La începutul lunii martie, la sediul Academiei de Știinte Agricole și Silvice (ASAS), a avut loc conferința cu tema „Biotehnologii agricole – Noi plante modificate genetic pentru piața Comunității Europene”.
În cadrul evenimentului s-au desfășurat dezbateri pro și contra, cercetătorii și fermierii au adus argumente care susțin introducerea OMG-urilor în agricultură, iar de cealaltă parte, reprezentanții organizației neguvernamentale Agent Green din domeniul protecției mediului au criticat aspru această măsură. Înainte însă de a se trasa o concluzie, trebuie să cunoaștem mai multe despre tehnologia prin care materialul genetic al unui organism este modificat, cum se aplică sau care sunt avantajele acestei biotehnologii.
Ce este biotehnologia modernă?
Biotehnologia modernă este tehnologia prin care se modifică materialul genetic al unui organism. O tehnologie care constă în duplicarea, ștergerea ori inserția uneia sau mai multor gene noi, prin modificarea activității unei gene care există și funcționează în mod natural într-un organism. Se poate aplica microorganismelor, plantelor și animalelor, inclusiv omului. Atunci când se aplică omului, se folosesc gene umane și este numită terapie genetică. Genele transferate de la un organism la altul prin biotehnologia modernă, numită și tehnologia genelor, modificare genetică, inginerie genetică sau bioinginerie, sunt numite transgenice. Organismul donor și organismul receptor, devenit după primirea noii gene organism transgenic sau modificat genetic, pot aparține și unor specii foarte îndepărtate filogenetic una de alta, care nu se pot încrucișa în mod natural. Acest fapt deosebește biotehnologia modernă de tehnicile convenționale de ameliorare.
Avantajele ameliorării moleculare
Transferul unui caracter de interes într-un cultivar superior prin ameliorare convențională este un proces îndepărtat.
Durata transferului realizat prin metodele convenționale depinde de sursa genei care conferă caracterul dorit și de distanța evolutivă a acesteia față de planta de cultură receptoare. Dacă sursa genei este o varietate locală sau o specie înrudită, transferul poate dura 5-8 ani sau mai mult. Dacă sursa genei este o specie sălbatică, îndepărtată filogenetic de specia receptoare, transferul, dacă este totuși posibil, poate dura 10-15 ani sau chiar mai mult. În unele cazuri, nu există donor al caracterului de interes. Sau, dacă există, nu este posibilă hidratarea lui cu planta de cultură prin metode convenționale. Prin ameliorare moleculară poate fi transferată însă rapid, într-un interval de un an sau cel mai mult 18 luni, o genă de interes de la orice specie existentă pe Terra. Se accelerează astfel procesul de ameliorare a plantelor cultivate, iar sursele de caractere utile devin, practic, nelimitate.
Plantelor transgenice aflate în culturi comerciale le-au fost conferite anumite caractere agronomice care fac cultura lor mai ușoară și mai profitabilă pentru fermieri:
-toleranța la erbicide, care face posibilă practicarea sistemului de cultură cu lucrări minime ale solului și, implicit, diminuarea eroziunii, refacerea rapidă a humusului și reducerea atât a timpului și energiei consumate pentru arături, cât și a cantității de CO2 eliberate în atmosferă;
-rezistența la insecte, care, făcând posibilă reducerea numărului de tratamente de protecție a culturilor, determină o diminuare semnificativă a cantităților de insecticide utilizate și, implicit, a poluării chimice a mediului și alimentelor;
-rezistența la virusuri, care aduce importante beneficii de ordin socioeconomic, mai ales în țările în curs de dezvoltare
Ce organisme pot fi modificate?
Pot fi modificate genetic microorganisme, plante și animale. Deocamdată, sunt cultivate în scop comercial doar câteva plante modificate genetic. Produse care conțin microorganisme modificate genetic încă nu există pe piață. În schimb, mai multe enzime sintetizate de microorganisme modificate genetic se folosesc, de peste o decadă, pentru procesarea alimentelor. Exemple de asemenea enzime: alfa-amilaza, folosită pentru producerea pâinii; glucoz-izomeraza, folosită pentru fabricarea brânzei etc. Unele microorganisme au fost modificate genetic și pentru producerea unor micronutrienți (vitamine și aminoacizi) utilizați ca aliment sau supliment alimentar.
Aplicațiile biotehnologiei moderne la animale se află în faza de cercetare-dezvoltare. Se pare că primul animal modificat genetic care va ajunge pe piață va fi somonul Atlantic, care conține o genă pentru un hormon de creștere.
Cine cultivă plante transgenice?
Plantele transgenice au fost cultivate pentru prima oară în scop comercial în anul 1996. De atunci, numărul țărilor care au aprobat culturile transgenice a crescut de la 6 la 18, în anul 2003, și la 25, în anul 2008. În 13 ani, suprafața pe care au fost cultivate anual produsele biotehnologiei moderne a crescut de la 1,6 milioane de hectare la 125 milioane de hectare. Creșterea de 74 de ori, într-un interval de numai 13 ani, a suprafețelor ce le sunt alocate face din plantele transgenice produsele cu cea mai rapidă creștere a ratei de adoptare din istoria agriculturii. În anul 2009, suprafața globală ocupată cu plante modificate genetic a fost de 134 de milioane de hectare. Pentru anul viitor, se așteaptă o creștere a suprafeței la peste 150 de milioane de hectare. Soia transgenică este principalul produs al biotehnologiei moderne cultivat în scop comercial. În anul 2008, a ocupat 65,8 milioane ha, echivalentul a 53% din suprafața globală alocată plantelor modificate genetic. Urmează porumbul transgenic, cultivat pe 37,3 milioane ha (30% din suprafața globală alocată plantelor transgenice), bumbacul transgenic, cultivat pe 15,5 milioane ha (12% din suprafața globală alocată plantelor transgenice), și rapița transgenică, cultivată pe 5,9 milioane ha (5% din suprafața alocată plantelor trangenice la nivel global). În anul 2008, au cultivat plante transgenice 13,3 milioane de fermieri, cu 1,3 milioane mai mulți decât în anul 2007. Tot în anul 2008, a crescut semnificativ suprafața alocată porumbului și bumbacului care cumulează două sau trei caractere introduse prin modificare genetică, cultivate în 10 țări. În SUA, 85% din cele 35,3 milioane ha alocate porumbului au fost ocupate de cultivare transgenice.
78% din acestea au fost hibrizi cu două sau trei caractere modificate genetic cumulate. Restul au fost hibrizi cu un singur caracter genetic modificat. În anul 2008, în șapte din statele membre ale UE, pe suprafața totală de 107,719 ha, a fost cultivat porumbul modificat genetic rezistent la atacurile unor insecte lepidoptere. Singura plantă transgenică a cărei cultivare a fost autorizată în UE.
Cele șapte țări au fost: Spania, Republica Cehă, România, Portugalia, Germania, Polonia și Slovacia.
În UE, România are o situație aparte.
Până în anul 2006, a cultivat soia transgenică tolerantă la principiul activ erbicid glifosat. În anul 2007, devenind membră a UE, a trebuit să renunțe la această cultură foarte profitabilă.
Poate cultiva însă porumbul transgenic rezistent la atacul sfredelitorului european al tulpinilor.
Ce plante transgenice cultivă și importă Uniunea Europeană?
În diferite zone agricole de pe glob, plantele modificate genetic sunt adoptate cu o rată extrem de variată. Suprafața globală alocată soiei, porumbului, rapiței și bumbacului MG în anul 2008 a fost de peste 120 milioane ha. Tot în 2008, în UE, suprafața ocupată de plante transgenice a depășit cu foarte puțin 100.000 ha. În schimb, în Uniunea Europeană sunt importate și, ulterior, procesate cantități importante de soia, porumb și rapiță din Argentina, Brazilia, SUA și, respectiv, Canada, principalele țări cultivatoare de varietăți transgenice.
În UE, apropximativ 2/3 din cantitatea totală de furaje utilizate pentru creșterea animalelor sunt etichetate ca modificate genetic. Pe piața florilor tăiate, singurul produs MG importat este din seria garoafelor Moondust. Florile sunt cultivate în Ecuador, Columbia și Australia și sunt comercializate în SUA, Canada, Japonia, Uniunea Europeană și Australia.
