Dialog cu fermierii - Octombrie 2015

Senatorii României vor să oblige marile magazine să aibă la raft mâncare românească în proporţie de 51%.

• Credeţi că se va vedea asta şi în buzunarul fermierului român?
• Ce structură de cultură, cât aţi investit în ea, cât obţineţi la hectar şi care sunt problemele cu care vă confruntaţi în  sectorul în care activaţi?
• V-aţi asociat până acum?

Ion Pătraşcu, 3 ha cultivate cu varză:

„Este foarte bună pentru noi această inițiativă (n.r. - decizia Senatului de a pune pe rafturile supermarketurilor 51% produse românești). Chiar și așa, nu știu cum anume am putea avea acces în marile rețele de magazine. Noi avem în comună câțiva băieți care lucrează cu supermarketuri. Intrăm foarte greu acolo, prețurile sunt cum sunt, dar intrăm. Ajunge ceva din ce avem noi aici și în supermarketuri. În medie, obținem cam 50-60 de tone de varză la hectar. Depinde și de an. Putem ajunge și la 40 de tone, putem să și depășim. Din cauza prețului prost, investiția este mare, peste 4.000 de lei, iar profitul este foarte slab; 10-15% la sută dacă ne iese, este bine. Există ceva asociații, dar majoritatea sunt pe familie, unii au făcut grupuri de producători care au mai mulți membri. Noi, spre exemplu, am făcut o cooperativă agricolă și am închis-o. Am făcut asta pentru că nu ne-am înțeles, nu am putut să intrăm în supermarketuri. Eu am pus problema și altfel: la supermarket, cartoful mergea cu 0,60 lei de la noi, în timp ce la noi, în sat, unde vindem direct marfa, luăm 0,70 lei. Unde dăm marfa? Aici, că vorbim de 0,70 lei“.

---

Cristian Nicușor Badea, 15 ha, proprietate, cultivate cu cartofi şi varză:

„N-ați văzut că mereu avem probleme cu marile magazine? Spun că nu le aducem marfă tot anul, numai bețe în roate ne pun. Când începe campania, încep și promoțiile, prețurile jos. Cred mai mult că retailerii sunt interesați să aducă din afară. Acesta este interesul lor. La 1 iunie noi recoltam cartofi, în plină campanie, iar supermarketurile erau pline de cartofi din Egipt. Agricover a venit și el cu alte condiții: să nu întrebăm de preț și altele. Ce nu ia supermarketul, să plătim tot noi - transportul, returul. Băga marfa pe magazine și apoi ți-o trimitea retur. Investiția? Este foarte mare! Cumperi tot, începând de la sămânță, plus arătură, toată tehnologia. Avem puțuri și irigăm, dar vă întreb (că și dumneavoastră m-ați întrebat de probleme): de ce APIA ne pune să semnăm că nu irigăm? APIA te pune să semnezi că nu irigi, pentru banii pe suprafață. Dacă vin în control, taie tot. Este posibil așa ceva în 2015? Ei spun să ne ducem la Apele Române și să rezolvăm acolo. De ce am face asta? Apa este la suprafață. Am avut grup de producători din 2006, dar n-am avut nici un beneficiu. Am cheltuit peste 15.000 de lei, fonduri proprii, în șase ani... pentru nimic. La început am fost șase membri în grupul nostru de producători, cu peste 50 ha cultivate cu legume în total. Grupul n-a fost recunoscut de minister, deci m-au pus să mă înscriu în altă asociație. De ce am mai făcut grupul de producători? Pentru mine, carnetele acestea de comercializare sunt o problemă, o prostie. Statul tot în noi dă, nu în cine trebuie. Dacă ar fi, la o dubă de marfă, să dai fiecărui intermediar, nu ai file. De la o dubă de marfă cumpără 10 inși. Pe timpul lui Ceaușescu nu era prostia asta“.

---

Dumitru Mircea Leca, 7,5 ha cultivate cu varză, după cartofi:

„De ce să ajutăm țăranul să facă producție? Aducem de afară, scoatem țăranul de pe piață, dar un singur lucru să le intre în cap: cât timp țăranul este sărac și țara este săracă. Când țăranul va avea de toate (de jos pleacă totul, de la agricultură), atunci se redresează țara. Aici, câmpul este plin de varză. Singura problemă este piața de desfacere. La noi se cultivă orice soi de varză, terenul este foarte roditor. Nu știu dacă mai găsești teren în toată țara ca în zona noastră, Brezoaele, Slobozia Moară, Lungulețu, Poiana. Noi facem două culturi. Nu știu unde în țară se fac și cartofi - scoatem cartoful timpuriu de vară -, se face apoi varză, conopidă, morcov, sfeclă, ridiche neagră. Nu, nu am timp să mă duc la piață, aici este problema mea. Dacă vei cultiva o suprafață mică, poți ajunge la piață. Și aici mă refer la 2-3 hectare, maximum. Piața de desfacere a cam fost acaparată de supermarketuri. Nu-i un lucru rău, este un lucru bun, dar în supermarket să ajungă marfa produsă de țărani. Rău cu rău, dar mai rău fără rău când vine vorba de samsari. Dacă nu ar fi nici ei, noi nu am avea timp pentru piață. Eu, unul, cu 7,5 ha cu varză, împreună cu soția, fac undeva la 280-300 de tone de varză, pe care trebuie să le recoltez, nu am timp de piață. Nu mă pot duce la piață și să vând o tonă de varză pe zi. La 300 de tone, mi-ar trebui aproape un an să vând varza. Sunt astfel nevoit fie să vând la supermarket, să ai comenzi, ori să vinzi la samsar. Prețul se negociază în cazul grupurilor de producători. De exemplu, la pesticide, anul acesta suntem un grup de producători și am avut un comision de 25%. Din cauza problemelor pe care le-am avut la cultura cartofului, nu ne-am acoperit cheltuielile. Am rămas cu gaură și am pierdut comisionul, că nu am plătit la timp. A trebuit să amânăm în noiembrie, la varză. Noi toți din zonă avem puțuri forate pe suprafață. Nu știu cu ce și pe cine afectăm că irigăm prin puțuri? Noi avem puțuri la prima suprafață, până în 10 metri. La noi, apa este la 4-5 metri adâncime. Am înțeles. Să ai puțuri la 50-70 metri, structura solului este afectată, trebuie să ai autorizație. Cei de la APIA ne-au pus să declarăm că nu utilizăm apa din fântâni. Am semnat însă în condițiile acestea, eu anul acesta am semnat că nu am știut, m-am dus la APIA și am semnat că nu irig. Eu irig. Anul acesta a fost o minciună. De la anul însă nu voi mai face dosar. De ce să vină controlul și să mă prindă? Eu cu tamburi de irigat, cu tractorul, să vină și să mă prindă irigând? Pentru ce să ajung la alte complicații? Mai bine nu mai depun dosar la APIA. Pentru 500 de lei la hectar? Oricum ăștia sunt praf în ochi. Dacă n-ai tractor, cu 400-500 de lei plătești aratul. Banii de la APIA sunt pentru o singură arătură, în condițiile în care noi facem două-trei arături. Deocamdată nu știm ce va fi și cu carnetul de comercializare (o altă problemă de-a mea). Anul acesta nu ne-a afectat. Problema va fi atunci când ne va băga impozit pe venit. Problema nu va fi că-mi pui impozit pe venit, hai să ne aliniem. Să-mi spună însă cineva care este investiția și care venitul. A, să facă treaba asta și să-mi asigure prețul minim la cartofi și varză. Am cheltuit atât la hectar, am produs atât la hectar, să fie stabilit un preț mediu“.

---

Ion Nicolae Silviu, 4 ha cultivate cu varză:

„Eu dau marfa la poartă. Vin samsarii și o cumpără. Intermediarii fac altceva. Cu Agricover a murit treaba și nu știu de ce. Noi nu mai avem un reprezentant zonal, am avut, dar s-a retras. Agricover a spus că nu-i dă salariu, ci doar că îi comercializează și lui marfa. Nu i-a convenit omului să centralizeze și să comercializeze marfa pentru 20 de inși și să nu ia nimic, nici măcar o cotă din vânzări. Nu am timp să mă duc la piață. Când să te duci la piață să stai la tarabă? Sunt unii care stau, dar au mai mulți în curte, ca familie. Mai este vorba și de ce cantitate ai acasă. Nu poți sta dacă ai 10 hectare cu varză. Ar însemna să vinzi timp de un an continuu. Și chiar dacă m-aș duce, n-am pe cine lăsa acasă. Nu sunt însurat, n-am copii. Înainte, când mai mergea treaba, mergeam prin sate cu mașina la vânzare. L-am întrebat și pe secretarul primăriei cum se completează carnetul de comercializare și a recunoscut că nici el nu știe. L-ai băgat? Să vină cineva de la Camera Agricolă, să strângă lumea și s-o informeze. Că n-ai venit tu, atunci, ca producător? Este treaba ta. Dar și cel care a lipsit poate afla de la cine a fost acolo. Au fost cazuri de fermieri care n-au completat bine carnetele și au luat amendă. Nu am încercat să mă asociez pentru că am o suprafață mică. Și ce avantaje îmi aduc mie asocierile?“.

Ionel VĂDUVA

---