În funcție de volumul spațiului existent și de posibilitatea de depozitare, este indicat ca la compartimentarea porumbului știuleți să se țină seama și de tipul hibrizilor de porumb cultivați: extratimpurii, timpurii, semitardivi și tardivi și chiar de tipul bobului de porumb: indurată sau indentată.
Pentru depozitarea și conservarea porumbului știuleți se recomandă păstrarea producției în pătule metalice circulare, care prin construcția lor asigură toate condițiile cerute de beneficiarii producțiilor de porumb.
Un alt factor important în conservarea porumbului îl constituie temperatura, care exercită o influență hotărâtoare asupra însușirilor calitative ale porumbului. Factorul temperatură are o importanță practică deosebită, în special în condiții de conservare a porumbului cu umiditate ridicată. Reducerea sistematică a temperaturii porumbului prin aerare naturală, și în mod deosebit prin aerare activă, constituie una dintre măsurile principale pentru frânarea activității vitale a semințelor și împiedicarea dezvoltării microorganismelor și dăunătorilor.
La zero grade Celsius, respirația boabelor de porumb este practic lipsită de importanță, iar dezvoltarea microorganismelor este stânjenită, insectele își încetează activitatea sau mor, iar calitatea porumbului se menține la un nivel corespunzător.
O dată cu creșterea temperaturii, asociată cu un conținut ridicat de umiditate a porumbului, se intensifică activitatea vitală a boabelor și a microorganismelor și crește pericolul deprecierii prin autoîncălzire și încingere.
Condițiile de depozitare, tipul și caracteristicile depozitelor constituie un alt factor cu o influență deosebită asupra procesului de conservare a porumbului. Datorită particularităților fizice și biochimice ale porumbului, este necesar ca de la începutul depozitării să se creeze condiții de frânare a proceselor biologice din masa de semințe, împiedicându-se dezvoltarea căldurii, a microorganismelor și a insectelor.
În ceea ce privește activitatea microorganismelor, acestea se dezvoltă în cadrul loturilor cu umiditate ridicată, iar cele mai răspândite sunt: Penicillium, Aspergillus, Mucor etc.
Într-o fază avansată de atac, mucegaiurile se observă cu ochiul liber, aspectul lor este diferit, în funcție de gen, specie, grad de dezvoltare.
În timpul conservării masei de porumb, mucegăirea pe diferite părți a știuleților apare în majoritatea cazurilor în următoarea succesiune: baza rahisului, vârful acestuia, boabele din vârful știuleților, boabele cu vătămări mecanice. În cadrul părților componente ale boabelor, atacul de mucegai se manifestă mai întâi la embrion și apoi se extinde la endosperm și învelișul bobului.
Pe perioada de conservare pot apărea unele boli care atacă porumbul, cum ar fi: putregaiul știuleților și al tulpinilor, fuzarioza boabelor de porumb, putregaiul uscat al știuletelui etc.
În afara mucegaiurilor și a bolilor prezentate, există numeroase alte genuri și specii, a căror determinare se face, în general, prin înmulțirea acestora pe medii nutritive și prin analize microscopice.
Pentru a evita atacul bolilor și al mucegaiurilor, se vor efectua răcirea și uscarea loturilor, folosind aerarea naturală, aerarea activă și prefirarea.
De asemenea, se va evita vătămarea boabelor și se vor elimina din lot știuleții atacați de mucegaiuri și boli. Porumbul știuleți depozitat este uneori atacat de diferte specii de insecte, dintre care cea mai periculoasă este molia cafenie a cerealelor (Sitotroga cerealella Oliv.), a cărei larvă se dezvoltă în interiorul bobului, consumând miezul. Molia produce pagube prin pierderi cantitative, dar și prin infectarea boabelor cu dejecțiile larvelor, care imprimă porumbului un miros înțepător, specific. Pentru limitarea pagubelor produse de molie, se iau măsuri preventive, care constau în curățirea și dezinfectarea spațiilor de depozitare a terenului de sub ele, răcirea porumbului în scopul împiedicării dezvoltării insectelor, iar când atacul este intens, măsura radicală o constitue batozarea și uscarea loturilor. În cazul păstrării porumbului sub formă de boabe, este necesar a prelucra, imediat după sosirea din câmp, cantitatile de porumb cu umiditate mai mare față de umiditatea stas. Când boabele de porumb au umiditatea de 16-17% se vor depozita în hale, magazii, unde există canale de aerare și posibilitatea de a urmări în permanență evoluția umidității. În condițiile în care producția din câmp are peste 17,5 umiditate, este absolut necesară uscarea semințelor de porumb în diferite tipuri de uscătoare. Totuși, este indicat a se renunța la această metodă, deoarece profitabilitatea culturii este puternic influențată de aceasta, din cauza consumului mare de combustibil lichid (motorină). Chiar și în cazul folosirii de gaze naturale, tot este costisitor a usca boabele de porumb pentru a ajunge la umiditatea acceptată ca standard (15%). De aceea, măsura corectă este aceea de a lăsa porumbul să ajungă la umiditatea stas în câmp, ceea ce va necesita o altă tehnologie de păstrare. Indiferent de metoda de recoltare, pe perioada păstrării porumbului sub formă de boabe se vor verifica în permanență temperatura și umiditatea boabelor. În cazul apariției dăunătorilor de depozit, se vor aplica tratamentele recomandate de specialiștii agronomi.
Victor Vătămanu
