Factori determinanți ai performanței în cultura porumbului: de la 2 t/ha la 14 t/ha

​Ciprian Andrei Olteanu, cel care începând cu luna iulie a preluat președinția rotativă de șase luni la Clubul Fermierilor Români este managerul fermei Algap SRL din Călărași. Dispune de sistem de irigații pentru o suprafață de peste 1.000 de hectare, cu investiții începute cu mai bine de 10 ani în urmă, când presiunea climatică nu era atât de mare. 

​Situată într-o zonă care, istoric, este recunoscută ca fiind secetoasă, cu precipitații foarte sărace chiar și în perioadele în care în sudul țării mai plouă, ferma lui Ciprian Olteanu are acum un sistem de irigații pentru 1.200 hectare din cele 3.200 cultivate.
Investițiile au început în anul 2013, mai întâi într-un sistem de alimentare al curentului electric. La acest moment sunt 14 km de linii de curent pentru alimentare, cu 8 puncte de transformatoare.
”A fost o investiție foarte mare la momentul acela, dar acum costurile cu irigatul sunt mai reduse, comparativ cu utilizarea motorinei. Cred că am tras ”lozul câștigător”, luând aceste decizii atunci”, spune Ciprian Olteanu.
Au avut avantajul că această suprafață a fost ușor gestionabilă deoarece era comasată, chiar dacă nu toată este în proprietate. Însă aceasta nu a fost considerată o piedică pentru investiție.
În opinia sa discuția despre proprietate nu este relevantă în acest context, pentru că dacă nu s-ar fi investit în irigații, ferma nu ar mai fi rezistat și probabil că mulți dintre cei care au terenul în arendă nu ar fi primit mare lucru de pe el.  
Accesul la irigații oferă un avantaj competitiv major, se pot achita arendele și terenul poate fi păstrat și lucrat în continuare în mod profesionist, explică tânărul manager.
Potențialul maxim de irigare în fermă este de 1.700 hectare și bineînțeles că dorința sa este de a atinge această suprafață. Accesul la apă se face din Brațul Borcea și, în plus, au fost realizate investiții și în foraje autorizate în perioada 2014-2015. Însă utilizarea apei se face în mod eficient, controlând în permanență nivelul apei din subteran care este strâns legat de nivelul apei Dunării.
”Când vorbim de strategia de utilizare a apei ar trebui să ne gândim la accesul la apă și la aprovizionarea cu apă în afara sezonului de vegetație. De exemplu, când Dunărea este cote maxime noi ar trebui să avem acces la apă pe canale și în lunile de primăvară, martie-aprilie, să putem să irigăm. Dacă ajungem în luna iulie și nu mai îți este permis să irigi din râuri, măcar să există o rezervă de apă în sol care să îți asigure o producție la porumb măcar de 8-9 tone/ha. Însă de obicei instalațiile sunt nefuncționale, pentru că interesul pentru irigat, pe timpul sezonului rece, este spre zero”, afirmă Ciprian Olteanu.
În ferma sa, producții semnificative s-au obținut abia după 8 ani de irigat. Este necesar să existe o capacitate mare de irigare, dar nu este suficient. Managerul fermei din Călărași spune că, pentru a avea o cultură rentabilă în condiții de irigat, sunt mai mulți indicatori preciși de care trebuie ținut cont atunci când se dimensionează sistemul de udare, precum cel de evapo-transpirație în anumite fenofaze și condiții.
”A da «o apă, două ape» este ceva relativ, nu ai control asupra cantității și eficienței folosirii apei de către plante. Noi anul trecut am irigat în jur de 350 litri/mp și am avut 14-18 tone/ha producția de porumb, iar la neirigat am obținut 1-2 tone/ha. Trebuie să știi să irigi”.
Una dintre cauzele ineficienței sistemului de irigații identificată de Ciprian Olteanu este că de obicei se cumpără echipamente subdimensionate din pricina costurilor, pentru că nu se analizează parametrii corespunzători pentru o calitate bună a irigatului.
El explică faptul că se pleacă de plantă: care este necesarul ei ca să nu depinzi de ploaie? Și, chiar dacă nu se proiectează un sistem pentru 100% din necesar, el ar trebui să acopere măcar 70-80%. Sau, dacă echipamentul este mai slab, se începe cu irigarea mai devreme pentru a permite o acumulare în sol, iar în perioadele critice plantele să aibă o rezervă.
”Volumul de apă disponibil va spune ce suprafață se poate iriga. Fermierul trebuie să știe ce vrea. O variantă mai ieftină a unui echipament s-ar putea să fie de fapt mai scumpă pentru că a dat banii pe ceva ce nu poate folosi”, mai spune Ciprian Olteanu.
În ferma sa irigațiile reprezintă cea mai complexă operațiune, cea care consumă cel mai mult timp și cei mai mulți oameni, dar și cu beneficiile cele mai consistente: anul trecut cheltuielile au fost de circa 2.000 lei /ha, dar au făcut diferența de la 2 tone/ha la 14 tone/ha la porumb.
Anul acesta, porumb la neirigat nu prea mai există pe zona de sud, probabil că ne îndreptăm tot spre 2-3 tone/ha, consideră fermierul din Călărași.
 
Roxana Drăghici