică.
 
Să faci ”nimic” este cel mai ieftin
Răzvan Avram, fermier cu 3.600 hectare în județul Vrancea, a început să aplice tehnici de agricultură regenerativă mai mult împins de problemele cu care s-a confruntat în ultimii ani privind lipsa severă de apă și pierderile semnificative pe care le-a avut.
”Poate că din punct de vedere comercial, al marketingului că nu sunt diferențe, dar din punct de vedere tehnic eu cred că noțiunile se despart.
”Conservativ” înseamnă să conservi, să păstrezi câteva resurse: aplicarea unor tehnici prin care să menținem apa în sol, nu mai irosim carburant (mai multe lucrări la o trecere), să avem grijă cu resursa umană sau alte cheltuieli, să nu mai consumăm inutil atât de mult îngrășăminte sau produse de protecție etc. Se pune accent de fapt pe o reducere a unor costuri.
La ”regenerativ” vorbim de un ecosistem în care să intervenim cât mai puțin astfel încât să se regenereze singur”, este de părere fermierul. Și primul factor este solul.
Răzvan Avram spune că ar trebui să ne întrebăm cum s-a ajuns de la circa 10-12 % conținut de humus în sol la nivel național în anii '60 la 2-3% la cât este apreciat acum?
Regenerativ, în opinia sa, înseamnă ”să lăsăm natura, pentru că doar ea poate regenera. Orice am face noi, nu putem să îmbunătățim acest parametru. Mai putem ajuta puțin poate, dar refacerea lui este ceva ce se întâmplă natural, dacă lăsăm natura să-și urmeze cursul.
Cred că mai inteligent ar fi să spunem că gestionăm resturile vegetale astfel încât să se regenereze tot ecosistemul”.
Fermierul spune că a face ”nimic” este cel mai bun lucru și cel mai ieftin.
”Probabil că este nevoie de niște șocuri cum am avut anul acesta, dar și în anii anteriori, ca să ne întoarcem la lucrurile de bază. Noi vrem să construim, să facem în plus, însă dar după un an ca 2024 trebuie să regândești tot: unde ai greșit, unde ai lucrat corect.
Nu este totul despre a produce cât mai mult, indiferent de cost. Noi, de exemplu, am făcut la irigat anul trecut 12 tone de porumb și am ieșit pe pierdere. În acest context am decis să nu mai irigăm. Ar trebui să ne uităm mai atent și să încercăm să controlăm ”marja”: cât pot să produc astfel încât să vând la un preț bun”, este de părere cultivatorul din Vrancea.
 
Roxana Drăghici