Despre eșecuri, decizii greșite, dar și succes în fermă

​Ediția din acest an a Agri Trade Summit a reunit la București peste 1800 participanți din țară și nu numai. Dezbaterile au pus accent pe ceea ce reprezintă azi România ca furnizor de cereale la nivel european, și ceea ce trebuie să facă în continuare pentru a-și consolida poziția strategică pe care o are: ”participare, coerență și promovare regională și globală a calității grâului românesc”.

​Cezar Gheorghe, fondator AGRIColumn și inițiator al Agri Trade Summit, a chemat la discuții mai mulți fermieri, unii foarte tineri, a căror experiență și viziune în afaceri i-au ajutat să depășească momente grele și să găsească soluții nu doar ca să supraviețuiască, dar să și dezvolte fermele.
 
Culturi succesive și reducerea cheltuielilor
Unul dintre cei care au împărtășit din practica lor este Cătălin Tudor, administrator Elia SRL din Călărași, care și-a pornit afacerea în 2000 cu gândul de a vinde pâine și carne. Acum mare parte din producția de grâu pe care o obține este măcinată prin moara proprie și transformată în pâine și produse de patiserie.
”Dintr-o tonă de grâu procesată, vindem 900 kg de pâine, 300 kg de tărâță, care este cu mult peste prețul de vânzare al unei tone de grâu. Încă din 2019 am investit într-un sistem de irigat care ne acoperă 70% din suprafața fermei și care ne permite să venim cu culturi succesive de porumb și floarea soarelui, după orz și grâu. Porumbul cultură succesivă îl folosim pentru furajarea tăurașilor. La floarea soarelui din cultură succesivă, în ultimii 2 ani am obținut un preț foarte bun plus bonusul de 80 $/tonă”, a explicat Cătălin Tudor.
Din 2023 folosește exclusiv drona pentru tratamentele fitosanitare, cu o reducere semnificativă a necesarului de apă de la 200 litri /ha la 10 litri/ha. Plus reducere de personal, de utilaje, reducerea cărărilor tehnologie. Pentru sezonul 2025-2026 fermierul a prezentat costurile, directe și indirecte, estimate la rapiță și grâu: directe (semănat, sămânță, fertilizat, tratamentele fitosanitare) –cca 2.400lei /ha; indirecte - 725 lei/ha.
”Am reușit să le aducem la acest nivel cu o singură semănătoare cu care semănăm 100% no-till, cu folosirea unor îngrășăminte de înaltă tehnologie și cu cantități foarte mici pe hectar, reducerea dozelor de pesticide. Veniturile la noi sunt: 33% din cereale, 33% din procesare și vânzarea tăurașilor și avem 34% altă activitate non-agricolă. Este foarte important ca la sfârșit de an când tragem linie să ieșim pe profit”, a subliniat Cătălin Tudor din Călărași. 

​Seceta repetată ne-a învățat să optimizăm costurile
Răzvan Avram, care are ferma în județul Vrancea, greu încercat de secetă mai mulți ani succesivi, a povestit despre pierderile mari și regândirea întregii strategii.
”În 2020 am avut pierderi de producție de la 70% până la 100%, scenariu care s-a tot repetat, cu excepția anului 2021. În 2025 am avut un an cât de cât normal pentru producție. Dar seceta ne-a învățat optimizăm costurile, să schimbăm tehnologia, practic absolut tot ecosistemul din fermă, pentru a supraviețui”.
Este unul dintre motivele pentru care a optat pentru tehnologie no-till, deși făcea deja minim till. Pentru recoltare și-a achiziționat hedere culegătoare de grâu, reducând și mai mult costurile. Apoi a trecut la a ”bugeta” cultura și a stabilit un cost de investiție direct la grâu și la orz de 700 lei/ha cu tot cu recoltat, ”dar fără să ținem cont de producție, și am considerat că orice producție facem peste 1 tonă/ha, noi să rămânem sustenabil în piață”, a spus Răzvan Avram.
Un alt pas a fost să elimine total din rotație porumbul (de la 50-60% pondere în culturi). La fel a redus și suprafața de floarea soarelui, rămânând cât se poate de mult pe culturi de toamnă, dar și cu o diversificare cu armurariu, in și alte culturi de nișă.
În fermă are și animale, bizonii americani și oi, cu care încearcă să mențină pășunatul după recoltat.
O altă sursă de venit o reprezintă programele pentru sechestrarea carbonului în sol, creșterea calității cerealelor printr-o schemă nutrițională mai bună decât în agricultura convențională, precum și procesarea unei părți din producție. Fermierul din Vrancea este acum parte dintr-o cooperativă agricolă, deoarece consideră că ”în acești ani grei o cooperativă este o umbrelă pentru toți fermierii, ne protejează de turbulențele din piață, indiferent de ce natură. Este o plasă de siguranță mai mare decât în mod normal”, a adăugat el. 

​Câte eșecuri trebuie să ai înainte de succes
Tânărul fermier Marcello Daniliuc, aflat la a treia generație de agricultori, lucrează 850 ha în județul Călărași, doar vegetal. Povestea sa este presărată cu greșeli și lecții dure care i-au schimbat total modul de înțelegere a business-ului agricol.
”În 2020, ferma noastră a trecut prin cea mai grea secetă din istoria sa: de pe 300 ha de grâu n-am recoltat nimic; de pe 600 ha de porumb nu am recoltat nimic, iar de pe 250 ha de rapiță am făcut o producție medie de 1 t/ha.
În același timp, făceam și comerț de cereale, n-am putut onora contractele și am fost penalizați cu 300.000 euro; tot în același an am pierdut și o suprafață de 150 ha de teren. Am ajuns în colaps financiar și am conștientizat că trebuie să schimbăm ceva”.
Una dintre modificări a fost trecerea la tehnologie strip-till, la toate culturile, cu o singură trecere la semănat și aplicare de îngrășăminte, ceea ce a adus atunci la reduceri importante de cheltuieli. Dar din cauza creșterilor de prețuri, economia făcută nu s-a resimțit foarte mult în final.
Însă câștigul subliniat de el a fost prin schimbările în tehnologie: ”am reușit să menținem nivelul de producție cu o cantitate de îngrășăminte redusă la jumătate, aplicată localizat. Aș recomanda o analiză de sol înainte, pentru că noi am făcut și asta. Pe alocuri am scăzut mai bine de jumătate cantitatea de îngrășăminte la hectar”, a spus tânărul fermier satisfăcut că a reușit să mențină aceleași costuri de producție din 2019.
Au achiziționat echipament care recoltează doar boabele de pe spic. Anul trecut au aplicat îngrășământ complex lichid, o dată cu semănatul, ceea ce a însemnat o altă reducere a cantității de fertilizanți.
”Am schimbat mentalitatea. Am învățat să-mi fac o strategie pe termen lung, iar acea strategie pe termen scurt o schimb ori de câte ori este nevoie. 2025 este primul an, după 6 ani, când nu am mai luat bani de la bancă pentru a trece anul agricol”, a mai spus Marcello Daniliuc.

Sunt dispus să pun pe masă între 1 și 3 milioane de euro în următorul an
Experiența timișoreanului Alexander Degianski, care deține o fermă de 5.000 ha, înființată de tatăl său în 1991, pune accent pe structură și investiții în irigații. Își dorește să ajungă la 2.000 ha irigate în următorii 3 ani, finanțare exclusiv proprie, dar necesită costuri mari.
Este cunoscut pentru culturile de nișă, energetice, precum și pentru un proiect de înființare a unei păduri de 250 ha. Dar povestea sa are și experiențe mai dure, care nu țin de schimbările climatice.
”Tehnologia și costurile sunt doar parte a problemei. Dacă înainte spuneai că profitul îl faci atunci când ai cerealele în hambar, realitatea ne învață că profitul îl faci când ai banii în cont. Anul acesta am fost victima unei tentative de fraudă.
Mi s-au falsificat semnături, ștampile și mi s-au vândut cereale pe care eu nu le-am vândut sau care le-am antamat, dar n-am primit banii.
Oricât de prieteni ați fi, nu lăsați să plece oricum marfa din fermă!”, i-a sfătuit Degianski pe colegii săi.
Un alt aspect care ”mușcă” din profit nu ține de decizii tehnologice sau financiare, ci de ”reticența oamenilor de a se asocia”, spune fermierul: ”eu nu înțeleg și caut în continuare.
Sunt dispus să pun pe masă între 1 și 3 milioane de euro în următorul an, dacă găsesc 1, 2, 10, 100 de fermieri care să identifice împreună cu mine un numitor comun, un punct sau o formă de a adăuga plus valoare produselor noastre”. El a acuzat UE de ipocrizie, pentru că pe de o parte se sprijină și promovează fermierii mici, iar pe de alta ne pune în concurență cu fermieri gigantici care au costuri infime și produse fitosanitare pe care noi nu le folosim de zeci de ani.
În comparație cu o fermă de 20.000 - 100.000 de hectare, nu am nicio șansă dacă nu mă voi asocia. Și acest lucru, nu că ar trebui să fie recomandat, ar trebui să fie sprijinit și chiar obligatoriu în mentalitatea fermierilor”, a pledat fermierul din Timiș pentru o colaborare mai bună între agricultori.
 
Marcu Adrian este fermier cu 250 hectare de cultură vegetală și 100 de vaci, dar conduce și departamentul de marketing Riagro promovând tehnologiile digitale și utilizarea dronelor. Istoria sa a pornit de un fapt foarte simplu - își doreau o dronă pentru fermă.
Pasiunea sa l-a dus la dezvoltarea unei companii și a unui produs pentru agricultură, plus suport tehnic, suport agronomic, service disponibil oricând.
”Noi în fermă, avem două drone. Lucrăm cu ele și credem în tehnologie. Cred în digitalizare prin tehnologii de genul acesta și mai ales cred în cooperative și asociere.
Agricultura trebuie să fie mai unită și mai receptivă la tehnologie. Pentru că dacă ne referim la costuri, tehnologia chiar te ajută să economisești”, a spus specialistul în IT, dând exemplul unui studiu de caz în care au acoperit cu dronele 1.200 de hectare în 8 ore, cu un consum de 14.400 de litri de apă în loc de 360.000, subliniind aici care ar fost impactul tehnologic și logistic pentru a transporta 360.000 de litri.
 
Roxana Drăghici