Discuții despre propunerea măsurilor fiscale cu dublu tăiș pentru agricultură

Deși la prima vedere par măsuri cu scop social și anti-inflaționist, modificările fiscale propuse de partide pentru redresarea economică pot produce dezechilibre majore în sectorul agricol.
TVA 0% la alimente de bază: cine câștigă și cine pierde?
Propunerea privind aplicarea unui TVA de 0% la alimentele de bază este prezentată ca o soluție pentru reducerea inflației și sprijinirea familiilor vulnerabile. Măsura vizează produse precum pâinea, laptele, ouăle, carnea proaspătă și legumele autohtone.
Însă, în spatele acestei intenții pozitive, specialiștii în domeniu precizează că se ascund riscuri serioase pentru fermieri și procesatori: bugetul de stat pierde 7,6 miliarde lei/an, sumă care nu este compensată din alte surse; dacă inputurile (cereale, furaje, utilaje) au TVA de 19%, iar outputul (alimentele) TVA 0%, apare un decalaj fiscal care afectează cash-flow-ul fermierilor, dar și rambursările de TVA devin cruciale pentru agricultori, iar termenele lungi și birocrația pot bloca temporar capitalul de lucru.
Această măsură, dacă nu ar fii corelată corect, riscă să creeze un lanț dezechilibrat în agricultură, unde doar sectorul de retail ar putea culege beneficiile reducerii fiscale.
În contrast cu alimentele de bază, la materiile prime agricole precum grâul, porumbul, orzul și soia, propunerea de TVA standard de 19%, specialiștii spun că ar duce la: scăderea competitivității exportatorilor români, în raport cu fermierii din Ungaria, Bulgaria sau Polonia, unde TVA-ul agricol este mult mai scăzut (5–9%); la dificultăți în rambursarea TVA-ului pentru micii fermieri care nu dispun de consultanță fiscală și logistică financiară eficientă și la scăderea prețurilor la poarta fermei, dacă procesatorii și comercianții refuză să suporte costul suplimentar generat de TVA.
Această diferență între TVA-ul aplicat cerealelor și cel al alimentelor poate descuraja investițiile în agricultură.
 
Plafonarea adaosului comercial: efecte în lanț
O altă măsură analizată de specialiștii în domeniu este plafonarea adaosului comercial pe lanțul agroalimentar, respectiv: maximum 20% pentru procesatori și maximum 5% per verigă în lanțul distribuției și retailului.
Aceasta vizează în principal combaterea speculei și reducerea inflației alimentare. În practică însă, efectul poate fi invers:
• procesatorii vor avea marje restrânse și vor negocia prețuri mai mici cu fermierii;
• distribuitorii vor evita produsele cu volatilitate mare a prețului (ex. legume de sezon, lapte proaspăt), ceea ce lovește direct producătorii locali;
• comercianții ar putea prefera produse din import, unde mecanismele de compensare logistică sunt mai bine puse la punct.
Mai mult, măsura afectează principii ale economiei de piață și riscă să declanșeze reacții negative din partea Comisiei Europene, în special dacă plafonarea este prelungită fără consultare.
România are nevoie de măsuri fiscale echilibrate, care să reducă presiunea asupra consumatorului fără a pune în pericol competitivitatea fermierilor. În lipsa unei politici coerente privind TVA-ul agricol și a unei strategii naționale de sprijin pentru producătorii autohtoni, aceste propuneri pot deveni o povară în locul unei soluții.
Fermierii trebuie să rămână conectați la modificările legislative, pentru a putea rezista presiunilor și a transforma provocările în oportunități.

​Simona Munteanu