Deficitul de apă din sol se acutizează

​Agricultorii din județele afectate de seceta extremă susțin că aprovizionarea cu apă a solului este slabă și pune în pericol producțiile viitoare.

​Anghel Constantin, președintele S.A. Agrozootehnica din comuna Independența, județul Călărași, ne-a vorbit despre provocările din agricultură.
„În fiecare an suntem într-un deficit de apă de aproximativ 150 litri/mp și acesta se acutizează dacă iernile vor continua ca acum, dacă vor fi călduroase și fără zăpadă. În zona noastră de 5 ani nu am mai văzut zăpadă. Clima începe să semene cu cea din țările mediteraneene, precum Italia, Grecia sau Spania. În aceste condiții, solul nu are de unde să se aprovizioneze și nici ploi însemnate cantitativ nu au mai căzut în anotimpurile reci.
În ultimii 5 ani, 4 ani au fost cu secetă. În anii din urmă raportul era invers, respectiv 4 ani erau buni din punct de vedere agricol și un an era secetos. Precizez faptul că atunci nu ne confruntam cu seceta extremă și producțiile erau diminuate cu cca 30%. Acum vorbim de culturi calamitate în proporție de 80%, chiar mai mult.
Când am însilozat porumbul vedeam efectiv cum se usucă plantele în câmp. Desigur, din cauza secetei, nu am mai făcut cantitățile preconizate care, de regulă, se situează între 50 și 60 tone masă verde/ha. La început cultura s-a dezvoltat bine, am avut în luna aprilie ploi cum rar se întâmplă, după care din lunile mai – iunie au început temperaturile mari.
Producția pe care am reușit s-o facem a fost de 30 tone/ha și a fost insuficientă pentru că am fost nevoiți să completăm necesarul de furaj. Într-o fermă de vaci furajul nr. 1 este porumbul siloz pentru că celelalte culturi, precum lucernă, orz, grâu le faci și nu sunt necesare cantități atât de mari.
Avem o fermă zootehnică cu un efectiv de 250 de vaci de lapte și lucrăm o suprafață de 2.000 ha. Societatea Agricolă a fost înființată încă din anul 1991, pe „scheletul” fostului C.A.P și cred că a fost printre primele din zonă.
Dacă schimbările climatice vor persista nu știu către ce culturi ne vom îndrepta ca să fim rentabili.
La începutul primăverii culturile prășitoare arătau bine și este mare păcat că au suferit atât de mult din cauza secetei. Aveam o cultură de floarea-soarelui, pe o suprafață de 267 de hectare, deosebit de frumoasă. Am aplicat cu drona tratamentele fitosanitare și cei care au văzut-o, de meserie ingineri agronomi, au spus că arată foarte bine. Era bine dezvoltată, avea densitate bună după care nu au mai căzut ploi și totul s-a terminat.
Noroc cu producțiile la grâu, orz pentru că ne-au mai salvat. Dacă anul era ca 2020 eram terminați și, din păcate, nu văd un sprijin real din partea statului. În plus, ni s-a oprit 3% din subvenție și nu știm de ce.
Marea mea teamă este că tot mai multe județe din țară încep să fie afectate de secetă. Auzeam că în Satu Mare sau în Timiș, unde a mai plouat, culturile au fost afectate de secetă. Lucrurile sunt sumbre pentru că nu știi cum va fi viitorul, unii fermieri vor da faliment, iar alții, capitalizați, vor rezista.
Nici în sectorul zootehnic lucrurile nu stau bine. La nivelul țării avem efective mici de vaci de lapte, importăm cantități foarte mari de lapte și, pe deasupra, prețul plătit nu este satisfăcător. Nu se încurajează plus valoarea, adică să bagi materia primă în hrana animalelor și să obții un produs superior.
 
În privința tehnicii agricole vedem că mereu apar noutăți.
Acum vedem roboți autonomi capabili să lucreze câmpul. Lipsa oamenilor din sector și eficiența ridicată pe care o asigură aceste mașini inteligente ne face să venim la demonstrații și să le vedem efectiv cum lucrează. Este extraordinar cât de rapid evoluează tehnica. Problema este că nu o putem accesa din lipsa banilor. Este bine să ai tehnică nouă în curte însă nu ne mai permitem și din cauza pierderilor din ultimii ani. Noi suntem cumpătați atunci când achiziționăm utilaje și luăm în calcul dimensiunea fermei.
În urmă cu 10 ani aveam posibilitatea să ne extindem cu 2.000 de hectare, dar nu am făcut-o pentru că nu aveam dotarea necesară. Pentru că suntem societate agricolă, înființată pe Legea 36/1991, nu prea am putut să accesăm fonduri pentru a ne dota. Am accesat doar în 2007 pe SAPARD și iată că au trecut 17 ani de când nu am mai aplicat pentru niciun program.
Avem grijă de mașinile noastre agricole, le înlocuim la 14 ani, însă fără noi achiziții nu poți să te dezvolți, de pildă apar semănători noi, mai performante, care îți eficientizează mult munca.
Am apelat la leasing-uri pentru achiziția de utilaje agricole, ne-au acordat banii necesari și noi am luat în calcul doar varianta optimistă, aceea că vom face producții și că vom reuși să suportăm toate costurile.
Între timp, salariile, prețul la motorină au crescut și, mai mult decât atât, prețul mare la îngrășămintele chimice ne-a îngenunchiat. Îngrășămintele sunt scumpe având în vedere că prețul grâului este de 0,90 lei/kg – preț care era acum 6 ani.
 
Ne pregătim pentru campania de toamnă, vom face un minim de lucrări pentru a putea semăna. Am achiziționat sămânța de rapiță, iar la grâu și orz ne-o asigurăm din producția proprie. Suntem pregătiți s-o selectăm, să facem tratamentele necesare și să semănăm. Probabil vom scădea cantitatea de îngrășăminte, dar nu o putem reduce drastic. Sperăm să avem un an agricol bun.”
 
Ana Ioniță