Prin dospit și printr-o uscare bine dirijate se îmbunătățesc și se fixează în frunzele de tutun însușirile de calitate specifice soiului cultivat și dezvoltate în timpul perioadei de vegetație în câmp, în raport cu condițiile de clima și sol.
Calitatea frunzelor de tutun se poate îmbunătăți prin conducerea rațională a proceselor tehnologice, din momentul aducerii din câmp a acestora.
În urma procesului de uscare, calitatea potențiala a recoltei poate fi dezvoltată la maximum sau, din contră, recolta obținută în câmp se poate degrada într-o proporție însemnată. În vederea unei manipulări facile și pentru a înlesni desfășurarea proceselor tehnologice care urmează după recoltare, foile de tutun se înșiră pe sfoară manual sau mecanizat, trecând sfoara cu un ac mai mare prin capătul nervurii mediane. Lungimea unui astfel de șir poate să fie de 4-6 metri.
În paralel cu înșiratul foilor de tutun, se face și sortarea foilor după mărime, grad de maturitate, omogenizând în acest mod foile, pentru a asigura un dospit și o uscare uniforme.
Dospitul reprezintă un complex de procese și reacții din frunzele de tutun care determină în final îngălbenirea frunzelor și îmbunătățirea calității lor.
Factorii care determină transformările ce se petrec în frunze în timpul dospirii sunt temperatura și umiditatea. Temperatura optimă în timpul dospirii este cuprinsă între 25 și 36 de grade Celsius, iar umiditatea relativă a aerului, între 75 și 85%. La recoltare, frunzele de tutun conțin 80-85% apă, din care, în timpul procesului de dospire, trebuie să elimine 30-45 % din greutatea inițială. Acolo unde nu există condiții de dospire în mod natural, acestea trebuie create, prin adăposturi adecvate.
Durata procesului de dospire este de 2-4 zile la soiurile de tutun pentru țigarete superioare și ajunge la 21 de zile la soiurile de tutun pentru țigări de foi. În timpul procesului de dospire, frunzele de tutun își continuă procesul respirației și al transpirației, iar în ele au loc reacții în care se înregistrează transformarea substanțelor organice complexe în substanțe mult mai simple.
În primul rând, se manifestă o hidroliză puternică a amidonului și o degradare a substanțelor albuminoide, precum și degradarea clorofilei.
Aceste transformări se continuă și în procesul de uscare, ducând la îmbunătățirea continuă a calității tutunului, mai ales prin degradarea substanțelor albuminoide. În timpul dospirii, nicotina nu suferă schimbări importante, dar proporția de acizi organici (citric și acetic) crește destul de mult.
Pe parcursul procesului de dospire, prin degradarea clorofilei se obține îngălbenirea foilor, proces care se petrece independent de descompunerea altor substanțe și care reprezintă o importanță deosebită pentru calitatea tutunului.
În general, procesul dospirii se consideră terminat la obținerea culorii galbene, după care urmează fixarea acestei culori la tutunurile pentru țigarete sau transformarea în culoarea maro la tutunurile pentru țigări.
La sfârșitul procesului de dospire, frunzele de tutun conțin încă o mare cantitate de apă, circa 40-50%, care, dacă nu este eliminată rapid, determină schimbarea culorii galbene în roșu și apoi în brun închis.
Eliminarea rapidă a apei din țesuturi trebuie să se realizeze în primul rând la tutunurile pentru țigarete superioare, a căror culoare trebuie să rămână galben deschis. Cea mai mica întârziere în eliminarea apei atrage după sine închiderea culorii și, în multe cazuri, înegrirea și opărirea foilor.
Fixarea culorii se face prin expunerea tutunurilor direct la soare sau cu ajutorul curenților de aer, iar în cazul uscării la căldură artificială, prin ridicarea temperaturii în mod progresiv până la 40 de grade Celsius și coborârea în același timp a umidității relative, cu ajutorul ventilației, sub 50%.
O temperatura mai mare slăbește activitatea fermenților și provoacă coagularea complexului fermentativ. Prin aceasta se pierde capacitatea de fermentare a tutunurilor, proces care urmează după uscare.
Culoarea închisă a tutunurilor pentru țigări de foi se obține prin prelungirea procesului de dospire într-un mediu umed și apoi prin fixarea culorii, care se realizează și aici prin pierderea rapidă a apei.
Pentru aceasta se deschid obloanele, în cazul uscării la caldură artificială, coborând în același timp umiditatea atmosferică sub 50%. Momentul când se trece la fixarea culorii este dat de culoarea galben-verzuie a foilor de tutun. După ce a scăzut proporția de apă din foi, umiditatea aerului se ridică din nou și se menține ridicată până ce foile se colorează în brun. Dospitul tutunului se face în șire, pe gherghefuri, așezate în încăperi cu un mediu optim de caldură și umiditate sau în nasadă, înainte de înșirare, în solarii.
Distanța dintre șiruri va fi mai mare sau mai mică, în funcție de gradul de coacere și de mărimea foilor.
Dospitul de poate grăbi prin scoaterea gherghefurilor la soare, 2-3 ore pe zi. Pe timp răcoros și cu ceață, gherghefurile pot rămâne tot timpul afară, prin această metoda dospitul durând doar 1-3 zile.
Uscarea recoltei după dospire asigură, pe de o parte, fixarea culorii, iar pe de altă parte, eliminarea apei, astfel încât frunzele, prin operațiunile ulterioare să fie ferite de orice proces care ar duce la alterarea lor.
Prin uscare, umiditatea în frunze trebuie să ajungă la numai 20-25%. Actualmente se practică două metode de uscare: uscarea pe cale naturală și uscarea cu ajutorul căldurii artificiale.
Pentru tutunurile deschise, cu foaia mică, destinate fabricării țigaretelor, se aplică sistemul de uscare la soare, iar pentru cele cu foaia mare, sistemul de uscare la caldură artificială. Pentru tutunurile cu foaia mare, destinate pentru pipă sau țigări de foi, se aplică și sistemul uscării la umbră, sub acțiunea curenților de aer.
Pentru uscarea la soare, șirurile de tutun se fixează pe prăjini sau pe gherghefuri mobile, care solicită muncă mai puțină și spatiu pentru adăpostire mai restrâns.
În vederea dospirii și uscării tutunului se construiesc solarii îmbrăcate în folie de polietilenă, pentru tutunurile orientale, semiorientale și de mare consum.
Durata uscării la soare a foilor de tutun depinde de soi și de condițiile de temperatură și umiditate din timpul uscării.
Uscarea tutunurilor pentru înveliș sau pentru umplutură se face la umbră, în magazii anume construite și durează 5-6 săptămâni. În regiuni mai umede, durata se prelungește până la 2-3 luni.
Magaziile sunt construcții din lemn sau din zid, împărțite în compartimente și cu posibilități de ventilație din toate părțile.
Uscătoriile prevăzute cu tipul de ventilație indirect sunt cele mai indicate.
Uscarea cu ajutorul căldurii artificiale se practică la tutunurile de calitate superioară, asigurându-le acestora un produs de culoare deschisă, cu caracteristici fumative deosebite.
În comparație cu uscatul la soare, uscatul la foc indirect prezintă o serie de avantaje, dintre care menționăm: obținerea unui produs de calitate mai bună, reducerea la jumătate a volumului de muncă, reducerea spațiului necesar uscării și reducerea uscării de 3-4 ori.
Reducerea bruscă a proceselor vitale din frunza de tutun, în momentul îngălbenirii (trecerea la fixarea culorii), asigură păstrarea în frunze a unor cantități mai mari de hidrați de carbon solubili, fapt deosebit de important pentru calitatea tutunului.
Uscarea se face în uscătorii speciale, care suprind sistemul de încălzire și uscătoria propriu-zisă. Uscătoriile sunt prevăzute cu dispozitive de ventilație și cu instalații de control și de menținere a factorilor la nivelul dorit. În uscătoriile de acest tip se fac atât îngălbenirea (dospirea), cât și fixarea culorii.
Pentru prima fază a uscării (dospirea) se ridică în uscătorie temperatura la 32 de grade Celsius, menținându-se la acest nivel timp de 30-36 de ore.
După acest interval de timp, se deschid puțin ventilatoarele, pentru evacuarea excesului de apă rezultat din reacțiile biochimice și din transpirația foilor, umiditatea relativă a aerului reducându-se la 75-85%.
După ce frunzele au devenit galben-verzuii, în continuare se ridică treptat temperatura și se dirijează procesul de ventilație, astfel ca la sfârșitul procesului de uscare foile să întrunească toate condițiile unui tutun de calitate superioară.
În decursul procesului dospirii și uscării, factorii se dirijează cu mai multă sau mai puțina intensitate, în funcție de gradul de coacere a foilor, de condițiile de climă și de agrotehnica în care a crescut planta de tutun.
