Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU, director executiv FNPAR
Viziune pentru o nouă politică agricolă comună
Au existat mai multe reforme ale Politicii Agricole Comune (PAC) de la începutul anilor ‘90, însă toate au fost rezultatul unui context în care prețurile la produsele agroalimentare erau scăzute, iar rezerve existau din abundență. În realitate, PAC a reușit atât de bine să asigure securitatea alimentară pentru consumatorii europeni încât reformele anterioare au slăbit în mod progresiv susținerea pentru producția agricolă, în scopul de a asigura rezerve de hrană sigure și durabile, cu credința că probabil nu mai era necesară.
Situația de astăzi este foarte diferită. Ne confruntăm cu noi provocări globale – creșterea cererii de produse alimentare, creșterea volatilității prețurilor și instabilitatea piețelor, prețul ridicat al energiei, creșterea cererii de bioenergie și speculațiile privitoare la bunurile agricole. În același timp, există mai multe provocări legate de mediul înconjurător, persistă un climat de incertitudine, iar pericolul răspândirii maladiilor este în creștere. Acest lucru se traduce printr-o mai mare instabilitate a rezervelor de alimente și prețuri volatile, la care UE este acum mai expusă ca niciodată, ca urmare a recentelor reforme ale PAC. Cu o nouă PAC adaptată la secolul al XXI-lea, fermierii – atât bărbații, cât și femeile care lucrează în fermele de pe teritoriul Europei, precum și viitoarele generații de tineri fermieri, împreună cu cooperativele acestora – vor putea să-și aducă o contribuție substanțială la confruntarea cu aceste noi provocări.
Noua PAC ar trebui să garanteze consumatorilor din UE alimente sigure din punct de vedere cantitativ și calitativ, care ar trebui să permită UE să contribuie la nevoile alimentare mondiale.
1. Agricultorii europeni și cooperativele lor au capacitatea de a furniza consumatorilor din UE o hrană sigură calitativ și suficientă din punct de vedere cantitativ, într-o lume incertă, aflată în continuă schimbare.
Mai mult de 90 la sută din plățile de sprijin PAC au fost decuplate din producție, oferindu-le agricultorilor din UE libertatea de a-și desfășura activitățile, ca răspuns la semnalele pieței. Totuși, există îngrijorarea că deblocarea conduce la abandonul producției în anumite regiuni.
În plus, politica comercială a UE îi expune mult mai mult pe agricultori, precum și pe consumatori la fluctuațiile de pe piața mondială referitoare la prețurile bunurilor de larg consum și acestea devin chiar mai volatile decât în trecut. Există un pericol clar că deschiderea viitoare a piețelor ar putea duce la o scădere a producției din UE în anumite sectoare-cheie, care, o dată pierdute, ar fi dificil de recâștigat. Acest lucru ar amenința independența alimentară strategică a UE.
Prin urmare, este extrem de important ca viitoarea PAC să furnizeze un cadru stabil de dezvoltare a potențialului de producție al agriculturii din UE, prin măsuri de încurajare a productivității și a competitivității crescute și prin măsuri care pot asigura o funcționare corespunzătoare a pieței.
Noua PAC trebuie să garanteze valorificarea bogatei diversități de hrană de calitate de proveniență europeană, importanța crescută a acesteia în ansamblul economiei mondiale și potențialul ei de export, precum și garanția că toți consumatorii sunt pe deplin informați în legătură cu produsele pe care le cumpără.
2. Agricultorii produc o bogată diversitate de produse agroalimentare tradiționale, inovatoare și de înaltă calitate.
UE are o reputație mondială pentru bogata diversitate de produse agroalimentare de înaltă calitate, tradiționale, regionale și inovatoare. Pe măsură ce veniturile unor țări precum India și China cresc, exporturile de produse alimentare de înaltă calitate din UE vor crește în importanță și trebuie să fie promovate.
Agricultorii lucrează pentru a-și îmbunătăți poziția competitivă și pentru a furniza valoare adăugată produselor lor pe o piață din ce în ce mai globalizată și mai liberă. O consolidare a cooperativelor agricole din UE este importantă în acest sens, deoarece acestea furnizează instrumentele pentru a-i ajuta pe fermieri să își îmbunătățească poziția competitivă prin structurarea lanțului agroalimentar, prin crearea de valoare adăugată și prin reducerea costurilor de producție, precum și prin suportul acordat fermierilor la adaptarea la noile cerințe ale pieței (protocoale de calitate, de mediu etc.).
În plus, ele permit fermierilor să-și îmbunătățească poziția vizavi de lanțurile de magazine și lanțul agroalimentar, prin concentrarea rezervelor și îmbunătățirea poziției agricultorilor pe piață.
În scopul de a valorifica pe deplin aceste noi oportunități de afaceri, atât pe plan național, cât și internațional, este extrem de important ca produsele să fie identificate și promovate ținând cont de originea lor și de metodele de producție utilizate, astfel încât consumatorii să fie bine informați în momentul alegerii produselor.
Noua PAC trebuie să garanteze că fermierii din UE vor produce de calitate în cantitate suficientă și la prețuri rezonabile, ceea ce va permite agriculturii europene să-și păstreze competitivitatea pe plan internațional.
3. Agricultura din UE este recunoscută în lume pentru faptul că producția îndeplinește toate criteriile de durabilitate.
În Europa, societatea a arătat că acordă o mare importanță menținerii celor mai înalte standarde de durabilitate. Acesta este motivul pentru care agricultorii europeni respectă unele dintre cele mai riguroase reguli și reglementări din lume și garantează că întreaga producție este realizată într-un mod care protejează resursele naturale (aerul, apa, solul), respectă sănătatea și bunăstarea animalelor și menține biodiversitatea și un peisaj rural atractiv. Totuși, trebuie admis faptul că întrunirea acestor standarde înseamnă costuri mai mari pentru agricultori și reduce poziția competitivă a acestora pe piața mondială și cea din UE.
În ultimii ani, această problemă s-a acutizat. Politica comercială a Europei vizează deschiderea pieței importurilor, care, în cele mai multe cazuri, nu trebuie să îndeplinească aceleași standarde costisitoare referitoare la durabilitate.
Este absolut esențial ca importurile să îndeplinească standardele UE de siguranță alimentară. Importurile, de asemenea, trebuie să îndeplinească și standardele echivalente referitoare la mediul înconjurător și la bunăstarea animalelor, dar până acum acest lucru nu s-a realizat. Pentru a se asigura că fermierii din UE pot îndeplini și pe viitor aceste standarde ridicate, dar costisitoare, și că își pot îndeplini rolul multifuncțional în regiunile rurale, ei vor trebui să fie remunerați fie prin intermediul pieței, fie printr-un buget corespunzător.
Noua PAC trebuie să garanteze că agricultura poate continua să contribuie la piața locurilor de muncă și la stabilitatea economiei regiunilor rurale, prin menținerea posibilităților de producție pe tot spațiul comunitar.
4. Agricultura UE este esențială pentru o economie dinamică, cu oportunități mai mari de ocupare a forței de muncă în zonele rurale.
Agricultura, împreună cu industria alimentară și sectorul de aprovizionare cu produse agroalimentare, este unul dintre cele mai importante sectoare economice din UE, care generează o cifră totală de afaceri de circa 1.270 de miliarde de euro anual și asigură locuri de muncă pentru peste 40 de milioane de oameni, atât în ferme, cât și în sectoarele agroalimentare și de aprovizionare. Este important să fie menținuți în sectorul agricol atât bărbații, cât și femeile și să încurajăm tinerii să înceapă o activitate în agricultură.
Cooperativele agricole joacă un rol-cheie în asigurarea unei poziții puternice și competitive a agricultorilor pe piață. Există întreprinderi agroalimentare deținute de agricultori care oferă servicii către agricultori și care încurajează achizițiile comune, servicii de colectare și de asistență tehnică etc. Prin participarea activă la economia regiunilor agricole, aceștia contribuie la îmbunătățirea calității vieții populației rurale și creează legături strânse între activitățile din zonele rurale și cerințele din zonele urbane.
În multe zone îndepărtate și dificile, suprafețe considerabile de teren ar deveni pustii fără existența unei producții agricole și a cooperativelor, cu efecte negative asupra infrastructurii, turismului, peisajului și mediului. Dispariția producției în multe regiuni ar reduce, de asemenea, bogata diversitate de alimente, meșteșuguri și tradiții locale existente în prezent, pentru care UE este recunoscută în întreaga lume.
Aceasta subliniază importanța de a atrage generațiile viitoare în agricultură, astfel încât Europa să poată menține un sector agricol puternic, competitiv și durabil în interiorul granițelor sale.
Noua PAC trebuie să garanteze că rolul fermierilor ca locuitori ai zonelor rurale se va dezvolta și că serviciile publice pe care aceștia le furnizează vor fi remunerate în mod corespunzător.
5. Agricultorii sunt locuitorii zonelor rurale din UE.
Producerea de alimente și de produse nealimentare regenerabile de către agricultorii din UE în conformitate cu criteriile de durabilitate are numeroase efecte secundare pozitive, rezultând un peisaj rural atractiv și bine întreținut.
Agricultorii sunt, de asemenea, manageri ai terenului agricol, furnizând servicii publice, cum ar fi menținerea biodiversității, conservarea habitatelor faunei sălbatice (de exemplu, zonele umede, luncile și pășunile montane), gestionarea apelor, prevenirea eroziunii solului și un peisaj atractiv.
Fermierii din UE realizează scheme de protecție a mediului înconjurător la peste 40% din terenul arabil și administrează rețeaua Natura 2000, care acoperă peste 42,5 milioane de ha. Agricultorii contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea mediului prin gestionarea terenurilor în zonele defavorizate, care acoperă peste 38 de milioane de hectare.
Acest lucru contribuie la atractivitatea zonelor rurale pentru cei aproximativ 150 de milioane dintre oamenii care locuiesc acolo. Practicarea agriculturii este, de asemenea, esențială pentru atragerea de milioane de vizitatori UE și non-UE, atât ca turiști, cât și ca utilizatori ai facilităților rurale. Trei sferturi din locurile de cazare din UE se găsesc în zonele rurale, iar turismul înregistrează una dintre cele mai rapide creșteri pe plan economic.
Prin urmare, contribuția fermelor la dezvoltarea turismului joacă un rol decisiv în promovarea dezvoltării socioeconomice a regiunilor rurale.
Politica UE trebuie să promoveze cercetarea corespunzătoare nevoilor urgente pentru a înțelege implicațiile schimbărilor climatice în cadrul producției agricole și pentru a-i ajuta pe fermieri să-și amelioreze și să-și adapteze activitatea la efectele acestora.
6. Agricultorii depun eforturi considerabile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Agricultorii sunt conștienți de necesitatea de a combate schimbările climatice, ale căror consecințe se fac deja simțite, în primul rând, prin schimbarea perioadei de recoltare, efecte ale înghețurilor timpurii sau târzii, ale incendiilor, inundațiilor și secetei.
Autoritățile UE au admis că sectorul agricol și-a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% între 1990 și 2005, mult mai mult decât reducerea globală de 8% a emisiilor de gaze în toate sectoarele.
Agricultorii desfășoară o gamă largă de activități, cum ar fi folosirea generatoarelor de biomasă, încălzirea solară, conversia deșeurilor și a gunoiului de grajd pentru a genera îngrășământ și energie și pentru furnizarea de energie electrică către rețeaua națională prin energia eoliană. Cu toate acestea, în cazul în care UE dorește să-și asigure potențialul de producție alimentară în viitor, fermierii trebuie să fie sprijiniți, în special prin cercetare și inovație tehnologică, atât pentru a atenua, cât și pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice. Agricultorii au, de asemenea, o contribuție importantă la reducerea emisiilor de gaze pe bază de carbon și acest lucru ar trebui să fie recunoscut.
Agricultura din UE are un potențial semnificativ în producerea de resurse nealimentare regenerabile, care pot contribui atât la reducerea emisiilor de CO2, cât și la o mai mare independență energetică, iar politica UE trebuie să garanteze că acest potențial este valorificat la maximum.
7. Agricultura europeană își poate aduce o contribuție importantă la lupta împotriva schimbărilor climatice, prin producerea de resurse regenerabile.
Fermierii nu produc numai alimente, produsele lor pot fi, de asemenea, utilizate pentru a produce biocombustibili și materiale industriale regenerabile. În plus, lemnul, paiele și gunoiul de grajd pot fi utilizate pentru biogaz și alte forme de încălzire. Aceste forme de energie reduc în mod semnificativ emisiile de CO2, precum și dependența UE față de energia convențională importată. Pe măsură ce se fac inovații în tehnologiile actuale, va fi, de asemenea, posibilă conversia lemnului, paielor, gunoiului de grajd și a altor forme de biomasă în biocombustibili lichizi.
Producătorii din cadrul UE vor trebui să demonstreze nu numai că producția lor de biocombustibili contribuie la o reducere semnificativă a emisiilor de CO2, dar și că aceștia au fost produși în conformitate cu criteriile stricte de durabilitate. Numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, va fi posibilă utilizarea acestor culturi pentru realizarea obiectivelor obligatorii ale UE, de înlocuire a combustibililor fosili cu biocarburanții. Este important să se mențină aceste obiective deoarece mijloacele de transport reprezintă sursa principală a emisiilor de CO2 în Europa.
Este, de asemenea, necesar ca UE să garanteze că importurile satisfac criteriile de durabilitate, nu numai pentru a asigura o concurență loială, dar și pentru a preveni daunele cauzate mediului înconjurător și defrișările, aceastea din urmă fiind principala sursă a emisiilor de CO2 în țările în curs de dezvoltare.
Noua politică agricolă comună trebuie să reflecte ambițiile noastre viitoare referitoare la agricultura europeană
COPA-COGECA consideră că viitoarea PAC ar trebui, în primul rând, să permită agricultorilor să îndeplinească aspirațiile și preocupările cetățenilor din UE față de provocările secolului al XXI-lea. Una dintre cele mai importante provocări va fi aceea de a permite agricultorilor optimizarea potențialului de producție și al competitivității și, în același timp, să le permită să îndeplinească cele mai înalte standarde de siguranță și de durabilitate și să contribuie la menținerea zonelor rurale, care sunt locuri atractive unde se poate trăi foarte bine și care furnizează locuri de muncă și prosperitate economică.
Cu alte cuvinte, rolul multifuncțional al agricultorilor va fi mult mai important în viitor. Înainte de a discuta finanțarea PAC după 2013, este esențial să se ajungă la un consens asupra obiectivelor PAC în deceniile care vin și cum pot fi realizate cel mai bine aceste obiective.
Viitoarea PAC ar trebui să se bazeze pe recunoașterea următoarelor principii:
-importanța rolului economic al agricultorilor – este aceea de a furniza alimente sigure și de a respecta obiectivele referitoare la standaredele de mediu cu asigurarea și realizarea obiectivelor sociale din spațiul rural;
-viitoarea PAC ar trebui să recunoască faptul că fermierii sunt și întreprinzători și doresc să obțină un procent cât mai substanțial din venitul lor de pe piață.
De asemenea, ar trebui să fie recunoscut în mod clar că agricultorii prestează servicii, iar pentru unele dintre acestea nu sunt remunerați în mod adecvat în prezent prin intermediul pieței, iar pentru altele nu vor fi niciodată;
-agricultura ar trebui să contribuie la consolidarea Uniunii Europene, iar PAC trebuie să rămână o politică comună, cu norme comune, pentru a se asigura concurența în cadrul pieței unice a UE, luând în considerare totodată diversitatea agriculturii europene;
-solidaritatea financiară este necesară pentru a asigura o mai mare coeziune economică și socială și integrarea în UE a tuturor celor 27 de state membre și un mai mare echilibru între rural și urban.
Obiective ale noii PAC
Obiectivul primordial al PAC ar trebui să fie garantarea unui sector agricol durabil în Europa din punct de vedere economic, social și al mediului, care să satisfacă nevoile societății europene, pe de o parte, iar pe de altă parte, să poată face față provocărilor mondiale.
În special, Politica Agricolă Comună ar trebui:
-să ofere un cadru stabil pentru dezvoltarea producției agricole, prin creșterea productivității și a competitivității, precum și prin buna funcționare a pieței, astfel încât independența strategică a UE, de aprovizionare a tuturor sectoarelor-cheie de producție, să se mențină și, prin urmare, consumatorilor să li se asigure hrană și bunuri sigure, suficiente și durabile, iar UE să contribuie și la satisfacerea cererii mondiale de produse alimentare.
-să asigure menținerea unei bogate diversități de produse alimentare de înaltă calitate, din diferite zonele rurale de pe cuprinsul UE și să se asigure că consumatorii sunt pe deplin informați despre alimentele pe care le cumpără.
-să garanteze că toată producția este realizată prin respectarea normelor referitoare la mediul înconjurător (aer, sol, apă), că protejează bunăstarea animalelor și biodiversitatea și că oferă un punct de atractie rurală.
-să optimizeze contribuția agriculturii europene la oportunitățile economice și de ocupare a forței de muncă în zonele rurale pe tot cuprinsul UE.
-să încurajeze practicile de gestionare a terenurilor, care promovează biodiversitatea și conservarea resurselor și a habitatului, ținând cont de condițiile regionale specifice.
-să ajute agricultorii să depășească efectele negative produse de schimbările climatice și să se adapteze la acestea.
-să contribuie la reducerea emisiilor de CO2 în UE și la diminuarea dependenței UE față de importurile de energie, prin producerea de resurse energetice regenerabile.
-să asigure un nivel de viață echitabil pentru agricultori și perspective pe termen lung, care să atragă generațiile viitoare în desfășurarea de activități în agricultură.
