Zilnic, existența noastră pendulează între valori spirituale și valori materiale, însă orientarea predilectă din ultima vreme pentru latura existențială primeaz, abandonându-se astfel în mod condamnabil valorile perene ale națiunii noastre.
În acest sens, uităm prea ușor de integritatea națională, de reperele spiritualității românești, pentru edificarea cărora înaintașii au plătit greu tribut!
Cotidian, polemizăm cu slăbiciunile lumești ale marelui Voievod Ștefan Cel Mare și Sfânt; ne concesionăm obârșia și istoria din Munții Apuseni; uităm să cinstim la zile aniversare memoria marelui poet național – traficând până și sacrificiul de sânge dat de tineretul României în 1989.
Criticăm tot ce s-a construit cu sacrificiu și inteligență românească înainte de 1989, dar trecem sub tăcere faptul că 35% din populația acestei țări trăiește în locuințe realizate în acea perioadă. Nu recunoaștem că astăzi PIB-ul României se bazează și pe valorificarea fiarelor vechi create atunci, dar – în mare parte – prost administrate și valorificate în prezent.
De asemenea, nu trebuie să ignorăm nici faptul că „aleșii poporului“ se simt confortabil în mult hulita „Casa Poporului“, pe care unii au vrut să o demoleze, iar alții o supranumesc „monumentul inteligenței constructive și al sacrificiului material al întregii națiuni române“ atunci când cu mândrie lăuntrică o prezintă numeroșilor vizitatori de peste mări și țări care-i trec pragul. Ne lamentăm că arșița nemiloasă ne arde glia, dar nu ne mai amintim că am avut cândva, tot prin sacrificiu național, amenajate pentru irigație peste 3 milioane de hectare, iar în „tranziția“ de 17 ani – care în fapt nu se mai finalizează – am devalizat tot ce se putea și în acest domeniu; în prezent, nemaiavând resurse să refacem integral această vitală investiție, realizăm că, de fapt, avem mari probleme în a acoperi până și costurile apei de irigat.
Dacă în perioada 1982-1986 marele poet Adrian Păunescu a avut curajul să abordeze în creația sa „Problema țărănească“, referindu-se și la drama celor dezrădăcinați din ancestralele tradiții și proprietăți funciare prin colectivizare, acum căutând să străbatem această „Via Dolorosa“ în sens invers am umplut tribunalele cu justițiabili care își reclamă dreptul sacru asupra pământului străbunilor.
Înregistrăm contemplativ prognoze care atestă că în perspectivă populația acestei țări se va injumătăți, în principal prin migrarea tineretului spre locuri mai stabile legislativ și mai sigure din punct de vedere material.
În această situație credem că se impune ca guvernanții și aleșii neamului să lase orgoliile și interesul personale și să se aplece în mod firesc asupra interesului național în armonie cu interesul comun al Națiunilor Europene.
Nu trebuie să persistăm în postura de „paria“ nici printre semenii noștri, nici față de toleranta Europă.
Și, nu în ultimul rând, trebuie să realizăm totuși că plecăm din această lume cu același bagaj cu care am venit, asigurându-ne respectul și recunoașterea urmașilor prin valorile morale și materiale pe care le lăsăm în urmă și pentru un dram de normalitate.
Simona Munteanu
